Adulterul – și alte jumătăți de revoluție (CrimethInc)


[INDEX Postări recente ~ CrimethInc ~ anarhism]

O umbră bântuie lumea. Umbra adulterului.

Dacă relația în doi e culmea împlinirii a o sută de mii de ani de iubire umană, de ce e adulterul așa de comun încât un întreg gen de umor burghez e bazat pe el… și e pâinea unei armate de consilieri maritali? Dacă tot ceea ce cu toţii ne dorim cu adevărat e „o iubire adevarată”, de ce nu ne putem ține mâinile de pe ceilalți?

Dacă chiar vreți să știți, ar trebui sa mergem direct la sursă și să îl întrebăm direct pe infidel. Sau poate nu trebuie să mergem atât de departe – poate chiar tu ai avut aventuri sau înclinații infidele, după cum arată statisticile.

„Căsnicia cere muncă”

Creșterea într-un mediu dominat de economia capitalistă ne invață anumite lecții psihologice care sunt foarte greu de dezvățat: Orice are valoare e o resursă limitată. Ia-ți partea cât mai repede, până mai e ceva de luat! Învățăm să măsurăm angajamentul și afecțiunea în termeni de cât sunt ceilalți dispuși să sacrifice pentru noi, incapabili să ne imaginăm că dragosea și afecțiunea s-ar multiplica când sunt împărtășite. Într-o relație sănătoasă, prietenii sau iubiții dau posibiliatea unul celuilalt să simtă și să facă mai mult. Dacă simți în sinea ta că monogamia presupune să renunți la ceva (la „libertatea” ta, dupa cum se spune), atunci tiparele exploatării au ajuns să se insereze până și în viața ta amoroasă. Astfel de calcule de cost vs. beneficii pur și simplu nu se aplică.

Continuă lectura

Fără stăpâni (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul originar „No masters” şi tradus de către Alex.

*

Dacă ţi-a plăcut la şcoală, o să-ţi iubeşti locul de muncă. Abuzurile crude şi absurde de putere, autoritatea auto-satisfăcută prin care profesorii şi directorii au domnit peste tine, intimidarea şi ridiculizarea din partea colegilor nu sfârşesc odată cu absolvirea. Toate acestea sunt prezente în lumea adulţilor, doar că mai accentuate. Dacă credeai că înainte îţi lipsea libertatea, aşteaptă până trebuie să răspunzi în faţa şefilor de tură, managerilor, proprietarilor, creditorilor, taxatorilor, consiliilor orăşeneşti, comitetelor, curţilor de judecată şi poliţiei. Când ieşi din şcoală poate că scapi de jurisdicţia unor autorităţi, însă intri sub controlul unora şi mai dominatoare. Îţi face plăcere să fii controlat de alţii care nu te înţeleg sau nu le pasă de dorinţele şi nevoile tale? Rămâi cu ceva în urma ascultării de instrucţiuni din partea angajatorilor, de restricţiile chiriaşului, de legile magistraţilor, oameni care au o putere asupra ta pe care nu le-ai fi acordat-o de bună voie niciodată?

Cum de primesc ei toată puterea asta? Răspunsul stă în ierarhie.

Continuă lectura

Produsul este excrementul acţiunii (Jeanette Winterson – CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul originar, „Product is the excrement of action”

*

Sincer, când a fost ultima oară când ţi-ai petrecut o zi întreagă doar bucurându-te de ceea ce făceai şi simţeai? Bucuria există exclusiv doar de dragul ei, fără a te gândi la viitor sau îngrijorându-te de consecinţele pe termen lung? Când a fost ultima oară când ţi-ai petrecut o întreagă lună în modul ăsta? Ti-e greu să uiţi de responsabilităţile tale, scopurile tale, productivitatea ta, şi să fi doar în prezent?

Astăzi, vieţile noastre se învârt în jurul acestor lucruri. Ne măsurăm valoarea în termeni de propriile posesiuni materiale: în termeni de control personal asupra lucrurilor din afara noastră. Ne măsurăm succescul în viaţă în termeni de « productivitate »; adică, abilitatea noastră de a făuri aceste obiecte. Sistemul nostru social se învârte în jurul producţiei şi consumului de bunuri materiale mai mult decât orice altceva. Chiar şi atunci când nu ne gândim la obiecte materiale, ne reprezentăm viaţa nouă înşine drept lucruri: luăm în vedere realizările noastre, perspectivele noastre de viitor, poziţia noastră socială…orice doar nu cum ne simţim cu adevărat. Noi spunem că « Scopul scuză mijloacele »; adică, produsele acţiunilor noastre, scopurile vieţilor noastre, sunt mult mai importante nouă decât procesul de a trăi în sine.

Continuă lectura

Doisprezece mituri privind acţiunea directă (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul original, „Twelve myths about direct action”

*

Acţiunea directă – adică orice acţiune care ocoleşte canalele politice instituţionalizate pentru a realiza obiectivele într-un mod direct – are o tradiţie lungă şi bogată în America de Nord, datând de pe vremea Tea Party-ului din Boston şi dincolo de. În ciuda acestui fapt, există multe neînţelegeri cu privire la aceasta, în parte, din cauza modurilor în care a fost denaturată de către mass-media corporatistă (n.a. – peste tot e la fel).

1. Acţiunea directă e terorism.

Terorismul există pentru a intimida, pentru a paraliza oamenii. Acţiunea directă, pe de altă parte, este destinată să inspire, să motiveze deci oamenii prin demonstrarea indivizilor că au puterea de a îndeplini obiectivele ei înşişi. In timp ce terorismul este domeniul unei clase specializate care caută să dobândească puterea pentru sine, acţiunea directă demonstrează posibilităţile de care alţii se pot folosi, împuternicind oamenii să-şi preia controlul propriilor vieţi. In cel mai bun caz, o anumită acţiune directă poate obstrucţiona activităţile unei corporaţii sau instituţie pe care activiştii o percep făcând o injustiţie, dar acest lucru este pur şi simplu o formă de nesupunere civică, nu terorism.

