Relatări de la dezbaterea pentru drepturile studentului UBB


La ora 19.10, sala era aproape plina. Nici nu avea sa fie plina, mai ramanand locuri libere (sa zicem, un maximum de 15 locuri goale). Desigur, pe parcursul dezbaterilor, se mai pleca…

Motivul adunarii a fost dezbaterea lucrurilor importante care sa fie incluse in statutul studentului si despre examenul de licenta. Desigur, cat si despre evaluarea profesorilor. Si alte cateva lucruri, dar mai minore.

Subliniez faptul ca aceste lucruri sunt extrem de importante pentru fiecare dintre  noi, studentii, deoarece statutul are legatura cu cine ne reprezinta, cum ne reprezinta acestia si drepturile fundamentale ale fiecarui student in parte.

Dezbaterea a avut trei mari parti: examenul de licenta, statutul studentului, reprezentantii studentilor.

Se prezinta actuala problema asupra statutului studentului si se prezinta, succint, anumite modificari, acestea fiind prezentate mai en detail la momentul oportun, adica atunci cand se va discuta despre respectiva problematica.

Deoarece suntem foarte multi, fiecare are voie sa vorbeasca maxim 4-5 minute, acceptandu-se orice fel de interventie legata de subiect.

Cateva lucruri spuse in deschiderea acestor dezbateri, de catre presedintele OSUBB, Andreea Petrut: “noi studentii suntm motorul societatii, exemplu fiind revolutia din 1989”,  “miscarea studenteasca este inca vie, iar unde este adormita, noi trebuie sa o readucem la viata, in miscare” si “este prima oara in istoria recenta, a noastra, ca studenti, cand putem aduce intr-un loc, un numar asa de mare de studenti cu motivul de a schmba anumite probleme legate de noi”. Acestea trei sunt cumva lucrurile importante de tinut minte.

––-

Se da startul la primul subiect, si anume, examenul de licenta.

Se prezinta situatia de fata: examenul insemna doar sustinerea licentei + intrebarile puse de profesori respectiv la licenta. S-a dat un ordin de la minister, care spune urmatoarele:  “examenul de absolvire si examenul de licenta/diploma constau din doua probe: 1. evaluarea cunostintelor fundamentale si de specialitate. 2. prezentarea si sustinerea lucrarii din absolvire…” dar se doreste a se schimba punctul al 2-lea.

Un reprezentant al studentilor considera ca majoritatea facultatilor vor un examen scris. El crede ca se va ajunge la a fi niste examene foarte formale, care vor fi luate cu usurinta. Acesta ar propune un examen de licenta care sa nu fie scris, deoarece acestea pot fi falsificate, copiate, cumparate.

Se pune intrebarea: ei au decis, cumva, in Senatul studentilor ca ei sa nu decida nimica si sa lase totul la latitudinea facultatilor? Ei ar trebui sa vina cu niste solutii – reprezentantii. Dar sub ce forma ar trebui sa fie acea proba?

Reprezentantii studentilor nu sunt de acord cu includerea acestei probe. La nivelul Senatului s-a decis ca nu se poate impune o proba scrisa (ex, la teatru, sport, etc), lasandu-se la latitudinea facultatilor care sa discute cu studentii din anul III respectiv despre proba. Ei sustin ca ar dori ca proba sa fie asemanatoare cu examenul de licenta din 2007 pana incoace. Prima proba sa fie din bibliografia obligatorie sau propusa de profesor, o prezentare in scris sau oral, similara cu proba a 2a, care sa fie prezentarea licentei in sine.

Propunerea lor a fost ca cea de a doua proba sa fie mai simpla si sa nu se reia toata materia care nu este necesara licentei.

Se mai pune inca o intrebare: daca sa se faca o metodologie la nivel de universitate, sau sa ramana la latitudinea fiecarei facultati?

Ce inseamna o proba cat mai simpla?

Si dupa o vreme, se da un raspuns: “trebuie sa gasim o solutie care sa ne convina tuturor, sa nu folosim cuvinte precum simplu fara sa avem ceva concret”.

O fata de la o facultate cu profil vocational considera ca cea mai mare problema este la aceste facultati, si anume, cele vocationale. Sa se propuna ceva la nivel de universitate, nu ar conveni bine lor. Regulile generale nu se pot “impune” cum trebuie la aceste facultati vocationale. Pentru ca acestia ar trebui sa-si faca proba practica (proiect de arhitectura, un film, o sceneta de teatru, etc), un examen scris despre proba practica si multe altele de invatat, care nu au legatura cu licenta in sine.

