Sari la conținut
  • An Anarchist FAQ
  • Contact
  • Despre

Scris de Grecu15/12/201213/02/2014

[despre] The Dispossessed – partea a II-a (Taylor Andrew Loy)


Transcris din „Anarhia în distopii critice: o anatomie a rebeliunii”

Continuare la PARTEA I. A doua şi ultima parte.

*

În plus, autonomia relativă a vieţii pe Anarres este cumpărată la un preţ mare; Anarres este, funcţional vorbind, o colonie minieră a Urras. Aceştia aşteaptă minereuri preţioase şi « uleiuri fosiliere şi produse petroliere, anumie piese delicate de maşini şi componete electronice » importate – cu alte cuvinte, toate produsele de bază necesare care nu le pot produce ei înşişi. Deoarece această afacere funcţionează atât pentru Anarres cât şi pentru Urra, a rămas stabilă în ciuda certurilor ocazionale din adunările de le Anarres. Această stabilitate nu împiedică Anarres să arate mai mult  decât o colonie minieră a Urrasului. Precum remarca prietenul lui Shevek, Tirin, adevărul poate depinde de care « deal se întâmplă să stea » – şi, mai mult de atât, pe care planetă (41).

Relaţiile miniere dintre planete complică această analiză la nivel de sistem. Un argument rezonabil poate fi făcut zicând că societatea de pe Anarres nu este mai mult decât o componentă în sistemul de piaţă Urrast. Din moment ce societatea Urrastiană nu depinde de importul metalelor preţioase pentru supravieţuirea lor iar Anarrestienii depind foarte mult de importul de obiecte de pe Urras pentru a-şi păstra modul de viaţă şi nivelul de trai, relaţia lor este hotărât dezechilibrată. Cu toate acestea, Shevek descoperă că aceste schimbrui de materiale dintre planete nu sunt singurele puncte de contact.

Shevek se mută la Abbenay pentru a putea progresa cu studiile sale de fizică teoretică şi matematică. Cu ajutorul profesorului său, Sabul, el află că navele care importă şi exportă transportă de multe ori comunicate clandestine între oamenii de ştiinţă de pe Anarres şi Urras. Anarrestienii şi-au închis de multă vreme graniţele ermetic. Portul Anarres, acolo unde operaţiunile de import şi export se întâmplă, este o poară monitorizată îndeaproape din « zidul » dintre planete; din moment ce primii colonialişti au fost transferaţi pe Anarres, nimeni nu a avut posibilitatea de a trece dincolo de port. Literatura îşi schimbă funcţionalitatea în transferuri neoficiale de tehnologii şi joacă rol de zonă de comerţ intelectual între lumi. Această zonă de comerţ este controlată şi gestionată de CPD, şi Sabul a jucat rolul de consultant cu privire la comunicatele către fizicieni.

Cel mai mare obstacol a lui Shevek atât privind munca lui ştiinţifică cât şi eforturile lui socio-politice – care pentru Shevek sunt una şi aceeaşi – este “reţeaua de administraţie şi management”, cunoscut sub numele de CPD, Coordonarea de Producţie şi Distribuţie. Shevek îi explică funcţiunea lui Oiie, un Urrastinez, precum urmează: “sunt un sistem de coordonare pentru toate sindicatele, federativele, şi indivizi care fac muncă productivă. Ei nu conduc oameni; ei doar administrează producţia. Nu au autoritate fie în a mă susţine, fie în a mă preveni de la a face ceva. Tot e pot face este să spună opinia publică a [Sindicatului nostru al Iniţiativei] – unde ne poziţionăm în conştiinţa socială” (76). Ca şi muştiuc al opiniei publice, CPD funcţionează ca o entitate critpo-guvernamentală, argumentează prietenul lui Shevek, Bedap, într-o societate presupusă fără lideri. Citatul de mau sus din Bedap se referă la eforturile lui Sabul şi ale CPD-ului de a se opune cercetării ştiinţifice privind fizica temporală a lui Shevek, prevenindu-l de la a-şi publica munca. Se pare că Shevek a luat maxima « publică sau pieri » într-un mod mult prea literar, precum îi admite el lui Bedap, cum că ar avea « gânduri privind suicidul. O afacere bună » (164). Ceea ce urmează este o discuţie privind legitimitatea CPD-ului, precum şi verificările şi soldurile cu scopul de a-i preveni pe cei care se oferă voluntari pentru şi le este oferit un loc de muncă pe bază de loterie la CPD pentru a nu-i lăsa să abuzeze de puterea pe care o au. Chiar dacă Bedap sună din când în când a teoretician conspiraţionist, Shevek nu poate nega propriile experienţe frustrante.

