Pe scurt, Don Kalb la Cluj-Napoca


Citez de pe CriticAtac:

Don Kalb este profesor de sociologie şi antropologie socială la Universitatea Central Europeană (CEU) din Budapesta, Ungaria, şi “Senior Researcher” la Universitatea din Utrecht, Olanda. În trecut a fost “Senior Fellow” la Institute for Human Sciences (IWM) din Vienna, unde a condus programul SOCO (Consecinţele sociale ale transformărilor economice din Europa Centrală şi de Est). Dintre cărţile sale amintim: Expanding Class: Power and Everyday Politics in Industrial Communities, The Netherlands, 1850-1950 (Durham and London, Duke University Press), 1997; (ed.) The Ends of Globalization. Bringing Society back in, (Boulder and London, Rowman and Littlefield Publishers), 2000; (ed.) Globalization and Development: Key Issues and Debates (Dordrecht, Kluwer Academic Publishers), 2004; (ed.) Critical Junctions: Anthropology and History beyond the Cultural Turn (Oxford and New York; Berghahn publishers), 2005.

*

Nefiind inca obisnuit cu traficul din orasul asta, am intarziat 6 minute. Asa ca am pierdut acel moment in care Don Kalb prezenta cele doua  valuri anti-liberale din anii ’90 si de acuma.

Dar am ajuns fix la momentul in care acesta ne descria cele doua forme de miscari/mobilizari populare. Si anume, mobilizarea marxista si mobilizarea tip Polanyi.

Mobilizarea marxista are ca scop apararea drepturilor comune, ca si grup social, exemplu fiind protestele din China de anul trecut. Aceasta este de factura pro-active, considerand ca situatia se poate schimba doar prin actiune.

Pe cand mobilizarea tip Polanyi are ca scop apararea bunurilor personale, a acelei „vieti decente” deja intiparite in mintea omului. Este acel moment in care societatea se apara pe sine. Are un caracter defensiv, deci opus mobilizarii marxiste, si apare in momentul in care Statul si poporul nu mai poate controla fluxul capitalului.

Interesant este, spune domnul Kalb, faptul ca aceasta mobilizare poate lua o turnura (ca si ideologie), fie de stanga, fie de dreapta, cele mai dese fiind cele de dreapta, deoarece acestea sunt protective fata de societate cand este vorba de venituri si pensii, adica la categoria fluxului de capital care intra in posesia oamenilor, si doresc ca problemele sa se rezolve fara ca Statul sa decida ca trebuie sa faca anumite actiuni austere fata de popor. Aici, Don Kalb foloseste exemplul partidului Jobbik din Ungaria, care, ne spune el, este un partid national-socialist pur.

El continua prin a spune ca marxismul pe care-l stim cu totii s-a format intr-un moment istoric cand capitalismul a investit foarte mult in tari si industrie, asa incat a ajuns sa schimbe radical anumite perceptii asupra vietii si a muncii. Asa incat, astazi, tarile Vestice, fiind la pas cu „moda” capitalista, au mai degraba mobilizari tip Polanyi de stanga, deoarece nivelul de trai dus in aceste tari este deja unul „decent”, singura problema fiind faptul ca capitalismul a ajuns intr-un paradox (il voi prezenta imediat), iar bogatii devin mai bogati, acest lucru putand duce la scaderea fluxului de capital ajuns in mana poporului, scazandu-le accesul la bunurile si serviciile de pe piata.

Asia de Est si Europa de Est fiind cele doua „recipient of capitalism”, cu spunea Don Kalb, prezinta niste mobilizari mai mult de ordinul apararii sociale, decat a bunurilor individuale. In Asia de Est, aceste mobilizari au un caracter marxist, pe cand in Europa de Est acestea sunt mobilizari de dreapta, care au ca scop pastrarea sau ridicarea nivelului de trai, mai ales a pensiilor.

Continua prin a spune ca tehnocratii sunt varful mobilizarilor tip Polanyi din Europa.

Paradoxul capitalismului este urmatorul: Don Kalb ne prezinta o schema a salarilor muncitorilor din SUA, Europa si Japonia, schema ce prezinta perioada 1970-2004.

Pana in 1975, spune domnul Kalb, companiile, mai precis, capitalismul avea un fel de „tratat” (se investeau foarte multi bani) cu muncitorii, prin care se ofereau salarii dragute, daca crestea productivitatea, acel an fiind si cel mai inalt punct al salariilor, dupa aceea incepand o descrestere cumva rapida, in paralel cu cresterea parca necontrolata a productivitatii.

Acesta este paradoxul capitalist. Se produce mai mult, salariile scad si nu mai exista cine sa cumpere acele produse.

Si acest paradox a dus la un fapt pe care-l stim cu totii: tot mai multi bani s-au dus „in the pocket of capital”, cum spune Don Kalb.

Crescand productivitatea si scazand salariile si puterea de cumparare, capitalismul se trezea cu miliarde de dolari in buzunar, in fiecare an, dar nu mai avea in ce investi.

