Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea IV


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PRIMA PARTE

A DOUA PARTE

A TREIA PARTE

Teatru de stradă

Această metodă de comunicare nu este folosită îndeajuns de către anarhişti. Să scri şi să repeţi piese ar putea să fie o practică de folos atunci când vrei să faci un grup să lucreze împreună. Abordarea juridică adecvată este de a aplica pentru permisiune de planificare (asiguraţi-vă că aveţi un nume cu o rezonanţă inofensivă). Pe de altă parte, “Armata lui Moş Crăciun” care a invadat departamentul de jucării din magazinele Amsterdam şi au dat jucării copiilor se complăceau, de asemenea, cu ajutorul teatrului de stradă, deşi într-o natură mai puţin legală. Un soi de eveniment semi-teatral făcut să pună oamenii să gândească este o alternativă bună în contrast cu demonstraţiile plicticoase şi vechi.

Adunări publice

La un moment dat, adunările anarhiste adunau peste treizeci-patruzeci de mii de oameni. Adunările publice au intrat în declin o dată cu evoluţia divertismentului de masă. Cincizeci este un număr destul de bun în zilele noastre. Alege o temă, sortează vorbitorii, rezervă o sală şi fă multă publicitate. Ar putea fi foarte mult efort depus, dar uneori produce membrii noi, sau, cel puţin, câţiva oameni interesaţi. Oamenii te vor lua mult mai în serios.

 “Media alternativă”

Acest titlu vag este menit să acopere mijloacele neortodoxe de comunicare, de la insigne sau graffiti-uri la video. Mesajele scurte către conştiinţa maselor pot fi scrise pe pereţii WC-urilor, sau vopsite pe părţile laterale ale drumurilor. Video-ul este destul de ieftin şi acuma toată lumea cunoaşte o cale de a face rost de o cameră de filmat. Anarhiştii au avut staţii de radio pirat de succes şi nu există nici un motiv pentru a exclude dansul sau mima sau o mie de alte posibile căi de a ajunge la masele populare. Foloseşte-ţi imaginaţia.

Deşi suntem ţinuţi în afara pieţei comunicaţiilor de masă, încă putem găsi modalităţi de a ajunge cu ideile noastre. Lupta de a face disponibile diverse mijloace de expresie oamenilor în general este una din cele mai vitale puncte ale luptei pentru libertate. Prin intermediul imaginarului putem găsi metode noi de comunicare care sunt uşor de accesat, noi nu doar ne răspândim viziunile ci ajutăm pe alţii să se exprime. În fine, modul în care o idee este comunicată poate fi cel puţin la fel de important ca ideea în sine. În cazul în care permite sau încurajează participarea, astfel încât oamenii să poată să se oprească din a fi doar o “audienţă” şi să înceapă să se exprime, este o provocare directă la sistemul de putere, care ne doreşte docili.

Muzica

Muzica rebelioasă sau revoluţionară are o istorie mult mai lungă decât tinerii de azi, conştienţi de modă, sau chiar şi decât hipioţii îmbătrâninzi de ieri. Crezi sau nu, multe opere se învârt în jurul temelor revoluţionar esenţiale! În 1830, posesia instrumentelor muzicale era ilegală pentru cei din clasele inferioare. Acest fapt era din cauză că muzicienii călători au devenit alarmant de cunoscuţi şi de succes şi stârneau nemulţumiri.

Mulţi anarhişti aleg să se implice în muzică ca o modalitate de a comunica cu oamenii. Acest lucru este un fel de activitate pentru care-i ajută anarhişti, şi, desigur, poate fi distractiv. Din păcate, mare parte din muzica curentă anarhistă nu este nici anarhistă, nici muzică, dar o parte din ea este bună şi altele foarte bune. Oricum, este o chestiune de gusturi personale.

Muzica are puterea de a face apel la emoţii într-un mod direct. Este posibil să comunici într-un mod mult mai de bază. De asemenea, este posibil să o foloseşti ca să hipnotizezi şi să manipulezi oamenii, ceva ce noi sperăm să evităm să facem.

Din nou, ceea ce trebuie să facem este de a face muzica disponibilă oamenilor, să-i încurajăm să încerce şi să-şi scoată creativitatea. Unii anarhişti simt că, din acest motiv, muzica electronică costisitoare şi high-tech ar trebui să fie evitată. Pe de altă parte, posibilităţile de întregistrare acasă şi de a produce casete sunt destul de interesante.

Trebuie să creăm noi modalităţi de a faca şi împărtăşi muzic, care trece peste industria muzicală. lasă-i să urle despre pierderea dreptului de autor atunci când casetele lor sunt copiate ilegal.  Au făcut lucrurile după cum au vrut ei pentru prea multă vreme.

