Despre natură şi faptul că „aparţine” cuiva


Această postare face parte din categoria primitivism. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Tot citesc sau aud faptul că nu ştiu care resurse naturale aparţin românilor sau Statului român sau altor popoare şi State, sau că buruienile românilor, grâne româneşti, peşti canadieni, vaci zambiene, porci chinezi, păsări israeliene şi mai ştiu eu ce. Dar, amuzant este faptul că aceste resurse, fie ele de ordin mineral, sau vegetal sau patru picioare şi sânge cald, nu aparţin unui anumit grup de oameni, şi, în nici un caz unui Stat sau corporaţie. În cel mai rău caz aparţin tuturor oamenilor de pe Pământul ăsta, şi zic în cel mai rău caz, pentru că în continuare ar însemna exploatarea acestor resurse – mare parte din ele fiind exploatate ca atare pe motiv de „trebuinţe” create de către capitalism şi consumerism, fiind cu adevărat redundante vieţii de zi cu zi a omului.

Această formă de „a deţine” ceva este o formă şi un exemplu minunat de „superioritate” umană, situaţie în care omul consideră că trebuie să deţină teren, resurse, alte vieţuitoare pentru a putea trăi şi a fi fericit. Este o formă patriarhală de exploatare şi posesiune, chiar sclavagism în unele situaţii (animalele din fermele industriale, ca de exemplu), care vrea să sublinieze cumva ideea de Om ca şi Creator şi Posesor, şi nu ideea de Om ca oricare altă Vieţuitoare de pe Pământ. Dar se întâmplă că nimic din ceea ce crează omul nu-i aparţine lui. Fiecare telefon, fiecare masă, fiecare furculiţă sau cablu sau monitor, chiar dacă ca şi idee, este o creaţie a omului, material vorbind, omul nu are nici un drept să zică că este a lui. Am putea spune, deci, că omul deţine idei, dar nu obiecte fizice. Ideile sunt rezultatul unor acţiuni cognitive care se întâmplă în interiorul creierului, bazat pe experienţele personale sau colective din afara individului – adică ce a învăţat, ce a văzut, ce a simţit, etc.

Forma aceasta patriarhal-exploatativă de posesie a omului nu face nimic altceva decât să-l facă să se simtă în siguranţă. Ştie că Statul în care trăieşte şi a cărui cetăţenie o poartă „posedă” terenuri arabile, munţi plini cu metale, păduri vaste, toate acestea cu scopul de a hrăni oamenii şi de a produce capital. Pentru că nimica nu este gratis, chiar dacă materia primă a fost „creată” şi este „gestionată” de Mama Natură – să o numim aşa.

Bun, dar cum se ajunge în situaţia de „posesie”? Destul de uşor, după părerea mea, pentru că, cel puţin istoric vorbind, a fost o situaţie care a dus la acest lucru, iar în zilele noastre, fiecare individ este socializat, este învăţat să creadă că posesia de proprietăţi sau bunuri îl face un om puternic, care-şi asigură un viitor strălucit şi stabil, sieşi şi familiei sale.

Până în momentul în care umanitatea a început să construiască sate şi oraşe, omul trăia în grupuri mici de vânători-culegători nomazi (maxim 30 de indivizi per grup). Ei nu aveau această idee de „posesie”, doar în situaţia acelor câteva obiecte care le erau strict necesare existenţei, precum îmbrăcămintea de pe ei, suliţele, obiectele de tăiat sau sfărâmat, una-două mojare şi, desigur, căminele lor mobile. Acestea erau, ca să zicem într-un mod destul de marxist, modurile lor de producţie – puteau produce un soi de pâine, grâne sfărâmate, piei pentru îmbrăcăminte sau alte obiecte, etc. În rest, nu posedau nimica. Tot ce era în jurul lor, câmpiile, copacii, plantele, animalele, munţii, etc., erau la comun – la comun între oameni, la comun cu animalele non-umane, la comun cu tot ce exista pe tot acest Pământ.

În momentul în care a apărut o perioadă de secetă, iar oamenii au decis să se lase de meseria de nomazi, agricultura fiind necesară supravieţuirii, aceasta necesita să se construiască diverse clădiri speciale de depozitare. În timp şi spaţiu, populaţia a crescut, terenurile agricole s-au extins, la un moment dat aceste terenuri se ciocneau de terenurile altora, se iscau certuri, se băteau, se războiau, au apărut zidurile de apărare, turnuri de veghe, soldaţi, armată, s-au trasat graniţe, ce-i în interiorul graniţelor „este al nostru” şi ce-i în afară „este al vostru”. Când populaţia creştea iarăşi, iar cerinţa de hrană şi obiecte creşta de asemenea, începeau războaiele de expansiune. Desigur, ar trebui subliniat şi faptul că, cu ocazia agriculturii şi primelor aşezări umane, a apărut diviziunea sexuală a muncii, ierarhiile sociale, politica, religia, etc., care au dus la formarea ideei de teritoru determinat prin graniţe, centralizat, cu un oraş ca şi centru administrativ – capitala – iar acel teritoriu se numea Stat, Imperiu, Republică, etc.

Deci, toată ideea asta de posesiune a ceva a apărut o dată cu apariţia primelor aşezări umane staţionare. Din motive lesne de înţeles, oamenii au început să zică că „asta e a mea”, „asta aparţine comunităţii”, „doar noi avem dreptul la asta”, şi aşa mai departe. Şi mai pe scurt? A apărut patriotismul.

