Municipalismul Libertarian: o privire în perspectivă (Murray Bookchin)


book00

Probabil unicul mare eșec al mișcărilor pentru reconstrucție socială – mă refer în particular la Stânga, grupurile radicale ecologiste, și la organizațiile care profesează prin a vorbi celor opresați – este lipsa unei politici care va duce oamenii dincolo de limitele stabilite de către status quo.

Actualmente, politica este duelul dintre partidele birocratice organizate vertical de sus în jos care luptă pentru posturi electorale, și oferă programe goale pentru ”justiție socială” ca să atragă ”electoratul” nondescriptiv. O dată aflați în posturile respective, programele lor, de obicei, se transformă într-un ”buchet” de compromisuri. În acest sens, multe partide verzi din Europa au fost doar marginal diferite de partidele parlamentare convenționale. Nici partidele socialiste, cu toate etichetele lor diferite, nu au reușit să prezinte diferențe de bază față de omologii lor capitaliști. Ca să fim siguri de asta, indiferența publicului euro-american – cu al său ”apolitism” – este deprimat, și pe bună dreptate. Având așteptările scăzute atunci când oamenii votează, apelează în mod normal la partidele deja existente numai din cauza că, ca și centre de putere, acestea pot oferi diferite feluri de rezultate în probleme practice. Dacă cineva se sinchisește să voteze, gândirea generală a oamenilor le spune că de ce să piardă un vot pe o organizație nouă și marginală care are toate caracteristicile uneia majore care, în final, va ajunge la fel de coruptă, de va avea succes? Să-i privim pe verzii germani, a căror viață internă și publică devine tot mai asemănătoare cu a celorlalte partide din noul Reich.

Continuă lectura

Cum mi-am petrecut concediul permanent (Crimethink)


[INDEX Postări recente ~ CrimethInc ~ anarhism]

Pentru mine, ca un membru al comunităţii hardcore, mai important decât ce mănânc, dacă iau sau nu droguri şi la concertele căror trupe merg, e să rămân neangajat. Să fac orice e nevoie ca să-mi păstrez timpul şi puterea de muncă pentru mine. Sunt mândru să spun că au trecut deja peste 3 ani de când nu am mai muncit pentru altcineva. Uite de ce şi cum.

Continuă lectura

Adulterul – și alte jumătăți de revoluție (CrimethInc)


[INDEX Postări recente ~ CrimethInc ~ anarhism]

O umbră bântuie lumea. Umbra adulterului.

Dacă relația în doi e culmea împlinirii a o sută de mii de ani de iubire umană, de ce e adulterul așa de comun încât un întreg gen de umor burghez e bazat pe el… și e pâinea unei armate de consilieri maritali? Dacă tot ceea ce cu toţii ne dorim cu adevărat e „o iubire adevarată”, de ce nu ne putem ține mâinile de pe ceilalți?

Dacă chiar vreți să știți, ar trebui sa mergem direct la sursă și să îl întrebăm direct pe infidel. Sau poate nu trebuie să mergem atât de departe – poate chiar tu ai avut aventuri sau înclinații infidele, după cum arată statisticile.

„Căsnicia cere muncă”

Creșterea într-un mediu dominat de economia capitalistă ne invață anumite lecții psihologice care sunt foarte greu de dezvățat: Orice are valoare e o resursă limitată. Ia-ți partea cât mai repede, până mai e ceva de luat! Învățăm să măsurăm angajamentul și afecțiunea în termeni de cât sunt ceilalți dispuși să sacrifice pentru noi, incapabili să ne imaginăm că dragosea și afecțiunea s-ar multiplica când sunt împărtășite. Într-o relație sănătoasă, prietenii sau iubiții dau posibiliatea unul celuilalt să simtă și să facă mai mult. Dacă simți în sinea ta că monogamia presupune să renunți la ceva (la „libertatea” ta, dupa cum se spune), atunci tiparele exploatării au ajuns să se insereze până și în viața ta amoroasă. Astfel de calcule de cost vs. beneficii pur și simplu nu se aplică.

Continuă lectura

Apatia politică ca simptom (eagainst.com)


[INDEX Postări recente ~ eagainst.com]

Apatia politică e un fenomen ce a preocupat (şi preocupă în continuare) mulţi intelectuali şi cercetători în ale socialului. E un simptom patologic al unei societăţi ce îşi pierde creativitatea şi care îşi formează bazele propriei decăderi. Dacă încercăm să dăm o definiţie apatiei politice, am spune că ea este starea în care oamenii încetează să mai funcţioneze ca animale politice active, în care nu se mai consideră capabili de a-şi asuma responsabilitatea pentru luarea deciziilor ce le determină vieţile, ignorând orice sens al autonomiei[1]. În schimb ei adoptă o poziţie pasivă caracterizată de un comportament de masă, conformitate, introversiune şi individualism excesiv, sau, după cum spune Cornelius Castoriadis (2001), ei preferă privatizarea în locul libertăţii.

