Natura ca spectacol: Imaginea sălbăticiei versus sălbăticire (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

(Nota autorului: folosirea frecventă a ghilimelelor în acest eseu are scopul de a evidenţia ideea că natura şi sălbăticia sunt concepte, nu fiinţe)

*

Natura nu a existat dintotdeauna. Nu se găseşte în adâncurile pădurii, în inima pumei sau în cântecele pigmeilor; ea există în filosofiile şi în construcţiile vizuale ale fiinţelor umane civilizate. Genuri aparent diferite sunt ţesute împreună creând natura ca şi construct filosofic ce serveşte la domesticirea noastră, la oprimarea şi canalizarea expresiilor sălbăticirii.

Civilizaţia este monolitică şi modul civilizat de a concepe tot ce este observat este de asemenea molotici. Atunci când se confruntă cu nenumărate fiinţe de jur împrejur, mintea civilizată simte nevoia să categorizeze pentru a simţi că înţelege (chiar dacă, de fapt, tot ce înţelege este cum să facă lucrurile folositoare pentru civilizaţie). Natura este una din cele mai importante categorii civilizate, una din cele mai folositoare pentru îngrădirea indivizilor şi impunerea auto-identificării lor ca şi fiinţe sociale, civilizate.

Probabil cel mai timpuriu concept de natură era ceva similar cu cel din vechiul testament al Bibliei: sălbăticia vicleană, un loc dezolant locuit de bestii feroce şi veninoase, demoni fioroşi şi cei nebuni. Această concepţie a servit unui scop deosebit de important pentru civilizaţiile timpurii. A indus frica de ceea ce este sălbatic, ţinând majoritatea oamenilor între zidurile oraşelor, dându-le celor care îndrăzneau să iasă  şi să exploreze o postură defensivă, o atitudine de pătrundere pe teritoriul duşman. Acest concept, privit în acest mod, a ajutat la crearea dictonomiei dintre „om” şi „natură” care împiedică indivizii să trăiacă sălbatic, adică în conformitate cu propriile lor dorinţe.

Dar o concepţie complet negativă a naturii era de aşteptat să-şi atingă limitele utilităţii din moment ce a transformat civilizaţia într-o fortăreaţă închisă şi asediată, care pentru a supravieţui trebuie să se extindă, să poată exploata din ce in ce mai mult. „Natura” a devenit un coş de resurse pentru civilizaţie, o „mamă” care să îngrijească „umanitatea şi civilizaţia ei. Era frumoasă, demnă de adoraţie, contemplare, studiu…şi exploatare. Nu era rea…ci haotică, capricioasă şi de neîncredere. Din fericire pentru civilizaţie, „natura umană” evoluase, raţional şi având nevoie de alte lucruri, pentru a le pune sub control. Locuri sălbatice erau necesare pentru ca oamenii să poată studia şi contempla „natura” în starea ei neatinsă, dar tocmai astfel încât fiinţele umane civilizate să poată ajunge să înţeleagă şi să controleze procesele „naturale” pentru a le folosi în scopul expansiunii civilizaţiei. Astfel că „sălbăticia rea” este pusă în umbră de o „natură” sau „sălbăticie” care are valoare pozitivă pentru civilizaţie.

Conceptul de natură crează sisteme de valori sociale şi moralitate. Datorită genurilor aparent contradictorii care au dus la formarea „naturii”, aceste sisteme pot părea contradictorii; dar toate ajung la aceeaşi finalitate: domesticirea noastră. Cei ce ne spun sa ne „purtăm civilizat” şi cei ce ne spun să ne „purtăm natural” ne spun de fapt acelaţi lucru: „Trăiţi în conformitate cu valori externe, nu conform dorinţelor voastre.” Moralitatea naturaleţii nu a fost mai puţin vicioasă decât orice altă moralitate. Oamenii au fost – şi încă sunt – închişi, torturaţi şi chiar ucişi pentru comiterea de „fapte nenaturale”. Şi „natura” este ea însăşi un zeu urât şi pretenţios.