Studentii cer examene simple iar reprezentatii lor vor sa rezolve aceasta problema.

Altcineva aduce o completare: “avand in vedere ca stim care sunt problemele actuale, de ce nu se doreste a se aduce o a doua proba simpla, dar nu simpla, pentru a nu se pierde calitatea invatamantului? Ca sa se ia diplomele mai greu [si doar cei care merita]. Sa merite diploma, si sa nu se continue cu superficialitatea.

Incetul cu incetul se decide cumva, unanim ca a doua proba trebuie sa fie stabilita de catre fiecare facultate in parte. Un student care termina facultatea trebuie sa fie un student care gandeste. Nu trebuie sa ai o metodologie, bibliografie care sa te faca sa gandesti.

La stiintele exacte merge examenul bazat pe o metodologie, dar la restul nu. “Vreau sa vad o lucrare de licenta facuta de cineva competent fara bibliografii si metodologii”, spune unul dintre studenti.

Dar o studenta ii intoarce vorba: “tu nu vrei metodologie, dar daca vine cineva sa-ti spuna <trebuie sa dai un examen ca sa intri in licenta> fara nicio baza, tie ti-ar conveni?”. Ea sustine ca trebuie sa existe niste limite, niste reguli care trebuiesc aplicate in lucrarea de licenta.

Altcineva spune ca: “la 100 de studenti, sunt 10 profesori care se iau dupa ceva stabil atunci cand stabilesc nota examenului” continuand la un moment dat: “daca nu exista metodologie si-ti cere sa argumentezi ceva, cum o sa te noteze?”

Persoana care este impotriva metodologiei tinde sa creada “ca avem profesori destui de buni, care sa poata decide nota”.

O studenta din anul I intreaba de ce aceste discutii se poarta mai mult cu cei din anul III, ea neavand habar de ce anume se intampla, dar raspunsul vine imediat: “in fiecare an se discuta despre metoda de a da proba de licenta, studentul fiind anuntat cu minim 6 luni inainte de licenta”

Presedintele OSUBB anunta faptul ca decizia care ar trebui sa fie luata in sedinta de maine (sedinta din Senat) trebuie sa fie o decizie pe termen lung. Nu trebuie ca fiecare generatie sa fie o generatie de coca, care sa trebuiasca sa-si decida singura metoda cum sa fie examinati. Se cauta facerea unei metodologii clare, care nu e neaprat sa fie la nivelul tuturor facultatilor, ci niste probe care sa fie echitabile la majoritatea din facultati.

La un moment dat, un student din primele randuri insista asupra faptului ca studentii sa-si cunoasca reprezentantii. Trebuie sa se faca o adunare cu studentii interesati, nu doar cu reprezentantii. Trebuie sa porneasca totul de jos. Reprezentantii pot fi contestati, iar ei nu sunt jos, alaturi de studenti.

Un alt student, spune clar faptul ca “nu fiecare facultate trebuie sa-si procure avantaje sau dezavantaje. Ci toti trebuie sa fie fericiti cu ceva mai general. Trebuie o metodologie cadru care sa aiba anumite tipuri de probe sau anumite metode de a sustine proba. Altfel, totul merge in obscuritate. Trebuie sa avem incredere in sistem si nu trebuie sa se schimbe din 6 in 6 luni. Ci trebuie sa se gandeasca si la cei din anul I, pentru a fi pregatiti din timp pentru licenta.” Ca raspuns i se spune faptul ca “e foarte greu sa faci o metodologie cadru la nivel de facultate, ci doar la nivel de universitate, fiind una mult mai diversa. Trebuie mers pe principiul autonomiei, a echitatii si pe necesitatile fiecarei facultati. Astfel se ajunge responsabilitate si autoritate.”

Se doreste a se gasi un consens cat mai repede. Se aminteste faptul ca OSUBB-ul va merge maine pentru a-si asuma o pozitie in Senat. Daca nu se gaseste un consens acuma, OSUBB-ul va prezenta ideile, dar sunt slabe sanse ca sa se rezolve ceva.

Asa incat se cristalizeaza ideea ca trebuie o metodologie cadru la nivel de universitate, iar facultatile sa aleaga materiile si continutul examenului si metoda de a da acest examen.

“Un examen subiectiv aduce anumite avantaje, profesorul corecteaza informatia gresita. Parerea ta se poate sustine. Pe baza de informatiile spuse/scrise se va decide nota persoanei.” Sustine un alt student. Desi se accepta ideea ca majoritatea diplomelor sunt o simpla formalitate, ramane ideea ca acest examen sa aduca dupa sine niste diplome binemeritate.

