Ce facem iarna asta? (pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban)


Un al treilea episod din seria pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban, cu iz de Sărbători, şi mai puţin urban.

Acestea sunt câteva recomandări ale Centrului de Cultură anarhistă. Vor fi câteva lucruri foarte uşor de făcut, care ar putea ajuta pe mulţi oameni să vadă lucrurile ceva mai diferit şi pe voi să înţelegeţi anumite principii naturale. Sunt patru şi sună aşa:

1. Brigada de deszăpezire. După cum se poate desluşi din nume, este vorba despre întocmirea unui grup de oameni voluntari, cu menirea de a curăţa străzile de zăpadă. De ce tocmai deszăpezire? Pentru că Statul nu o face, şi nu-i pasă. De ce noi, cetăţenii? Pentru că ne pasă de restul oamenilor, o putem face şi pentru că noi şi nu ne dorim ca rata de picioare şi mâini rupte să crească. Desigur, carosabilul pentru maşini este curat ca lacrima, destul ca Salvarea sau SMURD-ul să vină la faţa locului, dar mai bine ar fi să facem astfel încât şi medicii de pe Salvări şi noi, ceilalţi, să fim bine mersi, cu membrele întregi şi nevătămate, la un ceai cald la cafeneaua din colţ.

Ideea principală ar fi ca întregul grup să fie bazat pe principii non-ierarhice. Nu există lideri, toţi lucrează la fel de mult (sau la fel de puţin, sau cât de mult pot, depinde de la om la om), iar deciziile se vor lua pe bază de consens, în grup. Adică dacă vreţi să ştiţi unde să deszăpeziţi, dcizia va trebui să o luaţi împreună. Este important ca să nu existe zăpadă în locurile cele mai circulate, dar asta veţi decide voi.

Mai există un lucru important: ar fi interesant dacă ar exista grupuri centrate pe cartiere. Auto-organizarea la nivel de cartier este mult mai eficientă decât la nivel de oraş. Astfel că veţi putea fi accesibili de către vecinii voştri iar voi nu va trebui să străbateţi oraşul o dată la fiecare câteva ore. O dată organizaţi la nivel de cartier, ar fi momentul să daţi de veste de existenţa voastră. Mergeţi din casă în casă, sau din apartament în apartament, scoateţi afişe şi lipiţi-le în locuri vizibile, precum în scări de bloc sau în staţii de autobuze. În paralel trebuie să vă decideţi care vă este orarul. Chiar dacă sunteţi voluntari, asta nu înseamnă că sunteţi la cheremul „consumatorilor” de voluntariat. Desigur, în cazul în care vă strângeţi mai mulţi, grupul se poate împărţi în două sau în trei, aşa încât veţi putea acoperi o zi cu o mai multă uşurinţă, sau veţi putea fi în mai multe locuri de-odată.

Bun, am vorbit de voluntariat. Dar vreo recompensă, cerem ori ba? Mă îndoiesc că nu strică niciodată un ceai cald sau un vin fiert…bani, în nici un caz! Sunteţi voluntari! În plus, auto-organizarea de acest tip va arăta oamenilor, vecinilor şi prietenilor voştri că se poate şi fără bani. Mă îndoiesc că nu veţi primi şi bani, sau alte bunuri, dar acestea sunt recompense la fel de voluntare ca şi grupul vostru. Aţi fi precum un grup de colindători, doar că fără colinde.

2. Adăposturi sau spaţii de hrănire a animalelor. Acestea sunt uşor de făcut. În mare, dacă este vorba de animale patrupede precum pisicile şi câinii, trebuie să găsiţi o zonă deschisă şi acoperită unde puteţi pune o pătură, sau ceva cârpe care nu vă trebuiesc. Dacă aveţi şi o cutie de carton, numai bine! Puneţi materialele în cutie, iar cutia într-un loc ferit de vânt. Lângă cutie lăsaţi hrană, dacă aveţi în ce, foarte bine, dacă nu, e OK şi aşa. Animăluţele vor veni cu cea mai mare plăcere să se hrănească şi să trăiască în adăpostul vostru. Desigur, adăposturile pot fi în orice fel şi chip, depinde de ce materiale dispuneţi şi de timpul pe care doriţi să-l alocaţi. În paralel, dacă aveţi PET-uri de 2 litri – şi mă îndoiesc că nu aveţi – tăiaţi o gaură pe lăţime, cam cât palma voastră, prindeţi dopul cu o sfoară mai rezistentă, prindeţi sticla într-unc opac sau la voi în balcon, şi puneţi hrană în sticlă. Ce hrană puteţi pune? Orice de la pâine la cereale – orice credeţi că mănâncă păsărelele. Şi apoi speraţi că vor observa PET-ul.