Continuă lectura

Opt lucruri pe care le poţi face pentru a fi activ/ă (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Textul în original: „Eight things you can do to get active”

*

1.

Acordă atenţie locului unde şi modului cum îţi cheltui banii. Banii tăi se duc la a susţine companii cărora nu le pasă de tine? care distrug mediul înconjurător, ucid animale, îţi tratează prietenii care lucrează pentru ei ca pe un rahat? Incearcă cât pot ei de tare ca să-ţi vândă un produs care-ţi oferă cancer? Anunţurile lor sunt concepute spre a te manipula, să te facă să te simţi nesigur sau fac din produsele lor să pară că sunt mai mult decât în realitate? Nu ai nevoie să le dai la ticăloşii ăştia banii tăi! De altfel – cumperi multe lucruri de care nu ai nevoie? Sucuri şi hrană fast-food de la magazinele de cartier, ca de exemplu? Ajungi să cheltui o grămadă de bani de fiecare dată când vrei să te relaxezi şi să petreci momente frumoase? Există sute şi mii de lucruri pe care tu şi prietenii tăi puteţi să le faceţi şi sunt distractive, creative şi nu constă nimic (având discuţii intense, explorând părţile ascunse din oraşul tău, făcând muzică – în loc de a bea la baruri sau de a merge la filme sau la restaurante) precum există sute şi mii de moduri prin care poţi să te hrăneşti şi să trăieşti mult mai ieftin (Hrană Nu Bombe, producându-ţi propriul mobilier în loc de a-l cumpăra, trăind în case mare cu o grămadă de prieteni). O dată ce experimentezi un pic, vei descoperi cu certitudine că te bucuri de viaţă mult mai mult decât atunci când scoţi bani gheaţă pentru ea.

Continuă lectura

Şapte mituri despre poliţie (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Textul în original: „Seven myths about the police” 

*

Poliţia îşi exercită o autoritate legitimă. Poliţistul cel de toate zilele nu este un expert al legilor ; cel mai probabil ştie protocoalele departamentului său, dar foarte puţine despre legile actuale. Acest lucru înseamnă că acţiunile pe care le îndeplineşte presupun un nivel ridicat de cacealma, improvizaţie şi lipsă de onestie. Poliţia minte în mod regulat : « Tocmai mi s-a raportat că cineva care seamănă cu tine a comis o crimă pe aici pe undeva. Vrei să-mi arătaţi un act de identitate ? »

Asta nu înseamnă că insinuez într-un fel sau altul că ar trebui să acceptăm legile ca fiind legitime, fără să ne gândim la ele nici un pic. Întregul sistem judiciar îi protejează privilegiile celor bogaţi şi puternici. A te supune legilor nu este în mod necesar un lucru moral – ar putea fi chiar imoral. Sclavia a fost legală, a ajuta sclavi să evadeze era ilegal. Naziştii au venit la putere în Germania cu ajutorul alegerilor democratice şi au adoptat legi prin canalele prescrise. Ar trebui să aspirăm spre o putere a conştiinţei pentru a face ceea ce ştim cel mai bine, indiferent de intimidarea legilor şi a poliţiei.

Continuă lectura

Ilegitimitatea violenţei, violenţa legitimităţii (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Ilegitimitatea Violenţei,

Violenţa Legitimităţii

Ce este violenţa? Cine ajunge să o definească? Îşi are vre-un loc în căutarea libertăţii? Aceste întrebări vechi de ani de zile s-au întors în faţa noastră în timpul mişcărilor Occupy. Dar această discuţie nu se poartă niciodată la un nivel de teren; în timp ce unii deligitimează violenţa, limbajul legitimităţii în sine pavează drumul folosirii acesteia de către autorităţi.

“Chiar dacă linii de poliţişti pe cai şi cu câini au săltat strada principală din afara staţiei de poliţie pentru a-i împinge pe protestatari înapoi, au fost locuri semnificante cu violenţă unde aceştia nu au putut ajunge.”

The New York Times, despre protestele din Anglia din August 2011

În timpul summitului FTAA din 2001, din oraşul Quebec, un ziar a prezentat faptul că violenţa a erupt atunci când protestatarii au început să arunce canistre de gas lacrimogen înapoi în liniile de poliţie. Când autorităţile percep a avea un monopol asupra legitimităţii de a folosi uz de forţă, “violenţa” este de dese ori folosită cu scopul de a denota folosirea ilegitimă a forţei – orice întrerupe sau scapă de sub controlul lor. Asta face din termen ca având o semnificaţie plutitoare, în timp ce este de asemenea înţeleasă ca fiind “un rău sau o ameninţare care violează consimţământul.”

Acest lucru este în continuare complicată de către modalităţile în care societatea noastră este bazată şi pătrunde prin rău sau o ameninţare care violează consimţământul. În acest sens, nu este violent să trăeşti pe teritorii colonizate, distrugând ecosisteme prin consumul nostru zilnic şi beneficiind din relaţiile economice care sunt forţate altora cu arma în mână? Nu este violent pentru paznicii înarmaţi să păstreze hrana şi teritoriul, cândva bunuri deţinute la comun, sau să stea la o parte în timp ce oamenii sunt lăsaţi fără casă? Este mai violent să arunci cu gaze lacrimogene înapoi în poliţie, sau să-i denunţi pe cei care le aruncă înapoi ca fiind “violenţi”, oferind poliţiei mână liberă în a face lucruri mult mai grave?

Continuă lectura