Subprefectul liniei maghiare se ridica in picioare povesteste respectiv despre reprezentanti – “poate ca pe linia romana sunt prea multi, dar cei pe linia maghiara au reusit sa se discute si sa dezbata aceste probleme, ca ordinul ministrului nu se poate decide si nu se poate face nimica, dar cum sa se faca examinarea, au decis sa fie la latitudinea facultatilor.” Din experienta lor din ultimii 3-4 ani, linia maghiara a reusit sa discute cu profii, reprezentantii si sa gaseasca metolodogia cea mai buna pentru studenti. Ei au o idee concreta: nu are rost sa se discute amanuntit despre lucruri care nu se decid aici. Nu este timp pentru o propunere concreta, ci trebuie sa se discute cu reprezentatii. Propunerea dansului a fost: discutarea in facultati. Maine in sedinta nu se poate schimba prea mult, posibil ca totul sa fie lasat la nivelul facultatilor.

Un student de la stiinte economice sustine faptul ca, in cadrul facultatii sale s-au mai tinut discutii pe aceasta tema, ajungand la ideea ca “daca se elimina examenul la licenta, sa ramana examenul la master. Sau invers”, avand ca baza de plecare faptul ca licenta este legatura dintre facultatea la nivel de licenta si cea la nivel de masterat.

Presedinta OSUBB sustine, ca o insumare, faptul ca  metodologia cadru sa fie trecuta sub forma celei de a doua probe care sa fie data pur si simplu din domeniu (strict domeniul) licentei, ramanand la latitudinea facultatii modalitatea cum sa se dea acest examen.

Se pare ca acest lucru a fost acceptat unanin de catre cei din sala. Adica, ca a doua proba sa fie data strict din licenta.

A doua parte a dezbaterii are legatura despre statutul studentului.

A vota si de a fi votat – ministerul a decis ca votul sa fie universal si secret. Initial era totul piramidal.

Aici, lumea incepe sa se divizeze cumva. Incep anumite dialoguri despre diferite problematici. Cei aflati intr-o pozitie superioara in ierarhia studenteasca isi apara pozitiile, chiar daca nu erau atacati direct, decat foarte ra. Se deviaza des de la subiect, necautandu-se a se construi un raspuns.

Desigur, nu s-a ajuns la niciun consens.

Daca tot era vorba despre a vota si a fi votat, urmeaza intrebarea: care sa fie numarul de mandate pentru studentii reprezentanti.

Nu exista nicio prevedere cum ca numarul de mandate ar fi limitat.

Luandu-mi inima in dinti, am propus ca mandatul de 4 ani sa fie doar unul, iar cel de 2 ani, sa fie maxim de doua ori la aceasi persoana, deoarece studentii noi, care vin in fiecare an, pot avea idei noi si mai multa energie in a schimba anumite lucruri.

Unul dintre dictatori sustine faptul ca in cazul in care nu exista limita de mandate, acesta poate fi dat jos oricand din pozitia sa(revocat), sau sa nu mai fie reales la urmatoarele alegeri, astfel, pentru a fi reales, el/ea trebuind sa dovedeasca ca merita acea pozitie.

Exista un spirit anti-ierarhie, considerandu-se posibilitatea ca unii aflati intr-o pozitie superioara sa faca abuz de pozitie, sau sa nu-si indeplineasca datoriile.

Cumva, s-a acceptat ideea ca cei cu mandate de 4 ani sa poata fi ales doar o data, iar cei cu mandate de 2 ani sa aiba dreptul la 2 mandate, dar s-a inclus si posibilitatea ca mandatul de 4 ani sa fie rupt in doua, astfel incat acel om sa poata fi reales dupa o perioada de 2 ani, daca isi face treaba si se considera ca merita a sta in acea pozitie inca 2 ani.

Daca tot s-a stabilit numarul de mandate, apare o alta intrebare: cine poate candida?

Eu am propus ca oricine care arata ca este competent pentru functia pentru care candideaza, poate candida. Colegul meu sustine faptul ca trebuie sa dovedeasca asta intr-o campanie electorala, facuta fara niciun ban, in amfiteatre, sali, sau in orice alta sala unde, oricine este interesat sa poata veni si sa vada candidatii: ce planuri au, competenta lor, etc.

Rezolvata problema cu cine poate candida, rasare o alta chestiune: faptul ca doctorandul este un fel de angajat al universitatii si o problematica respectiv cu rolurile lor de reprezentanti ai studentilor.

Cineva din spatele meu spune ca acestia au statutul de “studenti doctoranzi”, adica tot studenti.