Don Kalb continua sa ne spuna, raportandu-se la graficul prezentat ca pana in 1975 castigul din productia de bunuri a capitalismului era aproximativ egala cu castigul banesc al muncitorilor, in 2008 productivitatea este de 3 ori mai mare, dar castigul munictorilor este relativ acelasi precum cel din 1975.

Ne explica acelasi proces si in China, doar ca acolo totul s-a intamplat intr-o perioada foarte scurta, 1995-2005, cand, din 1995 pana in anul 2000 productivitatea scadea din cauza faptului ca salariile si cererea de produse erau mai mari, din 2000 situatia s-a schimbat, productivitatea crescand drastic, iar salariile scazand la fel de drastic.

Trecand inapoi la discutia despre miscari, Don Kalb ne spune un lucru simplu si logic „if the State can’t resolve their problems with the capital and can’t protect the people, the people get very angry” (daca Statul nu este capabil sa-si rezolve disputele cu capitalismul si sa-i apere pe oameni, oamenii devin foarte nervosi), dand, din nou, exemplul  conducerii de dreapta si a protestelor din Ungaria de saptamana trecuta (sau cand au fost).

Chiar daca multi credem ca miscarile de extrema dreapta din Europa de Est sunt diferite de cele din Vestul Europei, Don Kalb ne anunta ca ne inselam, acestea fiind diferite doar ca fatade nu si ca puncte de plecare, dorinte si principii.

Terminand discursul sau, Don Kalb anunta faptul ca i se pot pune intrebari. Un raspuns as dori sa-l redau in cateva randuri. Nu mai tin minte intrebarea propriu zisa (nu stiu la ce ma gandeam si am uitat sa o notez), dar avea legatura cu imperialismul si oamenii bogati.

In orice caz, raspunsul lui Don Kalb este urmatorul: Uniunea Europeana nu are dorinte imperialiste de expansiune, deoarece fiecare tara isi are un anumit specific, iar singurele tari imperialiste, care au o clasa conducatoare instarita, bogata, sunt Belgia, Germania si Franta, care dau ordine celorlalte tari ca ei sa-si ia banii de pe urma celorlalti.

Domnul Kalb ne spune ca acele tari care au aparut inca de pe vremurile cand nu era capitalism in oricare forma, precum tarile din sudul Europei, nu au crescut intr-o maniera in care sa stie sa o foloseasca acuma, din cauza aceasta tarile din sud sunt incompetente sa se descurce cu capitalul. Acestea nu au oameni bogati in fruntea tarilor, sau cum le spune Don Kalb, „a rulling class” (clasa conducatoare), ci sunt conduse de clase politice, care s-au imbogatit fie furand de ici-de colo, folosindu-se de postura lor de ministru, etc., fie ca inainte sa fie in pozitia de a conduce, erau oameni de afaceri, sau altceva.

Din cauza aceasta statele din sud, sau cele din Balcani, sau oricare alta tara care nu are acest „ruling class”, nu pot sa „bash the rich”, pentru ca nu au asa ceva.

In mare, eu cred ca acest „ruling class” sunt oameni care si-au primit avutia din tata-nfiu si au fost crescuti ca sa se descurce cu banii.

Un alt lucru care mi-a placut a fost faptul ca Don Kalb a spus frumos: „… there is no such thing as free market. The market is made by the State” (nu exista asa ceva precum o piata libera. Piata este facuta de catre Stat).

Si, ca un sfarsit, ne spune ca el crede ca stie ce ar trebui Europei, printre altele. „The EU might need a kind of FED” (U.E.-ului i-ar trebui un fel de FED). Dupa cum stim, FED-ul din State este independent de guvern, singurul lucru legat de aceasta fiind faptul ca presedintele FED-ului este ales de presedintele SUA. Desigur, stim si faptul ca FED-ul poate tipari bani cand are chef si cat are chef. Si, ne spune si Don Kalb, FED-ul este un exemplu de imperialism.

Dar, zice el, in Europa ar trebui sa fie altfel situatia. Ne spune Don Kalb de ce „…the EU should tax the rich. 5% derived from the capital taxing and of the wealthy. Massive redistribution of money should be made next. […] That could make a legitimate EU, a democratic EU, and as much of an anti-capitalistic, anti-imperialistic as it can be…” (Uniunea Europeana ar trebui sa-i taxeze pe cei bogati. 5% [taxele] derivate din taxarea capitalismului si a celor bogati. Ar trebui facute si redistribuiri masive a banilor. […] Acest lucru ar putea crea o Uniune legitima, o Uniune democratica, si pe cat de mult posibil, o Uniune anti-capitalista si anti-imperialista…”

*

Acuma, tot ce-mi mai trebuieste este sa gasesc filmari de la congres. Am vazut un domn in spatele salii filmandu-l pe Don Kalb…

4 gânduri despre &8222;Pe scurt, Don Kalb la Cluj-Napoca&8221;

  1. Filmul integral al conferintei va fi disponibil pe site-ul CriticAtac pe prima pagina pentru urmatoarele doua luni🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s