Arta

Picturile din galerii au fost descrise ca fiind “artă de muzeu”. Ce se înţelege prin asta este că acestea sunt obiecte demne de admirat şi de cumpărat şi de vândut. Ele separă arta de viaţă şi de oameni, în general. Arta ca şi obiect de vânzare este cel mai bun lucru pe care acest sistem ni-l poate oferi. Arta ca şi activitate nu ar fi înţeleasă de aceasta şi nici nu ar permite-o.

Există o nevoie imensă pentru a elibera abilităţile creative ale oamenilor “obişnuiţi”. Acest lucru putem măcar să încercăm să facem atunci când vorbim cu oamenii. Putem găsi metode de a lucra pentru mişcare şi să ne simţim bine în acelaşi timp. Folosind creativitatea noastră, putem spera să ajungem la părţile ascunse din oameni, locuri pe care alte idei nu ar putea ajunge.

Răspândind cuvântul, sau “propaganda!, trebuie să fie o parte importantă a oricărei strategii anarhiste. Mai presus de toate, o revoluţie anarhistă necesită ca oamenii să ştie ceea ce fac şi de ce. Nimeni nu poate fi forţat în libertate: aceasta trebuie să fie aleasă şi însuşită, sau nu este libertate de-adevăratelea. Sarcina noastră este mai grea decât al Martorilor lui Iehova care merg din uşă-n uşă. Nu este de ajuns să le spunem oamenilor ce să gândească – ei trebuie să o gândească singuri, sau aceştia nu sunt cu adevărat anarhişti.

Şcoli şi educaţie

Deşi nu avem încredere în şcoli, anarhiştii pun mare încredere ăn puterea educaţiei. Una dintre cele mai importante surse de speranţă pentru o lume mai bună este faptul că următoarele generaţii, primind ajutor, ar putea creşte mai puţin nevrotică decât cea de dinaintea lor. Unii ar merge atât de departe încât ar spune că educarea copiilor pentru libertate este singura speranţă reală de a aduce în cele din urmă în realitate societatea anarhistă.

Şcolile sunt în principal centrate pe sortarea şi clasificarea copiilor pentru viitoarele lor roluri în ierarhia socială – şi să se asigure că vor accepta nevoia de competiţie, ierarhie şi respect pentru autoritate. Un astfel de sistem cere ca majoritatea copiilor – şi a adulţilor – să fie făcuţi să se simtă inferiori. Anarhiştii cred că examenele academice sunt o măsură fără sens pentru măsurarea potenţialului unui om în jucarea unui rol util în societate. Cultul experţilor profesionali este conceut pentru a sparge încrederea noastră în propriile noastre abilităţi şi judecată.

Anarhiştii se opun pedepsei fiice sau a orcărei alte forme de constrângere în educaţie. Participarea la toate clasele ar trebui să fie voluntară. Constrângerea distruge entuziasmul natural pentru cunoaştere şi înţelegere. Adevărata educaţie este opusul scolarizării obligatorii, unde principalele lecţii sunt frica şi respectul pentru autoritate. Avem nevoie să ne dotăm copiii cu minţi critice pentru a înţelege lumea, să vadă ce fel de schimbări sunt necesare de făcut pentru a faec un loc mai bun pentru toată lumea, şi pentru a putea face schimbările necesare.

Anarhiştii se opun oricărei îndoctrinări religioase în şcoli. Frica şi superstiţiile nu-şi au locul într-o educaţie etică. “Educaţia” religioasă ar trebui să fie desfinţată şi înclocuită cu discuţii privind diverse chestiuni morale sau întrebări filosofice, bazate pe interes şi respect pentru ceilalţi.

Este o nebunie să crezi că educaţia constă numai din pierderea a 12 ani din viaţa noastră prin şcoli, tăiate din lumea reală de afară. Ar fi mult mai sănătos pentru educaţia noastră dacă ar fi integrată cu munca de zi cu zi şi viaţa socială. În acest fel, competenţele speciale ale fiecăruia vor putea fi recunoscute de către societate şi folosite pentru educarea altora. Trebuie să distrugem diviziunea dintre muncă, joacă şi educaţie. Educaţia trebuie să fie accesibilă pe tot parcursul vieţii noastre, mai degrabă decât să fie limitată la acea parte din viaţa noastră petrecute în şcoli. Suntem cu toţii potenţiali cursanţi şi profesori, transmiţând şi dobândind competenţe şi înţelegând cu cât înaintăm în viaţă.

