„La Cafenea” – partea V (Errico Malatesta)


V

GIORGIO: – Aţi văzut ce s-a întâmplat? Cineva a comunicat unui ziar conversaţia pe care am avut-o data trecută şi pentru că a publicat-o, acel ziar a fost interzis.

AMBROGIO: – Ah!?
GIORGIO: – Deci voi nu ştiţi nimic, se-nţelege…Eu însă nu înţeleg cum puteţi să pretindeţi că aveţi dreptate, când vă este atât de frică să audă şi publicul larg discutându-se puţin despre ideile voastre. Acel ziar prezenta exact argumentele mele şi ale voastre. Ar trebui să fiţi bucuroşi că publicul poate să aprecieze bazele raţionale pe care se sprijină constituţia socială din prezent, să se facă dreptate criticilor false ale adversarilor voştri. În schimb, voi închideţi gura oamenilor.
AMBROGIO: – Dar eu nu am nici o legătura, eu aparţin magistraturii judecătoreşti şi nu ministerului public.
GIORGIO: – Da, bine. Dar până la urmă sunteţi oricum colegi şi vă mişcă acelaşi spirit pe toţi. Dacă discuţiile mele vă plictisesc, eu am să merg în altă parte.
AMBROGIO: – Nu, nu, din contră. Am prins interes, să continuăm. Am să pun eu o vorbă bună la Procurorul Regal. Legea permite dreptul de a discuta, nimeni nu poate nega asta.
GIORGIO: – Continuăm, atunci. Data trecută, dacă îmi aduc bine amine, în apărarea dreptului proprietăţii aveaţi ca bază legea, sentimentul de justiţie şi chiar unitatea socială. Permiteţi-mi să vă recapitulez în câteva cuvinte ideile mele. După mine, proprietatea privată e injustă şi imorală fiindcă e fondată pe violenţă pe faţă ori pe înşelătorie sau exploatarea legală a muncii altuia. Deci este dăunătoare producţiei pentru că împiedică obţinerea celor necesare pentru satisfacerea nevoilor tuturor oamenilor, creează deci mizeria maselor şi generează ură, delicte şi cele mai mari “răuri” ale societăţii moderne. De fapt, împiedică exploatarea eficientă şi în interesul tuturor a muncii şi a pământului. De aceea o vreau desfiinţată şi înlocuită cu situaţia de proprietate comună, în care toţi oamenii îşi aduc contribuţia justă de muncă în funcţie de posibilităţile individuale ale fiecăruia şi obţin maximul de bunăstare posibil.