După ce a învăţat Iotic, limba ţării A-Io, şi citind copii ilegală a lucrărilor ştiinţifice de pe Urras, Shevek descoperă faptul că Sabul este mai mult decât un plagiator. Precum îi explică lui Bedap, “Am citit sursele. Toate sunt idei Urrastiene. Nici măcar nu sunt noi. [Sabul] nu a mai avut un gând propriu timp de douăzeci de ani » (163). Mai mult decât atât, Sabul şi-a « însuşit » singurul manuscript de lungimea unui cărţi pe care Shevek a scris-o în cei trei ani de studiu în Abbenay. Mecanismele instituite pentru a-i permite lui Shevek să se angajeze în cercetare ştiinţifică fără restricţii sunt în mod clar disfuncţionale. Accesul lui Shevek la o comunitate de practicieni ştiinţifici – o componentă a sistemului necesară pentru cercetarea ştiinţifică – este grav înăbuşită atât pe Anarres cât şi pe Urras. De aceea CPD-ul pare a fi un revers semnificativ, nesincronizat cu gândurile Odoniene.

Cu toate acestea, clasificarea componentelor sistemului ca şi remarcabilitate opusă în “Deposedaţii”, se dovedeşte a fi mult mai dificil decât în V pentru Vendetta sau The Matrix. In funcţie de cazul în care se află o persoană – fie pe Anarres, Urras, o navă stelară Hainish, sau la ambasada lor pe pământ Terran – orice perspectivă la nivel de sistem va fi denaturată. In plus de atât, precum ajunge Shevek să înţeleagă, modul în care o persoană înţelegeun sistem în ceea ce priveşte poziţia sa pe continuumul temporal al perioadei trecut-prezent-viitor, va afecta foarte mult, de asemenea, ceea ce consideră acea persoană ca fiind nesincronizat, învechit.

REBELIUNEA: SÂMBURII REVOLUŢIEI – Sindicatul Iniţiativei

Laia Asieo Odo, 698-769

“Pentru a fi întreg trebuie să fi parte; călătoria adevărată este întoarcerea.”

– Epitaf pe mormântul lui Odo (84)

Shevek se împotriveşte moravurilor sociale ale oamenilor Anarresti deoarece el vrea ca Anarres să-şi deschidă graniţele pentru un schimb inter-planetar de informaţii. Până în momentul în care Shevek şi Sindicatul lui de Iniţiativă au construit o staţie pentru comunicaţii radio cu locuitorii de pe Urras, nimeni nu a căutat într-un mod deschis să poarte o discuţie cu Urrastienii în afară de ceea ce era nevoie privind schimburile de import/export. Şi, din nou, Shevek sfideaţă cu curaj convenţiile, întruchipate de CPD, părăsind Anarres şi călătorind către Urras.

În timpul dezbaterilor virulente care au precedat plecarea lui Shevek, Le Guin oferă discuţii deosebit de concludente despre Odonianism şi Anarhism. In timp ce comunica cu Urrastienii, Shevek şi Sindicatul său descoperă că există « Odonieni post-colonizare » pe Urras care dorescs să imigreze pe Anarres. Propunând ca unor Urrastinieni să li se permită să vină, aceştia sunt acuzaţi de a se comporta « cu iresponsabilitate totală faţă de bunăstarea societăţii », care este exact modul în care « criticii anarhişti au prezis că întotdeauna se vor comporta oamenii într-o societate fără legi » (355)[38]. Apoi Rulag, un critic vocal al Sindicatului, invocă « Termenii Colonizării » : « Nici un Urrastinian în afara navelor, în afara navelor, în afară de Colonişti, atunci sau niciodată. Fără amestecături. Fără contact. A abandona principiile acuma e precum le-ai spune tiranilor pe care i-am înfrânt o dată, Experimentul a eşuat, veniţi de ne înrobiţi!” (356). Este atunci când Shevek propune ca unui Anarrestinian să i se permită să călătorească pe Urras.

