Antonio Negri


English: Antonio Negri speaking at the Seminár...

Această postare face parte din categoria Biografii. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

(jos de tot, un documentar, Antonio Negri: A revolt that never ends)

Antonio Negri este un sociolog marxist italian, un erudit, un filosof revoluţionar şi profesor. Antonio Negri s-a născut pe 1 august 1933 în Padova, Italia. Este cel mai cunoscut pentru revoluţionara sa carte, Imperiul (Empire), care a fost scrisă împreună cu Michael Hardt. Antonio Negri este influenţat în mare parte de către Karl Marx şi Benedict Baruch Spinoza. Acesta a fost un fondator al grupului Potere Operaio (Puterea Muncitorilor), în 1969, şi a fost un membru activ al grupului Autonomia Operaia.

Antonio Negri a crescut în Padova, devenind un militant în anii ’50. S-a alăturat grupului de activişti tineri romano catolici Gioventu Italiana di Azione Cattolica (GIAC). Din 1956 până în 1963, acesta a fost un membru al Partidului Socialist Italian. În perioada aceasta el a devenit tot mai activ în cadrul mişcării marxiste din acea perioadă. La începutul anilor ’60, Antonio s-a alăturat comitetului editorial al ziarului marxist, Quaderni Rossi. Ca şi tânăr, şi-a început cariera academică la Universitatea de Padova, unde a fost numit profesor titular în dottrina dello Stato (teorie statistă). Această materie academică se centrează pe teorie juridică şi constituţională. In 1969, Antonio Negri, Oreste Scalzone şi Franco Piperno au fondat grupul Potere Operaio (Puterea Muncitorilor) şi mişcarea comunistă Operaismo (muncitorească). Potere Operaio s-a destrămat în 1973 şi a deschis calea către apariţia mişcării Autonomia Operaia Organizzata (Autonomia Organizată a Muncitorilor).

A fost arestat în 1979 datorită relaţiilor sale cu Mişcarea Autonomistă. Aldo Moro, fostul prim-ministru italian şi liderul Creştin Democraţilor a fost răpit pe 16 martie 1978, în Roma, de către Brigăzile Roşii. În timp ce era ţinut ostatic, soţia acestuia a fost ameninţată prin telefon că soţul acesteia va fi în curând mort, şi, după 9 zile de la acel apel telefonic, acesta a fost împuşcat în cap şi lăsat pe marginea unei străzi. Negri a fost acuzat ca fiind capul acestei răpiri şi crime şi că ar fi planificat în mod secret să răstoarne guvernul. Un an mai târziu, Antonio Negri a fost absolvit de acuzaţiile privind crima, dar era în continuare în închisoare din alte cauze.

Felix Guattari şi Gilles Deleuze au protestat împotriva întemniţării lui Negri şi legilor anti-terorism din Italia. Michael Foucault a spus, « Nu este cumva în închisoare din simplul fapt că este un intelectual? » În timp ce era în închisoare în 1983, la doar patru ani după arestarea sa şi în aşteptarea procesului său, Negri a fost ales în legistratura italiană alături de Partidul Radical. A fost eliberat temporal şi a fugit în Franţa pentru 14 ani. Pe durata şederii sale în Franţa a scris şi a predat, şi a fost protejat de către « doctrina Mitterand ». A predat cursuri de filosofie la Université de Paris VIII (Saint Denis) şi la Collège International de Philosophi, care a fost fondată de Jaques Derrida.

Pe durata şederii sale în Franţa, Antonio Negri a fost activ în rândul intelectualilor. A fondat o revistă, Futur Antérieur, alături de Jean-Marie Vincent şi Denis Berger, în 1990. în 1998, publicarea jurnalului a fost oprită, dar a fost redenumit şi renăscut drept Multitudes, în 2000, iar Negri a devenit membru al comitetului editorial internaţional. În 1997, după o pledoarie care i-a redus condamnarea de la 30 la 13 ani, s-a întors în Italia spre a-şi servi sfârşitul detenţiei. Multe din cărţile sale importante au fost publicate în timp ce era în spatele gratiilor. Acuma trăieşte ba în Veneţia, ba în Paris, împreună cu partenerul său, filosoful francez, Judith Revel.

Antonio Negri învaţă marxismul, anti-capitalismul, postmodernismul, neoliberalismul, devălmăşia (the commons), multitudinea şi globalizarea democratică. El este cel mai bine cunoscut pentru cartea pe care a scris-o alături de Michael Hard, şi anume, Imperiul (Empire). Imperiul se ocupă cu globalizarea informaţiei şi a pieţelor şi efectul pe care îl au acestea asupra politicii. Hardt şi Negri argumentează că declinul suveranităţii statelor naţionale este strâns legat de lumea tot mai globalizată. Ce se întâmplă cu declinul statelor naţionale este ridicarea unei noi forme de suveranitate sub organizarea supranaţională cu o crescândă logică unificată de a conduce. Această nouă matrice globală de suveranitate este numit ca fiind imperiul. Cartea examinează cum funcţionează munca în cadrul acestor tipuri de sisteme analizând conceptele precum munca vie.

