Guy Debord (1931-1994)


Această postare face parte din categoria Biografii şi situationism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

(documentarul Societatea Spectacolului se poate găsi la capătul postării de faţă)

Guy Debord s-a născut în Paris, pe 28 decembrie 1931. Debord şi-a început asocierea, în 1950, cu Internaţionala Lettristă, care era condusă la acea acea vreme de către Isidore Isou. Lettriştii încercau să fuzioneze poezia şi muzica, şi erau interesaţi în transformarea peisajului urban. In 1953 au întocmit o hartă a ceea ce ei numeau «psihogeografia» Parisului, plimbându-se prin oraş într-o manieră liber-asociativă, sau în «derivă». Texte despre această activitate au fost publicate pentru prima dată în Naked Lips în 1955 şi 1956, intitulate fiind «Deturnarea: Cum s-o foloseşti» şi «Teoria Derivei».

În 1957, Internaţionala Lettristă s-a alăturat unui alt grup de artişti avangardişti, numit Mişcarea pentru un Bauhaus Imaginist, formând astfel Internaţionala Situaţionistă (IS), fondând, de asemenea, jurnalul intitulat Situationiste Internationale. Debord s-a auto-proclamat conducătorul IS, şi s-a văzut ca fiind responsabilul păstrării idealurilor înalte ce le avea în minte pentru grup, dar ar fi înşelător să-l echivalăm pe Debord cu IS. A avut un rol important în unificarea practicilor situaţioniste, dar a prevenit expansiunea grupului în zonele pe care el simţea că ar fi subminat propriile sale ţeluri.

Membrii originali ai IS erau intelectuali parizieni şi artişti care erau influenţaţi de mişcarea DADA şi cea suprarealistă, iar grupul nu a crescut mai mult decât de o duzină de membrii. Membrii erau admişi şi excluşi cu rapiditate, iar până în 1963 toţi membrii originali au plecat sau au fost împinşi să plece, inclusiv Asger Jorn, care era unul dintre cei mai proeminenţi membrii. La începutul mişcării IS, ţelul lor era de a depăşi frontierele care separă arta şi cultura de viaţa de zi cu zi şi de a le face parte din viaţa comună, obişnuită. Ei au teoretizat faptul că capitalismul are efectul de a distrage şi de a înăbuşi creativitatea, divizând corpul social în producători şi consumatori, sau actori şi spectatori. IS vedea arta şi poezia ca o producţie a tuturor oamenilor, că acesta era modul prin care se putea face din artă puterea dominantă mai degrabă decât de a avea puterea în mâna unui grup mic de oameni desemnaţi. Ei argumentau pentru divertisment complet şi erau împotriva muncii. In anul 1962, aceştia aplicau critica lor la toate aspectele societăţii capitaliste, şi nu se mai limitau doar la artă şi cultură. Erau inspiraţi de istoria mişcării anarhiste, privind în cercetările lor spre Internaţională I, Spania, Kronstadt şi mahnovişti. Acuzau URSS-ul ca fiind o «birocraţie capitalistă», şi erau promotorii consiliilor muncitoreşti. Totuşi, au păstrat elemente marxiste şi nu s-au identificat niciodată ca fiind în totalitate anarhişti.

Debord a publicat în 1967 cartea Societatea Spectacolului (Society of the Spectacle), cea mai importantă lucrare a sa. În aceasta el asumă poziţia cum că spectacolul, sau dominarea vieţii prin imagini, a subsumat toate celelalte forme de dominaţie. Atacă munca salariată şi producţia de mărfuri, într-adevăr, toate formele de ierarhie, printr-o teorie situaţionistă elaborată, susţinând totuşi că acestea continuă să exercite putere numai în subsumarea lor în spectacular. El scrie că spectacolul este «capital în aşa măsură a acumulării încât devine o imagine» şi că imaginile sunt valuta societăţii contemporane. Societatea Spectacolului a avut o influenţă enormă asupra rebeliunii studenţeşti din 1968. Multe din citate erau preluate din text spre a deveni graffitiuri pe pereţii Parisului din acel moment. Membrii IS au acţionat alături de Infuriaţii de la Universitatea din Nanterre la adunarea păstrată în sesiune permanentă: Comitetul Ocupaţiilor de la Sorbona. In 1973, Debord a făcut o versiune film a Societăţii Spectacolului (Simar Films) iar în 1989 a actualizat textul în Comentarii asupra Societăţii Spectacolului (Commentaries on Society of the Spectacle), dovedind puterea deţinută ca un text definitiv despre imperialismul cultural, capital şi mediere în societate.