Prin lărgirea orizonturilor culturii Anarrestiene, Shevek speră să crească abilitatea lor de a se adapta la un viitor incert. De asemenea, permiţând informaţiei să curgp din şi în Anarres, el crede că alte lumi vor fi influenţate într-un mod pozitiv de exemplul lor. Cu toate acestea, realizarea rebeliunii sale este oferirea Teoria Simultaneităţii într-un mod liber, tuturor lumilor.

Prima încercare majoră a lui Shevek de a ajunge dincolo de zidurile din Anarres, dincolo chiar de Urrus, la comunitatea interplanetară, este un discurs pe care-l oferă Consiliului Guvernelor Lumii la puţin timp după ce ajunge pe Urras. Este « o pledoarie pentru comunicare liberă şi recunoaştere mutuală între Lumea Nouă şi cea Veche », şi este complet ineficientă (84). In cuvintele lui Ellul, Shevek descoperă calea diplomaţiei directe ca fiindu-i « blocată ». mai mult decât att, accesul lui la publicul Urrastinian este « blocat » în aşa fel încât nimica din discursul său nu este citat în nici care dintre ziare. Unele din « săptămânalele mai respectabile » merg până la a descrie discursul ca fiind un « gest dezinteresant de fraternitate umană oferită de către un mare om de ştiinţă « (84). Pentru ca Shevek să-şi atingă scopul, cu certitudine trebuie să găsească o altă modalitate.

A doua lui încercare de a-şi comunica mesajul Anarhis către o audienţă mai largă este întâmpinat cu violenţă. El este coptat într-o demonstraţie publică nefastă a unui grup de aşa numiţi Odonisieni Post-Colonizare în A-Io. In contrast direct cu discursul său precedent, unde Le Guin oferă cititorilor ei doar răspunsul audienţei şi rapoartele ziarelor, Shevek vorbeşte trei paragrafe, neîntrerupt. Inainte ca audienţa să apuce să se înveselească, elicopterele militare ale guvernului din A-Io încep să tragă în mulţime. Shevek abia reuşeşte să scape din acest act atroce ce ucidere în masă orchestrată de Stat. Temându-se pentru propria-i viaţă, cu aproape toate căile închise în faţa lui, el caută azil politic la ambasada Terrana de pe A-Io.

O dată ajuns la ambasadă, Shevek explică planul lui de a disemina Teoria Simultaneităţii ambasadorului. «Nu înţelegeţi că vreau să vă ofer asta vouă – şi pentru Hain şi tuturor celorlalte lumi – şi ţărilor de pe Urras ? dar pentru toată lumea ! Aşa încât nici unul dintre voi să nu se poată folosi de ea…ca să obţine putere asupra celorlalţi, pentru a fi mai bogaţi sau să câştige mai multe războaie. Aşa încât să nu puteţi folosi adevărul pentru profiturile voastre private, ci pentru binele comun ». Ambasadorul Terran răspunde, « În cele din urmă, adevărul, de obicei, insistă asupra servirii binelui comun ». Shevik răspunde, « În cele din urmă, da, dar eu nu sunt dispus să aştept până la sfârşit. Am doar o singură viaţă, şi nu o voi folosi pe lăcomie şi speculă şi minciuni. Nu voi servi nici un stăpân » (345-346). Deoarece Teoria Simultaneităţii ar face posibilă dezvoltarea unui dispozitiv ansimblu [40],care ar permite comunicaţii instantanee între două puncte în spaţiu, ar revoluţionariza comunicaţiile interplanetare şi politica interplanetară. Prin oferirea la comun a Simultaneităţii, Shevek face primii paşi către crearea unui sistem tehnologic menit conectării societăţilor îndepărtate, de-alungul spaţiului.