În Imperiul, Hardt şi Negri au oferit analiza funcţionării structurilor globale curente de dominaţie datorită transformării imperialusmului şi a dominaţiei americane, fapt apărut după războiul din Vietnam. În această nouă stare de fapt, suveranitatea statelor naţionale a decăzut şi o nouă formă de suveranitate a fost creată, pe care ei o numesc “imperiul”. Urmând modelul poststructuralist a lui Gilles Deleuze şi Felix Guattari, imperiul este văzut ca fiind caracterizat de către flexibil, frontiere mobile şi identităţi hibride, ca o releţea globală descentralizată şi un tipar dinamic de pauze şi fluxuri. În această reţea de colaborări coordonate, nici un stat naţional nu mai este suveran de adevăratelea şi chiar şi cea mai puternică naţiune nu este capabilă să controleze ordinea globală.

Drept urmare, întrebarea principală de care Hardt şi Negri erau interesaţi a fost încercarea de a defini noua autoritate care garantează supravieţuirea pe termen lung a capitalului după decesul statelor naţionale care funcţionau ca principala garanţie a sustenabilităţii. Potrivit acestora, această autoritate este imperiul, fără un centru sau opoziţie binară a exteriorului şi interiorului. In continuare, Hardt şi Negri au formulat cea mai relevantă sarcină de azi ca fiind cartografierea geografiei diviziunilor puterii globale, unde puterea este văzută ca fiind transcedentală şi nu transcendentă. Doar prin prisma acestiea putem ajunge la câteva din posibilele răspunsuri la întrebarea “ce fore de contestaţie ale puterii sunt posibile în ziua de azi?”. Precum ne reamintesc cei doi, cea mai periculoasă treabă ar fi să lupţi împotriva unui inamic care nu mai există.

La finalizarea Imperiului, Hardt şi Negri au simţim nevoia de a continua în elaborarea subiectului sau formei unei alternative, pe care, ei credeau, rămăsese la un nivel poetic în analizele lor anterioare. Prin urmare, în Multitudini: Război şi Democraţie în Era Imperiului, cei doi examinează posibilităţile unei rezistenţe cooperante împotriva noii ordini mondiale. Hardt şi Negri au decis să lucreze asupra acestei problematici prin regândirea conceptului de clasă muncitoare pe care refuză să o vadă ca fiind un grup omogen. Au formulat nevoia unui partid politic care va avea forma unei structuri de reţea orizontale, fără un punct central decizional sau de conducere. Pentru aceasta, ei au găsit inspiraţie în câteva din organizaţiile create după anii ’60, care aveau scopul de a apăra drepturile grupurilor marginalizate precum organizaţiile puterii negrilor, mişcarea drepturilor civile, homosexualilor. Stabilite în aşa manieră, fără o putere centralizată, aceste organizaţii au creat întrebarea posibilităţilor multiplicităţii în a acţiona împreună.

Potrivit lui Hardt şi Negri, puterea rezistenţei este mult mai puternică decât ce am putea să ne imaginăm şi, dacă este ţinută în mod corect, orice unealtă poate deveni propria armă a revoluţiei. În loc să încerce să răspundă la întrebarea privind ce este de făcut, ei propun a răspunde întrebării prin ceea ce oamenii fac deja, spre a crea un catalog particulat de idei pentru practici revoluţionare. Potrivit lor, întrebarea centrală privind ce este democraţia în zilele noastre şi ce ar putea să fie într-o lume globală va rămâne nerăspunsă şi în domeniul fantasmagoriei decât în cazul în care există un subiect care ar putea să-l umple. Prin urmare, noul subiect al democraţiei este exact acea entitate pe care ei au numit-o “multitudine”, şi democraţia viitorului poate fi salvată doar dacă există o libertate de a determina ceea ce e să devenim.

În a treia parte a trilogiei, numită Commonwealth, Michael Hardt şi Antonio Negri oferă un cadru în care să se restabilească înţelesurile multora din conceptele stricate din vocabularul politic. Ei vor elabora mai în detaliu sugestiilor lor anterioare privind schimbarea socială care poate fi obţinută prin folosirea formelor curente de opresiune a clasei prin combinarea cu necesitatea de a regândi comunul în comunism pentru ca această schimbare să se întâmple cu adevărat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s