Este important să realizăm că şi animalele au drepturi, iar faptul că nu toate „aparţin” unui stăpân nu înseamnă că trebuiesc uitate pe străzi, muribunde şi lihnite. Dacă tot se apropie Sărbătorile, să le dăm şi noi din porcul de Crăciun, sau din orice hrană pe care o consumăm până atunci. Pentru că cel puţin câinii şi pisicile au apărut ca urmare a domesticirii lor de căre om, domesticire pe motiv de nevoie de companion, de animal care să ne ţină de urât şi să ne ajute – să nu uităm asta. Avem o răspundere etică faţă de ele.

3. Dacă aveţi haine care nu vă mai trebuiesc le puteţi oferi oamenilor străzii. În această perioadă a anului, aceştia ar fi cât se poate de fericiţi dacă s-ar trezi cu o pereche de şosete groase, sau încălţăminte mai bună, sau orice are legătură cu ţinerea de cald pe durata iernii. În paralel nu ar strica să daţi din când în când o pâine sau un pateu. Desigur, ca să fie şi mai şi, puteţi organiza împreună cu alţi prieteni o zi în care, folosindu-v pe donaţii sau pe ceea ce cumpăraţi, gătiţi hrană pentru oamenii fără adăpost de lângă unde locuiţi. Şi cu certitudine nu sunt doar 1-2. doar bazându-vă pe donaţii de alimente, vă veţi trezi că puteţi hrăni minimum 10 persoane, deci nu vă zgârciţi la gaz sau apă. Unii oameni nu au aceeaşi posibilităţi ca şi restul, iar cum hrana nu este un privilegiu ci un drept, aceştia merită să primească măcar surplusul vostru. Nu merită să aruncaţi mâncarea la gunoi când alţii chiar au nevoie de ea. Viaţa lor depinde de bunul vostru simţ.

În paralel (sau altă dată) puteţi organiza spaţii cu lucruri gratis, unde alţi oameni care au obiecte care nu le mai trebuiesc vin şi le oferă la comun. În schimb îşi vor putea lua ceea ce consideră că este nevoie. La aceste evimente este important să fie chemaţi mai ales oamenii care au nevoie de haine sau alte obiecte, precum săracii sau oamenii fără casă, nu noi, cei care avem privilegiul de a puea consuma. Un astfel de spaţiu este Piaţa Autonomă Cluj. În ultima vreme încep să apară tot mai multe spaţii de acest gen în marile oraşe ale României. Iar acest lucru trebuie aplaudat şi continuat şi extins. Cu cât mai mulţi oameni, cu atât mai bine.

4. Desigur, vă puteţi auto-organiza la locul de muncă, la şcoală, universitate, încercând să căutaţi problemele din instituţiile unde munciţi sau învăţaţi, după aceea căutând nişte răspunsuri la acestea. Cum aţi putea rezolva problema? Ce rol aţi putea avea în schimbare? Problema vine de la şefii voştrii, de la sistem, sau de la voi? Dacă e de la voi, ce aţi putea face ca să schimbaţi situaţia în bine? Dacă e de la şefii, profesorii, decanii voştri, de la Ministere, de la Stat, cum aţi putea conlucra între voi pentru a-i obliga să vă asculte şi să-i obligaţi să schimbe ceea ce vă deranjează?

Desigur, în paralel vă puteţi gândi – şi la asta insist – dacă există alternative situaţiei. Oare aţi putea recrea voi înşivă o situaţie pozitivă fără a avea nevoie de şefi, Stat, corporaţii? Dacă da, ce mai aşteptaţi? E iarnă, şi nu sunt prea multe de făcut, fizic vorbind. Aşa că este o perioadă a gânditului. O perioadă când ne gândim ce am putea face ca şi comunitate ca să schimbăm situaţia.

Dar despre auto-organizarea la locul de muncă sau la şcoală, cu o altă ocazie🙂

Pentru că doar uniţi putem schimba totul. Doar în mod voluntar. Doar auto-organizându-ne local. Iar schimbarea-şi va începe cursul o dată cu noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s