___

Note:

[38] Cele mai dure critici împotriva lui Shevek au venit invariabil de la Rulag, mama lui înstrăinată.

[39] Hain sunt una din cele mai vechi rase umane. Deoarece tehnologia lor privind navele stelare este într-un stadiu foarte avansat, ei sunt responsabilii pentru majoritatea călătoriilor interstelare.

[40] “Ansiblul” lui Ursula K. Le Guin apare şi altundeva în literatura science fiction, precum în cartea lui Orson Scott Card « Ender’s Game » din 1985.

Şeruieşte:

  • Facebook
  • Twitter
  • Reddit

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Similare

Publicat în anarhism, Diverse, Taylor Andrew Loy.Etichetat abbenay, analogia, anarchy in critical dystopias: an anatomy of rebellion, anarhism, Anarres, Anarresti, ansible, ansiblu, autonomia, bedap, cdp, centrul de cultura, centrul de cultura anarhista, commons, comuna, critica, dcp, deposedatii, Dispossessed, distopie, odo, odonianism, organismul social, partea I, Pravic, prison letters, proza, roman, romana, sabul, scrisori din inchisoare, Shevek, taylor andrey loy, the analogy, the dispossessed, the social organism, Urras, Ursula K Le Guin, ursula le guin, utopia, utopie, utopii.

2 gânduri despre „[despre] The Dispossessed – partea a II-a (Taylor Andrew Loy)”

  1. Pingback: The Dispossessed – Partea I (din Taylor Andrew Loy – Anarhia în distopii critice: o anatomie a rebeliunii) « Centrul de Cultura [anarhista]
  2. Pingback: [despre] The Dispossessed – partea I (Taylor Andrew Loy) | Centrul de Cultură anarhistă

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 166 de urmăritori

Follow on WordPress.com

Centrul de Cultură anarhistă

Centrul de Cultură anarhistă

Editura Pagini Libere

Editura Pagini Libere

Anarhiva

Anarhiva

Categorii

Upcoming Events

Niciun eveniment viitor

Articole recente

  • 10 reguli pentru o societate non-violentă (Philip Richlin)
  • Municipalismul Libertarian: o privire în perspectivă (Murray Bookchin)
  • Cum mi-am petrecut concediul permanent (Crimethink)
  • Adulterul – și alte jumătăți de revoluție (CrimethInc)
  • Apatia politică ca simptom (eagainst.com)
  • Buruieni #3
  • Șase teze despre anxietate și motivele pentru care previne acțiunea militantă, precum și o strategie posibilă de a o depăși (Institute for Precarious Consciousness)
  • Creiereală (revistă lunară pentru autonomia gândirii critice)
  • Despre viața de student și cât de căcat e ea (Colectivul negru)
  • Moartea unui adolescent turc trezeşte latentul spirit Gezi (Binnaz Saktanber – roarmag.org)
  • Declaraţia internaţionaliştilor legată de situaţia din Ucraina
  • Ungaria 1956: Stalin împotriva socialiştilor libertari (Nick Heath)
  • [19.02.2014] Declarație cu privire la situația din Ucraina de la SAM (Sindicatul Autonom al Muncitorilor)
  • Un abecedar primitivist (John Moore)
  • Reproducţia vieţii de zi cu zi (Fredy Perlman)
  • Anarchists in the Bosnian Uprising (b. traven – CrimethInc)
  • Bosnia în flăcări: o rebeliune la periferia Europei (Mate Kapović – roarmag.org)
  • Cum să nu fii anarhist? (Jose Chueca)
  • Tirania ceasului (George Woodcock)
  • IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.com

Navigare în articol

Articol anterior [despre] The Dispossessed – partea I (Taylor Andrew Loy)
Articol următor Ce facem iarna asta? (pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban)
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Escutcheon de Automattic.
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
%d blogeri au apreciat: