Suflete ruinate – curentul literar al tinerilor schiloditi de cel de-al doilea razboi mondial


Trümmerliteratur, in romana insemnand „literatura ruinelor” (Ora Zero, Literatura celor veniti din razboi) este un curent literar german, care a inceput in 1945, chiar dupa cel de al doilea razboi mondial.

Autorii a acestei literaturi erau in marea majoritate, barbati tineri, care s-au intors din razboi cu anumite handicapuri, fie ele fizice sau psihice si cu sufletele lor aflate in ruina. Acestia mergeau impotriva literaturii national socialiste, indreptandu-se spre „literatura din exil”. Ei au introdus o noua literatura schimbata radical de restul curentelor existente.

Ca si stil, literatura „celor intorsi acasa” a fost una simpla, la fel fiind si limbajul, revoltandu-se impotriva ideologiei naziste. Se observa si realismul in operele produse de acest curent. Mie imi place sa compar acest stil cu cel al simbolistilor. De ce? Pentru ca reda anumite sentimente de tristete, de obscuritate la fel ca si in cazul simbolistilor. Se aseamana in foarte multe cazuri… Din cauza razboiului, tinerii veniti acasa de pe front, majoritatea la varsta de 19, 20, 21 de ani, avand „toata viata inainte”, nu mai reuseau sa se exprime, fiind afectati psihic de teroarea razboiului. Nu numai atata, un numar mare de tineri ajungeau acasa fara „o mana”, „un picior”, astfel neacceptati de societate, vazand cu ochii lor adevarata parte a razboiului, teroarea, infernul, anxietatea, holocaustul, ajungand sa se revolte impotriva sistemului prin literatura. Desi pustiul sufletesc se observa in limbajul simplist din poezii, mesajul este un adevarat soc pentru cititor.

Printre autorii cei mai buni ai acestui curent (autori care imi plac si mie foarte mult) se regasesc oameni precum: Heinrich BöllWolfgang Borchert (das Brot trebuie citita!) si Bertolt Brecht.

Der Radwechsel – Bertolt Brecht

Ich sitze am Strassenhang.
Der Fahrer wechselt das Rad.
Ich bin nicht gern, wo ich herkomme.
Ich bin nicht gern, wo ich hinfahre.
Warum sehe ich den Radwechsel
mit Ungeduld?

Tradusa sunand astfel (titlul insemnand „Schimbarea rotii”):

Stau la margine de drum

Soferul schimba roata

Nu imi place, de unde vin

Nu imi place, incotro ma duc

De ce astept schimbarea rotii,

Cu nerabdare?

Poezia „Schimbarea rotii” reprezinta o scena simpla a eului liric, care isi pune o intrebare epica: de ce asteapta cu nerabdare schimbarea rotii daca, nu ii convine de unde vine si incotro se duce? Roata reprezinta sistemul de guvernare a Germaniei, care s-a schimbat dupa razboi.

Yaak Karsunke vine in 1962 (parca) cu un raspuns cu poezia „Matti wechselt das rad” („Matti schimba roata”). Iar raspunsul sau suna astfel (fiind doar o bucatica din poezia intreaga):

In timp ce demontez roata,

ca si calator ai fost de ore, de ce

devii nervos pentru ca trebuie

sa astepti dupa mine?

De ce nu ma ajuti sa schimb roata?

Imi place cum reflecta si starea actuala a Romaniei! Cu totii asteptam sa se schimbe roata dar cand vine vorba sa se implice cineva?

________

Daca doriti mai multe informatii, puteti accesa pagina de Wikipedia despre acest curent literar in limba Engleza, dar daca cunoasteti germana, ACEASTApagina cu siguranta va va oferi mult mai multe informatii. Nu veti gasi nimica in limba romana deoare  nu exista informatii traduse despre acest curent artistic.

4 gânduri despre &8222;Suflete ruinate – curentul literar al tinerilor schiloditi de cel de-al doilea razboi mondial&8221;

  1. a dracu bicicleta :)),serios vorbind acuma traumele din primul razboi mondial mi se pare mult mai dureroase pentru ca practic atunci toata lumea a pierdut,ororile din primul razboi mondial au fost mult mai sangeroase iar o intreaga generatie de tinerii a fost distrusa psihic,incepand de la armele chimice pana la confruntrarile directe sustinute de conditii de viata inimaginabile pe front,nimeni nu mai intalnise un asemenea tip de confruntare pe cand in a doua conflagratie mondiala lumea stia ce o astepta si cat de cat era pregatita psihic,sigur aceasta cauza nu reduce cu nimic din suferinta generatiei postbelice, daca ai timp sa citesti cartea ”
    Erich Maria Remarque- Im Westen Nichts Neues”

    • Si se stie ca mare parte din literatura primului razboi mondial a fost una tragico-romantica. In timp ce soldatul Smith sau Franz se lupta cu inamicul intr-un razboi fara rost se gandea la gagica lasata acasa, scriindu-si scrisori si incercand sa fuga de lupte, pentru a se intoarce la cei dragi. Cumva, firul narativ este unul mai mult emotiv, se subliniaza traumele si parerile personale asupra tragicului, se descrie foarte amanuntit viata de transee, mizeria, frica, traumele de dupa bombardamentele care puteau sa tina ore sau chiar zile in sir, dezamagirea…
      Pe cand literatura celui de-al doilea razboi mondial a fost mai putin romantica si s-a centrat asupra ororilor razboiului, carnagiului, pierderilor de vieti fara rost si a nazismului ca ideologie…idioata [ca nu-mi vine alt cuvant in cap]. Se vorbea dintr-o perspectiva de ura sau de mandire [depinzand daca scriitorul era adept al partidului central ori ba], sau asupra bravurii soldatilor in lupta denazificarii/dezimperializarii teritoriilor abia cucerite [ asta daca scriitorul era american, englez, etc]. Literatura aceasta era mai mult o relatare a actiunilor decat un punct de vedere asupra actiunilor.

  2. Eh… da. Oricum cand moare un om e o tragedie, cand moare o masa, e o statistica… Numai ca eu m-am referit strict la al doilea razboi mondial, si o perioada chiar scurta dupa acesta, cand s-a dezvoltat curentul literar😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s