Genul (Institutul pentru Studii Anarhiste)


Această postare face parte din categoria Institutul pentru Studii Anarhiste şi Diverse. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Textul a fost tradus din limba engleză de către Dana.

Genul este un sistem de repartizare în categorii a sinelui și a celorlalți (incluzând corpuri, dorințe, comportamente) care se găsește în fiecare aspect al culturii și al societății, interconectat cu alte categorii și ierarhii (rasă, clasă, sexualitate, vârstă, abilități și multe altele). Numeroase aspecte biologice (de exemplu organele genitale, cromozomii, constituția corpului) sunt interpretate în așa fel încât oamenii sunt incluși în mod natural în una din două categorii: bărbat și femeie. Dar dacă ne uităm mai îndeaproape, s-ar putea să chestionăm natura genului. Biologia, umană sau alta, este minunat de diversă.

Natura nu ne dă însă aceste două opțiuni. Putem să interpretăm și să categorisim, apoi să ajungem să credem că acele interpretări, acele categorii, sunt adevărul. Genul nu se întâmplă pur și simplu. Oamenii îl definesc, îl inventează. Chiar și chirurgia genitală pe corpuri intersexuale este descrisă ca fiind corectivă, ca și cum natura a făcut o greșeală neconformându-se gândirii noastre binare. Pentru că noi inventăm genul, putem s-o facem diferit. Acest lucru devine clar atunci când ne uităm la numeroasele căi prin care, de-a lungul istoriei și în diferite culturi, diferite aspecte ale vieții sociale și ale personalității au ajuns să definească genul. Ceea ce înseamnă un bărbat „adevărat” sau o femeie „bună”, ca masculin și feminin, variază în funcție de loc și timp. În unele (sub)culturi, genul nu a fost limitat la două opțiuni, ci include recunoașterea a trei, patru sau a mai multor genuri. Povestea obișnuită în țări precum Statele Unite, Canada și Regatul Unit este că există doar două opțiuni. Și în timp ce aceste țări pot oferi o egalitate formală, legală, în practică încă se valorizează acele caracteristici asociate cu bărbații și masculinitatea (de exemplu, independența, controlul și forța) mai mult decât pe cele asociate cu femeile și feminitatea (să zicem, interdependența, dragostea și blândețea). Această ierarhie poate fi subtilă sau evidentă, întrețesută cu alte ierarhii prin instituții și sisteme, socializare și cultură, în moduri în care se produc multe efecte complexe. În culturile dominatoare, mintea și rațiunea sunt privite ca separate de corp și emoție, și superioare acestora; la fel sunt și pielea albă față de pielea de culoare, acțiunea față de odihnă, hetero față de homo, fermitatea față de tandrețe. Genul poate fi mai mult sau mai puțin rigid. Presupusul comportament de gen anormal, nenatural sau impropriu poate fi întâmpinat cu cenzura socială variind între intimidare, discriminare, încarcerare, „tratament” medical forțat, violență sexuală, abuz emoțional sau chiar și crimă. Această violență este cel mai puternic vizibilă când vine vorba de persoane transsexuale, sau de cei care transced asumpțiile sociale despre cele două genuri fixe și naturale. De ce transgresiunea genului activează emoții atât de puternice, chiar până la punctul de violență? Probabil pentru că niciunul dintre noi nu reprezintă un exemplu perfect de bărbat adevărat sau femeie adevărată. Nimeni nu se poate ridica la aceste idealuri abstracte, cu toate mesajele contradictorii despre ce ar presupune. O mare parte a oamenilor se ancorează în încercarea de a se conforma la ceea ce cred că ar trebui să fie, în loc să fie pur și simplu conștienți de cine sunt de fapt. Auto-supravegherea genului poate fi atât de familiară, de obișnuită și subtilă încât efortul făcut pentru conformare poate părea natural și ușor. Și cu toate acestea este ceva profund eliberator în conștientizarea obiceiurilor la care ținem din frică sau rușine, și atunci când simțim că este bine, să învățăm să renunțăm la ele. Genul nu este însă doar o experiență individuală. Este împletită cu toate relațiile noastre și cu instituțiile sociale – multe dintre care, în prezent, chiar și neintenționat, constrâng, rănesc sau controlează majoritatea oamenilor. Probabil cea mai evidentă structură care face asta în zilele noastre este familia, unde oamenii învață pentru prima dată să observe anxietățile și așteptările care vin odată cu genul. Chiar și ideea a ce este familia și cum funcționează (sau ce ar trebui să fie și cum ar trebui să funcționeze) este inextricabil legată de gen. Familia nucleară idealizată, de exemplu, este definită ca un cuplu monogam, căsătorit și reproducător heterosexual, condusă de bărbatul „cap al gospodăriei”. Dacă femeia muncește în afara casei, cum este frecvent necesar în acest stadiu al capitalismului, este foarte probabil ca ea să facă o parte mai mare din treburile gospodăriei, a muncii emoționale și a îngrijirii copiilor – cu puțină recunoaștere, sau deloc, a acestor activități ca muncă.

Continuă lectura

Anarhismul (Institutul pentru Studii Anarhiste)


Această postare face parte din categoria Institutul pentru Studii Anarhiste şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Prin spiritul anarhist eu mă refer la acel sentiment uman adânc, care ţinteşte la binele tuturora, libertate şi justiţie pentru toţi, solidaritate şi iubire între oameni; ceea ce nu este o caracteristică exclusivă a anarhiştilor auto-declaraţi, ci inspiră toţi oamenii care au o inimă generoasă şi o minte deschisă.

– Errico Malatesta, Umanita Nova,

13 aprilie 1922

La bază, anarhismul este într-adevăr un spirit – unul care strigă împotriva tuturor relelor din societatea actuală, şi totuşi proclamă cu curaj faptul că toate acestea ar putea fi bune în forme alternative de organizare socială. Sunt foarte multe moduri de a privi anarhismul, uneori moduri care sunt complementare, dar într-o coajă de nucă, sau poate fi definit ca fiind lupta către o „societate liberă cu indivizi liberi.” Această frază este amăgitor de simplă. Legat în cadrul acesteia este implicit atât o critică multidimensională cât şi o viziune reconstructivă expansivă, chiar dacă fragilă.

Aici, o reprezentare prescurtată a anarhismului va fi de ajutor: omniprezenta imagine a unui „A încercuit”. A-ul este un substituent pentru cuvântul grecesc antic anarkhia – combinând rădăcina an(a), „fără”, şi arkh(os), „conducător, autoritate” – însemnând absenţa autorităţii. Mai contemporan şi mai exact, aceasta reprezintă absenţa atât a dominaţiei (stăpânirea sau controlul asupra cuiva) şi a ierarhiei (relaţiile de putere de rang de dominare şi subordonare). Cercul ar putea fi considerat ca fiind un O, un substituent pentru „ordine”, sau, chiar mai bine, „organizaţie”, bazându-se pe definiţia definitivă a lui Pierre-Joseph Proudhon, din Ce este proprietatea? (1840): „în timp ce omul caută justiţia în egalitate, aşa şi societatea caută ordine în anarhie.” A-ul încercuit simbolizează anarhismul ca fiind un proiect dual: abolirea formelor de organizare socială bazate pe dominaţie şi ierarhie şi înlocuirea lor cu versiuni orizontale, sau de putere a tuturora şi în comun – din nou, o societate liberă cu indivizi liberi.

Continuă lectura