De la începuturile sale, natura a fost o imagine creată de autoritate pentru a-şi reconfirma puterea. Nu e deloc surprinzător că în societatea modernă, unde imaginea domină realitatea şi deseori pare să o creeze, „natura” se împlineşte ca mijloc de a ne menţine domesticiţi. Show-uri TV în „natură”, calendare cu Sierra Club, furnizori de echipamente speciale pentru „sălbăticie”, fibre şi mâncăruri „naturale”, preşedintele interesat de „mediu” şi ecologia „radicală”, toate conspiră la crearea „naturii” şi a relaţiei noastre „potrivite” cu ea. Imaginea evocată reţine aspecte ale „sălbpticiei rele” din civilizaţia timpurie, într-o formă subliminală. Show-urile cu „natură” includ mereu scene de prădare, spunându-se chiar că regizorii acestor emisiuni folosesc bastoane electrizate pentru a stimula animalele să se bată. Ameninţările cu privire la animalele şi plantele periculoase date celor dornici să exploreze „sălbăticia”, şi cantitatea de produse create de furnizorii de echipamente speciale pentru astfel de împrejurări sunt excesive, din propria mea experienţă în locul sălbatice. Ne este oferită imaginea vieţii în exteriorul civilizaţiei ca şi luptă pentru supravieţuire.

Dar societatea spectacolului are nevoie ca „sălbăticia rea” să fie subliminală ca să o poată folosi eficient. Imaginea dominantă a „naturii” este cea conform căreia este o resursă şi ceva ce ţine de frumos, care să fie contemplat şi studiat. „Sălbaticia” este un loc în care te poţi retrage pentru scurt timp, dacă eşti echipat corespunzător, pentru a scăpa de haosul vieţii de zi cu zi, pentru a te relaxa şi pentru a medita, sau pentru a găsi aventura sau senzaţiile tari. Şi, bineînţeles, „natura” rămâne „mama” care ne furnizează nevoile, resursa din care civilizaţia se creează pe sine.

În cultura mărfii, „natura” recuperează dorinţa de aventură sălbatică, de viaţă eliberată de domesticire, vânzându-ne imaginea sa. Conceptul subliminal al „sălbăticiei rele” dă aventurării în pădure un iz de risc ce tentează pe cei rebeli şi aventuroşi. De asemenea reconfirmă idea că de fapt nu avem ce căuta acolo, vânzându-ne astfel numeroase produse etichetate ca fiind necesare pentru incursiuni în locuri sălbatice. Conceptul pozitiv al naturii ne face să simţim că trebuie să experimentăm locurile sălbatice (fără să realizeze că acele concepte care ne-au fost băgate pe gât vor creea ceea ce experimentăm cel puţin la fel de mult ca mediul nostru înconjurător obişnuit). În acest fel, civilizaţia recuperează cu succes chiar şi acele zone pe care pare să nu le atingă direct, transformându-le în „natură”, în „sălbăticie”, în aspecte ale spectacolului care ne ţin domesticiţi.

„Natura” domesticeşte pentru că transformă sălbăticirea într-o entitate monolitică, un tărâm imens, separat de civilizaţie. Expresiile sălbpticirii în mijlocul civilizaţiei sunt considerate imaturitate, închise, delincvenţă, crimă sau imoralitate, permiţându-le să fie desconsiderate, închise, cenzurate sau pedepsite, în timp ce susţin în continuare că ceea ce e „natural” e bun. Atunci când „sălbăticirea” devine un tărâm în afara noastră în loc să fie o expresie a propriului nostru spirit liber, vor putea exista experţi în „sălbăticire” care ne vor învăţa modalităţile „corecte” de a „interacţiona” cu ea. Pe coasta de vet, exista tot felul de maeştrii spirituali care fac o avere din vânzarea „sălbăticirii” tinerilor oameni de afaceri, într-un mod care nu îi lezează în nici un fel visele corporatiste, maşinile lor Porche sau apartamentele lor de lux. „Sălbăticia” este o industrie foarte profitabilă în ziua de azi.

Ecologiştii – chiar si cei „radicali” – cad perfect în această capcană. În loc să încerce să se elibereze şi să distrugă civilizaţia cu energia dorinţelor lor descătuşate, ei încearcă să „salveze sălbăticia”. În practică, asta înseamnă rugatul sau încercarea de a manipula autorităţile să oprească activităţile mai dăunătoare ale anumitor industrii şi să transforme păduri relativ neatinse, deşerturi şi munţi în „zone sălbatice” protejate. Aceasta doar reconfirmă conceptul de sălbăticire ca si entitate monolitică, „sălbăticie” sau „natură”, şi calitatea de marfă inerentă în acest concept. Însăşi baza conceptului de „zonă sălbatică” este separarea „sălbpticirii” de „umanitate”. Aşa că nu e de mirare că unul din brand-urile ideologiei ecologice „radicale” a creat conflictul dintre „biocentrism” şi „antropocentrism” – ca şi cum ar fi trebuit să fim orice altceva în afară de egocentrici.

