„Catehismul revoluţionarului” (Jean Preposiet)


Această postare face parte din categoria Jean Preposiet şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Este dificil de stabilit cu precizie veritabila paternitate a acestui document, atribuit uneori lui Bakunin. Totuşi, chiar dacă acesta a contribuit la redactarea Catehismului (fapt neîndoielnic), această scriere exprimă un tip de mentalitate care nu corespunde personalităţii lui Bakunin, în pofida contradicţiilot caracterului său poate tocmai din cauza acestora. Tensiunea logică din articolele laconice ale Catehismului este mult prea inumană pentru a nu lăsa impresia că autorul acestui text nu poate fi decât un singuratic, un om obişnuit să-şi reţină şi să-şi ascundă ura faţă de o lume ostilă, lumea celorlalţi, înainte de a-şi pune pe hârtie resentimentul, în formule de o uscăciune, precizie şi minunţiozitate maniacală. Fanatismul îngheţat şi pesimismul dispreţuitor la adresa maselor şi a individului care se degajă din această scriere sunt mult prea îndepărtate de naturalismul generlo, de vitalitatea debordantă a lui Bakunin. Din toate aceste motive, preferăm să-l considerăm pe Neceaev ca fiind autorul Catehismului.

Catehismul revoluţionarului se prezintă ca un compendiu de reguli clasificate în patru dubrici: atitudinea revoluţionarului faţă de sine însuşi, faţă de camarazii săi, faţă de societate şi, în fine, atitudinea „Confreriei” revoluţionarilor faţă de popor. Revoluţionarul nu există decât pentru şi prin revoluţie. În războiul nemilor pe care îl duce împotriva Statului şi a societăţii, el nu se poate aştepta la nici o îndurare. Condamnat dinainte, el e gata să suporte tortura şi să-şi dea viaţa pentru cauză. Distrugerea este singura ştiinţă şi singura sa morală. El dispreţuieşte opinia publică, pentru el, toate sentimentele, toate valorile vieţii se şterg în faţa unei singure, unice pasiuni: revoluţia.

Raportuile sale cu camarazii de luptă sunt în întregime determinate din punctul de vedere al unităţii acestora în practica revoluţionară, astfel încât, înainte de a ajuta un camarad, trebuie ţinut mai întâi cont de interesul cauzei revoluţionare şi nu de sentimentele personale.

În ceea ce priveşte societatea, voinţa de distrugere rămâne imperativul numărul unu. Revoluţionarului nu îi este permisă nici o ezitare şi nici un regret. Pentru a putea să nimicească mai eficient ordinea socială, revoluţionarul trebuie să se infiltreze în organiţaziile colective, iar pentru aceasta are nevoie de viclenie şi de capacitate de disimulare. Eliberarea şi fericirea poporului nu se vor realita decât prin mijloace revoluţionare. Trebuie deci extinsă şi accentuată suferinţa poporului, astfel încât situaţia să devină intolerabilă, iar insurecţia generală să pară singura soluţie. Nu se pune câtuşi de puţin problema înlocuirii unui regim politic cu un altul şi a instalării unui stat pretins revoluţionar. De altfel, revoluţionarul nu trebuie să se preocupe de ceea ce va deveni societatea postrevoluţionară. Rolul său nu este acela de a construi, ci de a distruge ordinea existentă.

În fine, pe lângă inevitabila apropiere de masele populare, Catehismul prevede utilizarea şi punerea la lucru, în folosul revoluţiei, a tâlharilor şi a criminalilor, a căror forţă distructivă va constuit un sprijin eficace*.

Contribuţia lui Bakunin la acest document este vizibilă mai ales în secţiunea consacrată atitudinii faţă de popor a Confreriei, unde se regăsesc în mod efectiv propriile sale teme anarhiste, însă în primul rând o idee care îi era foarte scumpă: alianţa revoluţionarilor şi a tâlharilor împotriva puterii politice.

_____

* Ceea ce ne fae să ne gândim la cei care visează astăzi la înlocuirea proletariatului burghez din ţările occidentale cu masele celor marginalizaţi de orice fel, de cei lăsaţi pe gratis de capitalismul industrial, al căror număr şi diversitate nu contenes să crească şi care reprezintă, efectiv, un imens potenţial de distrugere.

____

Text transcris din Istoria Anarhismului, de Jean preposiet, paginile 382-383.

Catehismul Revoluţionarului se poate citi AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s