Noii anarhişti (David Graeber)


Această postare face parte din categoria David Graeber şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Noii anarhişti[1]

de David Graeber[2]

E greu să ne gândim la un alt moment în care distanţa dintre intelectuali şi activişti, dintre teoreticienii revoluţiei şi cei care o pun în practică, a fost atât de mare. Scriitorii care ani de-a rândul au publicat eseuri de tipul scrierilor de poziţionare pentru vaste mişcări populare, care de fapt nu există, par că sunt cuprişi de confuzie sau mai rău, de un dispreţ descalificant, acum când adevăratele revoluţii apar peste tot. Este în mod special scandalos cazul a ceea ce încă este, fără vreun anumit motiv întemeiat, denumită ca mişcarea “anti-globalizare”, o mişcare care a reuşit, în vreo doi sau trei ani, să transforme complet sensul posibilităţilor istorice pentru milioane de persoane din întreaga lume. Asta ar putea să fie rezultatul pur şi simplu al prostiei sau al încrederii în ceea ce s-ar putea regăsi în surse extrem de ostile cum e The New York Times; dar totuşi, aproape tot ce se scrie în mediile progresive pare că ratează esenţa – sau, cel puţin, rareori e atentă la ceea ce participanţii dintr-o mişcare chiar cred că e important în legatură cu aceasta.

Ca antropolog şi participant activ – în mod special la capătul mai radical, cel al acţiunii directe, al mişcării – aş putea să reuşesc să clarific câteva puncte frecvente de înţelegere greşită; însă veştile s-ar putea să nu fie apreciate. Mare parte din ezitare, bănuiesc, rezidă în rezerva celor imaginaţi vreun fel radicali de a accepta faptul că ei sunt de fapt liberali: interesaţi să extindă libertăţile individuale şi să urmarească justiţia socială, dar nu în aşa fel încât să pună realmente probleme instituţiilor conducătoare, cum sunt capitalul sau statul. Şi chiar mulţi dintre cei care ar vrea să vadă schimbarea revoluţionară s-ar putea să nu se simtă complet împăcaţi cu faptul că trebuie să accepte că cea mai mare parte din energia creativă dedicată politicii radicale provine acum din anarhism – o traditie în cea mai mare parte respinsă de ei până acum – şi faptul că a lua în serios această mişcare va însemna angajarea deferentă faţă de aceasta.

Continuă lectura

Speranţa în comun (David Graeber)


Această postare face parte din categoria David Graeber şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul original în engleză, „Hope in common” şi traducerea de către Alex.

*

Se pare că am ajuns într-un impas. Capitalismul aşa cum îl cunoaştem pare să se destrame. Însă, în timp ce instituţiile financiare se clatină şi prăbuşesc, nu apare nici o alternativă evidentă. Rezistenţa organizată apare în mod răsfirat şi incoerent; mişcarea globală pentru dreptate e doar o umbră a ceea ce a fost. Există motive să credem că peste una sa două generaţii, capitalismul nu va mai exista: pentru simplul motiv că este imposibil să menții la infinit un sistem de perpetuă creştere pe o planetă finită. Confruntaţi cu această perspectivă, reflexul – chiar şi al ”progresiştilor” – este, de obicei, frica; se agaţă de capitalism pentru că pur şi simplu nu pot să-şi imagineze o alternativă care să nu fie mai rea.

Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este: Cum s-a ajuns aici? Este normal ca fiinţele umane să nu-şi poată imagina nici măcar cum ar putea fi o lume mai bună?

Continuă lectura

Eşti un anarhist? Răspunsul te-ar putea surprinde! (David Graeber)


Această postare face parte din categoria David Graeber şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.

De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.

______

David Graeber este un antropolog şi un anarhist.

***

Şansele sunt ca tu să fi auzit deja câte ceva despre cine sunt anarhiştii şi în ce s-ar presupune că ar crede aceştia. Şansele sunt ca tot ce ai auzit să fie un nonsens. Mulţi oameni tind să creadă că anarhiştii sunt susţinătorii violenţei, haosului şi a distrugerii, şi că sunt împotriva tuturor formelor de ordine şi organizare, sau că sunt nişte nihilişti nebuni care tot ce vor e să arunce totul în aer. În realitate, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Anarhiştii sunt pur şi simplu nişte oameni care cred că omul este capabil să se comporte într-un mod rezonabil fără a fi forţaţi să o facă. Este cu adevărat o noţiune foarte simplă. Dar este una pe care cei bogaţi şi puternici au găsit-o ca fiind una foarte periculoasă.

Totul fiind spus într-un mod foarte simplu, convingerile anarhiste pornesc de la două ipoteze elementare. Prima este cea conform căreia fiinţele umane sunt, în circumstanţe obişnuite, la fel de rezonabili şi decenţi pe cât li se permite, şi se pot organiza pe sine şi comunităţile lor fără a li se spune cum să facă asta. A doua este cea conform căreia puterea corupe. În mare, anarhismul este doar chestiunea de a avea curajul în a lua principiile simple ale decenţei comune după care trăim cu toţii, şi să le urmeze concluziile logice. Oricât de ciudat ar părea, în cele mai importante moduri tu poate că eşti deja un anarhist – doar că nu realizezi asta încă.

Continuă lectura