Chiar şi acei „ecologişti radicali” care proclamă că vor să reintegreze oamenii în „natură” se păcălesc pe ei însişi. Viziunea lor asupra (aşa cum unul dintre ei a formulat-o) unui „întreg sălbatic, simbiotic” este doar conceptul monolitic creat de civilizaţie şi formulat într-o manieră cvasi-mistică. „Sălbăticirea” continuă să fie o entitate monolitică pentru aceşti mistici ecologişti, o fiinţă mai mare decât noi, un zeu în faţa căruia trebuie să ne supunem. Dar supunerea este domesticire. Supunerea este ceea ce menţine în viaţă civilizaţia. Numele ideologiei care impune supunerea contează prea puţin – fie el „natura”, fie el „întreg sălbatic, simbiotic”. Rezultatul va fi tot continuarea domesticirii.

Atunci când sălbăticia este văzută ca neavând nimic de-a face cu conceptul monolitic, incluzând „natura” sau „sălbăticia”, atunci când este văzută ca spiritul liber potenţial din indivizi, care s-ar putea manifesta în orice moment, doar atunci devine o ameninţare pentru civilizaţie. Oricare dintre noi ar putea să petreacă ani de zile în „sălbăticie”, dar dacă am continuat să vedem ceea ce ne înconjoară prin lentilele civilizaţiei, dacă am continuat să vedem miile de fiinţe monolitice ca „natura”, ca „sălbăticie”, ca „întregul sîlbatic, simbiotic”, am fi încă civilizaţiş nu sălbatici. Dar dacă, în mijlocul oraşului, în orice moment noi ne refuzăm activ domesticirea, refuzăm să fim dominaţi de rolurile sociale care ne sunt impuse şi în schimb trăim în funcţie de pasiunile, dorinţele şi cheful nostru, dacă devenim fiinţele unice şi imprevizibile care stau ascunse sub roluri, suntem în acel moment, sălbatici. Jucîndu-ne fioroşi printre ruinele unei civilizaţii în descompunere (dar nu fi-ţi păcăliţi, chiar şi în decădere e un duşman periculos şi capabil să rămână agăţat pentru mult timp), putem să facem tot ce ne stă în putere să o distrugem. Iar rebelii cu spiritul liber vor refuza conceptul de supravieţuire al ecologiei, considerându-l doar o altă încercare a civilizaţiei de a oprima viaţa liberă, şi vor lupta pentru a trăi dansul haotic, în permanentă schimbare al relaţionării libere, indivizi unici în opoziţie atât cu civilizaţia cât şi cu încercarea civilizaţiei de a îngrădi traiul sălbatic şi în spirit liber: „Natura”.

 *

Eseu publicat pentru prima dată sub numele de „Nature as spectacle: The image of wilderness vs wildness” în „Anarchz, A Journal of Desire Armed”, #29, vara lui 1991.

4 gânduri despre &8222;Natura ca spectacol: Imaginea sălbăticiei versus sălbăticire (Feral Faun)&8221;

  1. Doua-trei greseli ici-colo, in rest foarte frumos redactat, manca-te-ar tata!
    Cat despre subiect, consider ca natura nu mai are deloc parte de atentie, deoarece ce-i care stiu ce inseamna ea nu au putere de a vorbi, iar cei care au un cuvant de spus nu au avut contact cu natura.
    Nu sunt ecologist, nu sunt in Partidul Verde si nici macar nu mai sunt cercetas. Cu toate acestea, cunosc natura sau tind sa cred ca stiu ce inseamna salbaticie.
    Intr-adevar sunt de acord cu ce a spus tipul/tipa despre folosirea conceptului de natura si e trist faptul ca lasam oameni care habar n-au ce inseamna sa o distruga doar pt. ca au mijloacele necesare de face-o si de a scoate profit din asta.
    Grecule, interesant si captivant eseu, dar cati am avut norocul sa-l citim? Sau, oare il citeste cine ar trebui sa-l citeasca?

    • Daca te referi la greseli gramaticale, nu sunt ale mele, eu am scris ce ii scris in cartea asta de o am in stanga mea. Nu stiu cine o tradus eseurile.
      Cati am avut norocul sa-l citim? De ce crezi ca am pus eseul pe blog? Si apare si pe Facebook? Exista buton de Share, alea-alea…si logic ca citeste cine vrea🙂 Cine considera ca merita sa citeasca un astfel de eseu…

  2. Pingback: Feral Faun – Teoria Radicală: un glob distrugător pentru Turnurile de Fildeş (eseu) « Centrul de Cultura

  3. Pingback: despre 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s