Fenomenul apatiei politice nu poate fi explicat doar prin termeni economici sau politici, deoarece are în principal o bază psihologică. Cum reiese clar din rădăcina cuvântului, apatia e formată din privativul a- şi substantivul πάθος-pathos (pasiune). Cuvântul pathos, de la verbul πάσχω-pascho (a suferi), capătă o semnificaţie negativă în filosofie, indicând ataşamentul emoţional către un obiect, într-o asemenea măsură încât puterea raţiunii e pierdută (iar asta duce în mod natural către slăbiciune mentală şi dependenţă). Filozofiile pozitiviste şi metafizicile religioase consideră pasiunile ca defecte ce trebuie eliminate pentru a ne putea stăpâni. Dimpotrivă, în poezie, literatură sau artă, pasiunea e conectată cu entuziasm nemărginit, perseverenţă în atingerea ţelurilor înalte şi o dispoziţie mentală ce duce către transgresarea sinelui.

Continuă lectura

Cum să nu fii anarhist? (Jose Chueca)


Categorii Jose Chueca şi Anarhism
INDEX şi Postări recente
______

Acest text este extras din broşura lui Jose Chueca, muncitor anarhist spaniol, editat în 1908 în Portugalia şi apărut în revista Letra Livre nr. 34.

Limbajul anarhist e acelaşi din toate timpurile. Principiile sale se menţin. Aici se află forţa sa de neînvins. Contra Statului de orice tip, mereu opresor şi inutil, contra militarismului, contra opresiuni economice capitaliste, pentru libertatea şi libera autodeterminare a popoarelor lumii.

I

Societatea actuală e un set de inechităţi. Autoritatea omului asupra omului şi exploatarea individului de către un alt individ sunt cele două nedreptăţi supreme, cele două mari crime împotriva umanităţii, mama tuturor inechităţilor. Autoritatea şi dreptul de posesiune sunt baza şi fundamentul organizării sociale existente. Şi Religia, josnica codoaşă a Statului şi al Capitalului, e opiumul blestemat care adoarme şi îndobitoceşte poporul, transformându-l blând şi resemnat prin sfaturile sale dulci, ce tind să îl îndepărteze de realităţiile vieţii, punându-le speranţa într-un paradis utopic din altă lume.

Continuă lectura

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

IV. Concluzie

Insurecţia a fost “o expresie clară a furiei proletariatului împotriva unei vieţi care este din ce în ce mai mult lipsită de valoare, supravegheată şi alienată”(79), un raspuns dat atacurilor constante asupra salariilor, înrautăţirii condiţiilor de muncă prin dizolvarea serviciilor de asigurări medicale sau sociale, creşterii şomajului şi precarităţii locului de muncă, promovării superficialităţii prin televiziune şi mall-uri, distrugerii sistematice a naturii, exploatării migranţilor şi brutalităţii Poliţiei.

În compoziţia socială a maselor de manifestanţi predomină studenţii, elevii de liceu şi tinerii cu locuri de muncă nesigure, dar şi muncitori care aparţin unor domenii diferite ( pornind de la domeniul educatiei pana la cel al construcţiilor sau turismului). Un alt rol important l-au avut migranţii albanezi din a doua generatie, precum şi ceilalţi migranţi (afghani, africani, pakistanezi). De asemenea, în această compoziţie pot fi amintiţi şi huliganii din galeriile de fotbal, dependenţii de droguri din Exarhia, şi chiar bătrâni care au avut de suferit de pe urma disponibilizărilor forţate.

Continuă lectura

III. “Fuck May 68! Fight now!” (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

(42)

În jurul orei 21, pe data de 6 decembrie 2008, o maşină de poliţie care patrula în cartierul Exarhia(43), din Atena, se opreşte aici pentru a rezolva o confruntare verbală cu un grup de persoane. Cei doi poliţisti, Epaminondas Korkoneas si Vassilis Saraliotis, coboară din maşină pentru a controla respectivul conflict. În raportul lor, aceştia au susţinut că maşina lor a fost atacată cu pietre şi sticle, ei fiind astfel nevoiţi să intervină.

Cu toate acestea, martorii susţin contrariul, că de fapt, poliţiştii au fost doar agresati verbal de un grup de copii. Ştirile din mass-media merg mai departe, vorbind despre un grup de “circa 50 de anarhişti mascaţi” – hooded anarchists – care aruncau cu “pietre şi cocktailuri molotov” in maşina de poliţie. Cert este că, după ce au coborat din maşina de poliţie, in mod deliberat sau nu, unul dintre ei, Epaminondas Korkoneas, a tras 3 focuri de armă care au condus la moartea lui Alexandros-Andreas (Alexis) Grigoropoulos, în varstă de 15 ani. În timp ce în raportul lor, poliţiştii susţin că glonţul care a străpuns inima lui Alexis a ricoşat dintr-o ţeavă a unei case din zonă, întrucat au fost forţaţi de împrejurări să folosească armele pentru a avertiza grupul de anarhişti, martorii si copiii care îl insoţeau pe Alexis în acel moment susţin că ofiţerul de poliţie a coborât din maşină, agresându-i verbal pe aceştia, şi, venind înspre ei, a scos pistolul şi a ţintit exact în direcţia lor, primul foc de armă fiind tras, în mod evident, pentru a ucide şi nu pentru a avertiza.

Continuă lectura