Analiza conform căreia viaţa a fost redusă la un simplu spectacol, ca rezultat al tuturor relaţiilor care devin tranzacţionale în societatea capitalistă, poate fi văzută drept o reimaginare a scrierilor timpurii ale lui Marx despre alienare. Plusul adus de situaţionişti la această teorie este recogniţia “nevoilor false”, create de capitalism spre a asigura în mod continuu creşterea consumului. Ei au schimbat conştiinţa de la propria-i determinare de la punctul de producţie la punctul de consum, văzând capitalismul modern drept societatea consumului. Individul, sau muncitorul, nu mai este recunoscut drept producătorul, ci curtat drept consumator.

Situaţioniştii credeau că e necesar să te gândeşti la momentul imediat ca fiind cel mai înalt potenţial pentru schimbare, şi că, spre a te elibera pe tine însuţi, trebuie să schimbi societatea prin afectarea relaţiilor de putere. Credeau că spre a schimba structurile societăţii trebuie doar să ne schimbăm percepţiile asupra lumii. Practica lor era bazată în construcţia de situaţii care erau distruptive la adresa normelor sociale. În acest spirit au creat ideea de “derivă”, ca un flux de acte şi întâlniri, şi “deturnarea”, ca o redirecţionare a imaginilor şi evenimentelor. Ca metode de a submina societatea consumeristă şi spectacolul structurat ei încurajau vandalismul, greva şi sabotajul, văzându-le drept acte creative. IS vedea în responsabilitatea lor de a face aparentă maselor sistemul în care erau deja implicaţi. Sperau să fie catalizatorul într-un proces revoluţionar care va face, eventual şi în cele din urmă, IS ca fiind ceva redundant şi care să le cauzeze dizolvarea. Această fantasmă nu a fost să fie, totuşi, grupul destrămându-se în 1972 din cauza unor certuri pe tema tacticilor. Ideile lor continuă să aibe o influenţă puternică asupra artei, politicii şi filosofiei.

În 1974, Debord s-a împrietenit cu Gerard Lebovici, care i-a fost ulterior publicist şi producător. În 1984 Lebovici a fost asasinat, iar Debord a fost implicat în mod tangenţial. A fost supus interogaţiilor poliţiei, şi a fost defăimat de către presă. Înfuriat fiind din cauza acuzelor aduse, a interzis ecranizarea filemlor sale în Franţa, pe toată durata vieţii lui. A câştigat procesul de defăimare ulterioară, şi a publicat în 1985 cartea Consideraţii despre asasinatul lui Gerard Lebovici (Considerations on the Assasination of Gerard Lebovici).

În 1987 Debord a scris cartea Jocurile Războiului (The Game of War) împreună cu a doua lui soţie, Alice Becker-Ho. În 1989 a publicat Comentarii asupra Societăţii Spectacolului, extinzând textul iniţial scriind despre spectacolul “integrat”, noua şi subtila formă a spectacolului.

În 1994, Debord se sinucide în Champot, în Loire superioară. Nu a fost prima lui tentativă, încercând să se asfixieze în 1955. Cenuşa lui a fost împrăştiată pe punctul din Ile de la Cite, în paris. Presa franceză l-a făcut o celebritate cu promptitudine, fără să fi recunoscut iniţial importanţa Internaţionalei Situaţioniste sau a muncii lui Debord.

_____

Teze situaţioniste despre trafic (Guy Debord)

Planeta bolnavă (Guy Debord)

I. Separaţia dusă până la capăt (Guy Debord – Societatea spectacolului)

II. Marfa ca spectacol (Guy Debord – Societatea spectacolului)

III. Unitate şi diviziune în aparenţă (Guy Debord – Societatea spectacolului)

[cândva vor fi toate capitolele din Societatea Spectacolului]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s