AMBROGIO: – Dar sincer, eu nu văd prin ce logică aţi ajuns la proprietatea comună. Aţi combătut proprietatea pentru că, după cum spuneţi, derivă de la violenţă şi de la exploatarea muncii altora; capitaliştii reglementează producţia în vederea profiturilor lor şi nu pentru a satisface cât mai bine posibil nevoile publice, cu cel mai mic efort posibil. Aţi negat dreptul de a lua renta de pe un pământ ce nu se cultivă cu propriile mâini, de a da moştenire proprii bani, de a cere profit din investiţiile pentru case sau din industrie; dar dreptul muncitorului asupra propriei munci l-ţti recunoscut, în plus aţi fost apărătorul consecvent al drepturilor sale. Logic, puteţi reclama verificarea actelor de proprietate după criteriile voastre; puteţi cere desfiinţarea societăţii prezente, împărţirea pământurilor şi a instrumentelor de muncă între cei care se vor servi de ele, dar nu puteţi vorbi de comunism. Proprietatea privată a produselor muncii personale va trebui să existe mereu, dacă vreţi ca muncitorul vostru emancipat să aibă siguranţa zilei de mâine, fără de care nu se poate face o muncă ce nu aduce câştig imediat. Trebuie să recunoaşteţi şi proprietatea individuală a pământului şi a instrumentelor de producţie pe care un om le foloseşte, cel puţin până când nu le mai foloseşte.
GIORGIO: – Bravo, s-ar zice că sunteţi şi dumneavoastră înmuiat în “smoala socialistă”. Dar este o şcoală socialistă diferită de a mea, însă până la urmă e tot socialism. Un magistrat socialist e un fenomen interesant.
AMBROGIO: – Nu, nu, nici un socialist. Eu ziceam doar aşa pentru a vă prinde în contradicţie şi demonstrându-vă că logic ar trebui să nu fiţi un comunist, ci un partizan al reîmpărţirii bunurilor. Dar cred că aceasta ar aduce mizeria generală.
GIORGIO: – Eu nu sunt un partizan al reîmpărţirii bunurilor. Eu cred că împărţind bunurile ar fi mai rău decât lăsându-le în mâinile capitaliştilor, ar fi o mare pagubă pentru producţie. În plus nu ar dura şi va duce din nou la constituirea marilor averi, la proletarizarea maselor şi exploatarea excesivă. Eu spun că muncitorul are dreptul integral la produsul muncii sale, dar recunosc că acest drept nu ia foma de justiţie abstractă. În practică nu trebuie să existe exploatatori, toţi trebuie să muncească şi să se bucure de fructele muncii, în modul în care le convine lor. Muncitorul nu e o fiinţă izolată în lume, care trăieşte doar pentru el; e o fiinţă socială ce trăieşte într-un schimb continuu de servicii cu ceilalţi şi trebuie să-şi coordoneze drepturile sale cu drepturile tuturor. În rest, e imposibil prin metode moderne, a determina cât este exact partea din produs a unui muncitor, e imposibil a determina diferenţa de producţie a unui muncitor sau grup de muncitori, cât se datorează diferenţei de îndemânare sau energie depuse de muncitori sau cât depinde de diferenţa de fertilitate a solului ori de calitatea uneltelor folosite, de avantajele sau dificultăţile situaţiei geografice ori ambientului social. Aşadar, soluţia nu se poate găsi în respectarea dreptului strict al fiecăruia, trebuie căutat un acord frăţesc: solidaritatea.
AMBROGIO: – Dar aşa nu va mai exista Libertatea.
GIORGIO: – Din contră, atunci şi doar atunci va fi Libertate. Voi, aşa-zişii liberali, numiţi libertate –dreptul teoretic, abstract de a face un lucru. Sunteti capabili a crede, fără a zâmbi sau roşi, că un om mort de foame pentru că nu a putut să-şi procure hrana era liber să mănânce. Noi, în schimb, numim Libertate posibilitatea de a face un lucru, iar asta e singura adevărată şi devine cu atât mai mare cu cât creşte acordul dintre oameni şi încrederea ce şi-o dau unul altuia.
AMBROGIO: – Aţi spus că dacă s-ar reîmpărţi bunurile, în curând marile averi s-ar reconstitui şi s-ar întoarce stadiul de la început. De ce?
GIORGIO: – Pentru că, din principiu, e imposibil să-i pui pe toţi în stadiul de egalitate. Pământurile diferă mult între ele, unele produc mult cu puţină muncă, altele produc puţin cu multă muncă, sunt mari avantaje şi dezavantaje specifice diverselor localităţi, sunt mari diferenţe de forţă fizică şi intelectuală între oameni. Iar la sfârşitul momentului de rediviziune izvorăşte în mod natural rivalitatea şi lupta: cele mai bune unelte ajung astfel în mâna celor mai puternici şi mai inteligenţi sau mai şireţi. Aceştia se vor găsi imediat în poziţie superioară celorlalţi şi plecând de la aceste avantaje primitive, începe un nou proces de exploatare a celor slabi, reconstruindu-se societatea burgheză.
AMBROGIO: – Dar aceasta s-ar putea împiedica prin legi bune, care să declare de neatins cotele individuale şi să asigure celor slabi garanţii serioase.
GIORGIO: – Of! Voi credeţi mereu că se poate remedia totul prin legi. Nu degeaba sunteţi magistrat. Legile se fac şi se desfac după bunul plac al celor de la putere. Cei care sunt mai slabi decât media le violează, iar cei mai puternici le abrogă şi fac altele în interesul lor.
AMBROGIO: – Şi atunci!?
GIORGIO: – Atunci, v-am spus deja, e nevoie a înlocui lupta dintre oameni cu acordul şi solidaritatea, iar pentru asta e nevoie în primul rând de abolirea proprietăţii private.
AMBROGIO: – Serios, sunteţi comunist? Totul să fie al tuturor, munceşte cine vrea, cine nu face dragoste, mănâncă, bea; ce poveste! Ce viaţă frumoasă, ce cuşca de nebuni. Ha, ha, ha!
GIORGIO: – Pentru figura ce o faceţi, vrând să apăraţi raţional această societate ce rezistă doar prin forţă brută, nu mi se pare că aveţi prea mult de râs. Domnule, poate că sunt comunist, dar dumneavoastră păreţi a avea stranii noţiuni despre comunism. Data viitoare am să încerc să vă fac să înţelegeţi…pentru acum, bună seara!

Un gând despre &8222;„La Cafenea” – partea V (Errico Malatesta)&8221;

  1. Pingback: “La Cafenea” de Errico Malatesta. Partea VI « Centrul de Cultura [anarhista]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s