Se spune faptul ca acestia, la nivel de scoala doctorala, au un reprezentant anume, acestia reprezentand studentii doctoranzi. Se sustine ca studentii nu sunt incadrati ca studenti angajati, iar calitatea de student doctorand dispare in momentul in care studentul isi prezinta teza de doctor.

Datorita orelor de la scoala doctorala, un doctorand nu ar avea cum sa sa reprezinte pe ceilalti studenti. La anumite facultati, doctoranzii nici macar nu s-au intalnit cu profesorul lor.

Consensul final fiind faptul ca licentiatii au reprezentatii lor, la fel si cei de la alte nivele de facultate.

In nici un minut, s-a decis faptul ca un student care are o functie de conducere intr-o organizatie politica nu are dreptul sa candideze la orice functie studenteaza din facultate sau universitate.

Se mai pune inca o intrebare: in consiliile profesorale, trebuie sa fie si reprezentantii asociatilor din facultati, sau nu?

In Statutul Studentului este notat faptul ca orice organizatie legala la nivel de facultate are dreptul la a-si alege un reprezentant la nivel decizional. Sa delege un observator.

Concluzia: ca toate organizate legale din facultate si universitate sa aiba dreptul sa aiba membru delegat ca si observator in structurile decizionale si executive (Senat si consiliul profesoral).

Daca tot era vorba despre organizatii, apare intrebarea daca organizatiile sa fie ele structuri de reprezentare a studentilor? Raspunsul a aparut intr-un timp relativ scurt: cele legale de la facultate/universitate, au dreptul la delegati cu drept de vot, iar ceilalti, din afara facultatilor, au dreptul la oameni cu drept de observator.

De la organizatii si studenti, trecem la profesori: momentan evaluarea profesorilor de catre studenti nu e obligatorie. In conditiile actuale, s-a decis ca evaluarile la nivel nationale sa fie obligatorii si publice, astfel incat toti studentii sa vada evaluarile profesorilor lor, si sa fie luat in calcul real in momentul in care profesorul este evaluat de catre conducere.

Ajungem sa vorbim despre voluntariat: daca faci voluntariat, sa primesti credite in plus, fata de cele 30 credite obligatorii? Dar din prima au inceputl intrebarile de genul “daca esti oluntar, de ce sa fi rasplatit de catre facultate?” sau “in voluntariat sunt lucruri mult prea diverse, iar poate omul vrea sa se limiteze doar la acumulare academica/informationala, neavand vre-un interes fata de voluntariat.”

Studentii cad de acord asupra faptului ca pot posibilitatea de fraudare este una mare: “pot sa fiu prieten cu cineva care are un ONG si sa-i cer o diploma cum ca as fi facut voluntariat, chiar daca nu am facut asa ceva.”

Se decide ca acest fapt sa nu fie inclus in lista de propuneri pentru maine.

Ultimul subiect, si gata: dreptul studentilor la informare de interes general si personal. (3)“Facultatea si universitatea se obliga a aduce la cunostinta studentilor, prin afisare in locuri special amenajate si pe paginile de web…”, urmata de (4) “in cazul nerespectarii alineatului (3), din prezentul articol, hotararile neafisate sunt considerate nule si inexistente”, “orice modificare ulterioara a elementelor mentionate anterior, poate fi facuta doar cu acordul studentilor”. Nu a trebuit multa vreme, iar acest lucru a fost acceptat unanim de catre toata lumea.

–-

Dupa 3 ore de dezbateri, numarul studentilor din amfiteatru s-a injumatatit.

Sa vedem acuma ce se va intampla maine.

2 gânduri despre &8222;Relatări de la dezbaterea pentru drepturile studentului UBB&8221;

  1. Desi nu am fost prezenta, pot spune ca am simtit ca aceasta a fost o dezbatere pe cinste.Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat , au participat si celor care si-au exprimat punctul de vedere si l-au sustinut!!! Cred ca incepe sa mai semene a DEMOCRATIE.In felul acesta simti, cu adevarat , ca esti considerat „om”, ca iti pasa de viitorul tau si al celor de langa tine si nu mai poti da vina mereu pe „ALTII” care decid in legatura cu ce urmeaza sa se-ntample,
    Ati fost minunati si poate ca ziua de 7 decembrie 2011 va deveni o zi in care s-a scris o pagina noua in istoria activitatii organizatiilor studentesti !Sunt mandra ca exista astfel de tineri ! IMPLICATI-VA !
    Va tin pumnii astazi, la sedinta Senatului!!!
    DOANME AJUTA!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s