Patriotismul este strâns legat de această idee de posesiune. Pe fondul filosofiei moderne de Stat-naţiune, o entitate administrativă care „hrăneşte” naţiunea, patria mamă sau cum vreţi să o numiţi, oamenii sunt ataşaţi de „pământul pe care s-au născut”. Fie că vorbim de o ţară întreagă sau doar de o regiune, acest patriotism duce la o exagerare a legăturii emoţionale cu acea zonă geografică încăt persoana are impresia că „deţine” tot ceea ce este acolo şi că doar el/ea sau doar oamenii ca şi el/ea au dreptul de a se atinge de munţi, lacuri, resurse, etc.

Dar Natura nu este patriotică, este exploatată. Pentru ca un popor, o naţiune şi Statul în care trăiesc aceştia să o ducă bine, este nevoie să se exploateze natura pentru a produce bunuri, servicii, şi, cel mai presus de toate, capital. Căci un om poate să se hrănească, să aibă un adăpost, haine, educaţie, etc., doar prin prisma banilor pe care acesta îi primeşte. Amuzant e că şi omul este o resursă, care este la fel de exploatată. Doar că este o resursă regenerabilă. Omul exploatat exploatează natura pentru a aduce beneficii Statului sau capitalistului.

Şi de aici până la a susţine că sistemele artificiale, entităţile de acest gen precum Statul, capitalismul corporatismul, entităţi non-organice, nu pot aduce nici un beneficiu decât exploatare şi distrugere, este doar un pas. Căci nici un sistem organic nu va ajunge în această situaţie, pe motiv că va putea produce de la sine ceva, pe când ceva artificial nu poate produce decât mai mult artificial. Capitalismul şi corporaţiile, Statul, produc bani, capital, care sunt nişte obiecte sintetice cu valoare simbolică, menite fluidizării tranzacţilor inter-umane. Un sistem organic, care apare şi se distribuie diferit, depinzând de zona geografică şi de nevoile naturii, a animalelor non-umane şi a animalelor umane, va avea ca rol crearea unui echilibru între toate vieţuitoarele care există. Omul care produce obiecte din diverse materiale va fi obligat fie să se limiteze la a produce strict necesarul – în cazul unor materiale neregenerabile – fie să replanteze sau să aibe grijă să nu folosească tot – în cazul celor regenerabile. Va fi nevoit să nu fie un exploatator, pentru că acest lucru îl va duce la pierzanie. Căci dacă tai prea mulţi copaci, eco-sistemul se va deregla, animalele consumabile de către om vor fi din ce în ce mai puţine, incapabile să se reproducă, fapt care va duce în timp şi spaţiu la foamete de partea omului.

A deţine ceva este un act patriarhal, patriotic, act împotriva naturii şi împotriva ta ca şi parte din umanitate. Posesia şi proprietatea perpetuează un sistem opresiv, exploatator, denigrator şi discriminator.

PS: Ştiu că trăim în nişte vremuri care nu-ţi prea permit să ai lucruri puţine, dar ca şi om care eşti de aceeaşi părere cu cele scrise mai sus, a avea mai puţin te va apropia mai mult de natură şi te va îndepărta de Stat şi capitalism. Creşte mobilitatea ta spaţială şi temporală, iar legăturile cu artificialul se limitează la doar câteva lucruri de care scapi doar atunci când artificialul dispare.

2 gânduri despre &8222;Despre natură şi faptul că „aparţine” cuiva&8221;

  1. Mobilitatea spatiala si temporala cresc totusi in momentul in care te folosesti, ca sa nu spun detii, multe lucruri create de actualele corporatii: masini, dispozitive de telecomunicatie, imbracaminte/incaltaminte tehnica avansata pentru a te avanta in inima muntilor in orice anotimp, etc.

    Desi sunt de acord cu ceea ce ai scris, tin totusi sa imi exprim opinia ca nu neaparat a avea multe lucruri duce oarecum la pierzanie ci mai degraba a nu imparti/impartasi cu ceilalti ceea ce ai (de la lucruri pana la altele cu mult mai importante: cunostinte, emotii, etc).

    Felicitari pentru articol si activitate in general!

    • Da, a împărtăşi ceea ce ai cu ceilalţi poate duce la o diminuare a numărului de obiecte din comunitate. Nu vei avea nevoie de mai multe obiecte când deja există una din fiecare obiect necesar la fiecare dintre vecinii tăi, inclusiv la tine. Ideea e că în acel moment, chiar dacă doreşti să tot cumperi lucruri, la un moment dat te vei opri, pentru că necesităţile oamenilor cu care împarţi vor fi împlinite destul de uşor şi repede. Tot acolo ajungi ca şi idee, te vei limita la câteva obiecte, pentru că necesităţile unui grup sunt mult mai puţine decât necesităţile ca şi individ. De aia ziceam de individ să se limiteze la obiecte puţine, pentru că grupul asta face de la sine. Vor avea nevoie de obiectele care îi ajută în ale casei munci, câteva pe lângă asta, şi cam aia ar fi tot. Individul poate să-şi cumpere tot magazinul, şi tot să mai aibă nevoie de ceva.

      Cunoştinţele! Da, cel mai important lucru de împărţit!😀 Asta ar recrea ideea de şcoală în afara şcolii, care e mult mai importantă, pentru că familia, rudele, prietenii îţi vor zice lucruri care te ajută în viaţă, pe când şcoala te educă să fi pregătit pentru piaţa muncii.

      Şi mulţumesc pentru felicitări🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s