Anarhiştii sunt în general de acord că eliberarea completă a educaţiei depinde de crearea unei societăţi anarhiste. Cu toate acestea, acest lucru nu a oprit pe anarhişti de la încercările lor de a crea medii mai libere pentru copii ca să crească şi să înveţe, aici şi acum. Unii anarhişti şi-au educat copii acasă. Alţii împreună cu alţi părinţi şi copii, muncind împreună mai degrabă decât să rămână unităţi izolate familiale. În ultimele trei decade, mai multe şcoli libere au fost consolidate pe baza principiilor anarhiste, şi au efectuat un serviciu valoros în demonstrarea faptului că există alternative. Cu toate acestea, s-au confruntat cu probleme financiare constante şi toate celelalte probleme care provin de la încercarea de a trăi liber într-o societate neliberă.

Unii anarhişti, şi alţii care împărtăşesc opiniile lor cu privire la educaţie, au ajuns la concluzia că pentru viitorul apropiat, majoritatea copiilor vor fi în şcoli de Stat şi, prin urmare, au încercat să schimbe şcolile de Stat ca şi profesori sau părinţi.

Deşi prin anii 1960, instituţia de învăţământ a acceptat a acceptat metodele libertariene la şcoala A. S. Neill’s Summerhill pentru copii plătitori de taxte ai părinţilor bogaţi, care au fost îngroziţi de perspectiva adoptării metodelor similare în şcolile de Stat pentru copii din clasa muncitoare. Cele mai de succes încercări, cele de la şcoala Risinghill şi William Tyndale din Londra, au fost, în cele din urmă stopate de către autorităţile educaţionale locale iar profesorii au fost daţi afară de la locurile lor de muncă.

Lecţia pentru cei care vor încerca din nou în viitor este faptul că este esenţial să se rupă izolarea şcolilor de comunităţi, astfel încât părinţii să înţeleagă şi să sprijine în mod creativ ceea ce anarhiştii încearcă să facă în şcoli.

Concluzie

Pentru o examinare mai en-detail al teoriei anarhiste, oferim o listă cu cărţi pentru lecturi suplimentare. Am enumerat domeniile de activitate şi am subliniat abordarea anarhistă. Nu am făcut nici o încercare de a indica care tipuri de activitate sunt cel mai probabile să ducă la un viitor non-autoritarian. Acest tip de hotărâre necesită o analiză atentă a naturii socialului şi strategiilor pentru schimbare. Sperăm că, în cele din urmă, vă veţi forma propria concluzie. Anarhiştii se decid singuri.

Dacă eşti interesat/ă, citeşte mai mult, vorbeşte cu anarhiştii locali, gândeşte bine lucrurile. Există o mulţime de lucruri de făcut.

Poţi găsi o scuză bună ca să nu devi un anarhist? Desigur, apoi, ce mai aştepţi?

 *

Lecturi suplimentare

Introduceri în anarhism

  • ABC OF ANARCHISM, Alexander Berkman
  • ANARCHISM AND ANARCHIST-COMMUNISM, Peter Kropotkin
  • ANAKCHIST READER, THE, George Woodcock
  • ANARCHY, Malatesta
  • ANARCHY IN ACTION, Colin Ward
  • FLOODGATES OF ANARCHY, Stuart Christie and Albert Meltzer

Anarhism clasic

Bakunin:

  • CRITIQUE OF STATE SOCIALISM
  • GOD AND THE STATE
  • PARIS COMMUNE AND THE IDEA OF THE STATE

Godwin:

  • ANARCHIST WRITINGS OF WILLIAM GODWIN
  • ENQUIRY CONCERNING POLITICAL JUSTICE

Kropotkin:

  • CONQUEST OF BREAD, THE
  • FIELDS, FACTORIES AND WORKSHOPS TOMORROW
  • GREAT FRENCH REVOLUTION, THE, VOLS I & 2
  • MUTUAL AID
  • STATE, THE

Vezi de asemenea cărţi scrise de către Pierre Joseph Proudhon, Errico Malatesta, Emma Goldman şi Alexander Berkman

“-isme” anarhiste

Anarha-feminism:

  • QUIET RUMOURS, diverşi autori
  • UNTYING THE KNOT, Freeman and Levine
  • WOMEN IN THE SPANISH REVOLUTION

Anarho-sindicalism:

  • ANARCHO-SYNDICALISM, Rudolf Rocker

Anti-militarism/auto-apărare:

  • PROTEST WITHOUT ILLUSIONS, Vernon Richards
  • STRANGE VICTORIES
  • TOWARDS A CITIZENS’ MILITIA

Federalism:

  • KROPOTKIN’S FEDERALIST IDEAS

Individualism:

  • EGO AND ITS OWN, THE, Max Stirner

Mutualism:

  • See the writings of P-J Proud hon

Situaţionism:

  • AND YET IT MOVES, Boy Igor (o critică a ştiinţei)
  • BOOK OF PLEASURES, Raoul Vaneigem
  • ON THE POVERTY OF STUDENT LIFE
  • PARIS: MAY `68
  • REVOLUTION OF EVERYDAY LIFE, Raoul Vaneigem
  • SOCIETY OF THE SPECTACLE, THE, Guy Debord

Vezi de asemenea cărţile de buzunar SpectacularTimes

Problematici anarhiste

Eliberarea animalelor:

  • AGAINST ALL ODDS
  • KILL OR CURE?
  • UP AGAINST THE LAW

Ecologie:

  • POST-SCARCITY ANARCHISM, Murray Bookchin
  • EARTH FIRST READER, THE, ed. Dave Foreman

Educaţie:

  • LIB ED, quarterly magazine
  • RAVEN, THE, VOL 2, L2.50 (article on Walden School)
  • SUMMERHILL, AS Neill

Locuinţe:

  • HOUSING: AN ANARCHIST APPROACH, Colin Ward
  • IDEAL HOME
  • SQUATTING IN WEST BERLIN

Abuzul mass-mediei:

  • MANUFACTURING CONSENT, Noam Chomsky

Acţiuni “ilegale”:

  • RADIO IS MY BOMB, Hooligan Press, L2.40 (un ghid DIY pentru a face un radio pirat)
  • WITHOUT A TRACE, L2.00 (despre “cum să scapă fără urmă”)
  • ECODEFENSE (un ghid practic), ed. Dave Foreman

Proteste/insurecţii:

  • FROM RIOTS TO INSURRECTION, Alfredo M Bonnano,
  • LIKE A SUMMER WITH A THOUSAND JULYS

Istoria anarhismului

Marea Britanie:

  • SLOW BURNING FUSE, THE, John Quail

Revoluţia rusească:

  • GUILLOTINE AT WORK, Maximoff
  • INTRO TO MY DISILLUSIONMENT IN RUSSIA, Emma Goldman
  • RUSSIAN TRAGEDY, THE, Alexander Berkman

Revoluţia spaniolă:

  • BARCELONA MAY DAYS 1937, diverşi autori
  • COLLECTIVES IN THE SPANISH REVOLUTION, Gaston Leval
  • LESSONS OF THE SPANISH REVOLUTION, Vernon Richards

Revoluţionari/Rebeli:

  • ANARCHISM AND VIOLENCE, Osvaldo Bayer (despre Severino de Giovanni)
  • ANGRY BRIGADE 1967484, THE
  • BONNOT GANG, THE, Richard Parry
  • BLACK FLAG, THE, Jackson (despre Sacco şi Vanzetti)
  • HAYMARKET SPEECHES, THE, Voltairine de Cleyre (precum mai sus)
  • MALATESTA: HIS LIFE AND IDEAS, Vernon Richards
  • RED VIRGIN, THE (memoriile lui Louise Michel)
  • SABATE: GUERILLA EXTRAORDINARY, Tellez

Ficţiune anarhistă

  • FREE, THE, M Gilliland
  • FROM BENEATH THE KEYBOARD (poveşti scurte/poezie)
  • MONKEY WRENCH GANG, THE, Edward Abbey
  • HAYDUKE LIVES, Edward Abbey

Vezi de asemenea scrierile misteriosului B Traven (autorul THE TREASURE OF THE SIERRA MADRE)

Ficţiune anarhistă: Sci-Fi

  • DISPOSSESSED, THE, Ursula K leGuin
  • LaNAGUE CHRONICLES, THE, F. Paul Wilson
  • UNGOVERNED, THE, (apare în _True Names and Other Dangers_), Vernor Vinge
  • CONQUEST BY DEFAULT, (apare în _Threats and Other Promises_), Vernor Vinge
  • ILLUMINATUS TRILOGY, THE, Robert Shea and Robert Anton Wilson

Vezi de asemenea scriitorii Science Fiction-ul influenţat de libertarianism: Michael Moorcock, Doris Lessing, Marge Piercy, Kate Wilhelm.

2 gânduri despre &8222;Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea IV&8221;

  1. Pingback: Listă cu eseuri şi texte traduse ce se pot găsi pe blogul CdCⒶ « Centrul de Cultura [anarhista]

  2. Pingback: Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea I | Centrul de Cultură anarhistă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s