Guy Debord (1931-1994)


Această postare face parte din categoria Biografii şi situationism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

(documentarul Societatea Spectacolului se poate găsi la capătul postării de faţă)

Guy Debord s-a născut în Paris, pe 28 decembrie 1931. Debord şi-a început asocierea, în 1950, cu Internaţionala Lettristă, care era condusă la acea acea vreme de către Isidore Isou. Lettriştii încercau să fuzioneze poezia şi muzica, şi erau interesaţi în transformarea peisajului urban. In 1953 au întocmit o hartă a ceea ce ei numeau «psihogeografia» Parisului, plimbându-se prin oraş într-o manieră liber-asociativă, sau în «derivă». Texte despre această activitate au fost publicate pentru prima dată în Naked Lips în 1955 şi 1956, intitulate fiind «Deturnarea: Cum s-o foloseşti» şi «Teoria Derivei».

În 1957, Internaţionala Lettristă s-a alăturat unui alt grup de artişti avangardişti, numit Mişcarea pentru un Bauhaus Imaginist, formând astfel Internaţionala Situaţionistă (IS), fondând, de asemenea, jurnalul intitulat Situationiste Internationale. Debord s-a auto-proclamat conducătorul IS, şi s-a văzut ca fiind responsabilul păstrării idealurilor înalte ce le avea în minte pentru grup, dar ar fi înşelător să-l echivalăm pe Debord cu IS. A avut un rol important în unificarea practicilor situaţioniste, dar a prevenit expansiunea grupului în zonele pe care el simţea că ar fi subminat propriile sale ţeluri.

Membrii originali ai IS erau intelectuali parizieni şi artişti care erau influenţaţi de mişcarea DADA şi cea suprarealistă, iar grupul nu a crescut mai mult decât de o duzină de membrii. Membrii erau admişi şi excluşi cu rapiditate, iar până în 1963 toţi membrii originali au plecat sau au fost împinşi să plece, inclusiv Asger Jorn, care era unul dintre cei mai proeminenţi membrii. La începutul mişcării IS, ţelul lor era de a depăşi frontierele care separă arta şi cultura de viaţa de zi cu zi şi de a le face parte din viaţa comună, obişnuită. Ei au teoretizat faptul că capitalismul are efectul de a distrage şi de a înăbuşi creativitatea, divizând corpul social în producători şi consumatori, sau actori şi spectatori. IS vedea arta şi poezia ca o producţie a tuturor oamenilor, că acesta era modul prin care se putea face din artă puterea dominantă mai degrabă decât de a avea puterea în mâna unui grup mic de oameni desemnaţi. Ei argumentau pentru divertisment complet şi erau împotriva muncii. In anul 1962, aceştia aplicau critica lor la toate aspectele societăţii capitaliste, şi nu se mai limitau doar la artă şi cultură. Erau inspiraţi de istoria mişcării anarhiste, privind în cercetările lor spre Internaţională I, Spania, Kronstadt şi mahnovişti. Acuzau URSS-ul ca fiind o «birocraţie capitalistă», şi erau promotorii consiliilor muncitoreşti. Totuşi, au păstrat elemente marxiste şi nu s-au identificat niciodată ca fiind în totalitate anarhişti.

Continuă lectura

Antonio Negri


English: Antonio Negri speaking at the Seminár...

Această postare face parte din categoria Biografii. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

(jos de tot, un documentar, Antonio Negri: A revolt that never ends)

Antonio Negri este un sociolog marxist italian, un erudit, un filosof revoluţionar şi profesor. Antonio Negri s-a născut pe 1 august 1933 în Padova, Italia. Este cel mai cunoscut pentru revoluţionara sa carte, Imperiul (Empire), care a fost scrisă împreună cu Michael Hardt. Antonio Negri este influenţat în mare parte de către Karl Marx şi Benedict Baruch Spinoza. Acesta a fost un fondator al grupului Potere Operaio (Puterea Muncitorilor), în 1969, şi a fost un membru activ al grupului Autonomia Operaia.

Antonio Negri a crescut în Padova, devenind un militant în anii ’50. S-a alăturat grupului de activişti tineri romano catolici Gioventu Italiana di Azione Cattolica (GIAC). Din 1956 până în 1963, acesta a fost un membru al Partidului Socialist Italian. În perioada aceasta el a devenit tot mai activ în cadrul mişcării marxiste din acea perioadă. La începutul anilor ’60, Antonio s-a alăturat comitetului editorial al ziarului marxist, Quaderni Rossi. Ca şi tânăr, şi-a început cariera academică la Universitatea de Padova, unde a fost numit profesor titular în dottrina dello Stato (teorie statistă). Această materie academică se centrează pe teorie juridică şi constituţională. In 1969, Antonio Negri, Oreste Scalzone şi Franco Piperno au fondat grupul Potere Operaio (Puterea Muncitorilor) şi mişcarea comunistă Operaismo (muncitorească). Potere Operaio s-a destrămat în 1973 şi a deschis calea către apariţia mişcării Autonomia Operaia Organizzata (Autonomia Organizată a Muncitorilor).

A fost arestat în 1979 datorită relaţiilor sale cu Mişcarea Autonomistă. Aldo Moro, fostul prim-ministru italian şi liderul Creştin Democraţilor a fost răpit pe 16 martie 1978, în Roma, de către Brigăzile Roşii. În timp ce era ţinut ostatic, soţia acestuia a fost ameninţată prin telefon că soţul acesteia va fi în curând mort, şi, după 9 zile de la acel apel telefonic, acesta a fost împuşcat în cap şi lăsat pe marginea unei străzi. Negri a fost acuzat ca fiind capul acestei răpiri şi crime şi că ar fi planificat în mod secret să răstoarne guvernul. Un an mai târziu, Antonio Negri a fost absolvit de acuzaţiile privind crima, dar era în continuare în închisoare din alte cauze.

Continuă lectura

Raoul Vaneigem


Această postare face parte din categoria Biografii. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

ROGER FERR despre

VANEIGEM, RAOUL (n. 1934)

The International Encyclopedia of Revolution and Protest

Raoul Vaneigem este un scriitor şi un filosof social născut în Belgia, unde îşi are reşedinţa şi în prezent. Este autorul a zeci de cărţi şi tratate despre politică, literatură şi istoria ideilor, multe dintre ele fiind scrise sub un pseudonim. Influenţa şi reputaţia lui Vaneigem există în mare măsură datorită rolului său de teoretician al Internaţionalei Situaţioniste (IS), din momentul în care s-a alăturat organizaţiei în 1961 până la demisia lui forţată în 1970. Alături de Guy Debord, pe care l-a cunoscut prin sociologului Henry Lefebvre, munca lui Vaneigem a avut un rol important în modelarea culturii intelectuale şi politice a Franţei anilor’60. Cartea sa mult Traité du savoir-vivre à l’usage des jeunes générations (1967; publicată în engleză drept « The Revolution of Everyday Life »),  scrisă în Paris între anii 1963 şi 1965 şi publicată în 1967, este deseori citată, alături de cartea lui Debord, Societatea Spectacolului, ca fiind stimulul neliniştii studenţeşti şi muncitoreşti din Franţa anului 1968.

Continuă lectura

Câţiva mari gânditori politici: Noam Chomsky, Emma Goldman, Robert Nozick (II)


A portrait of Noam Chomsky that I took in Vanc...

Noam Chomsky

Această postare face parte din categoria Biografii. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Noam Chomsky (1928- )

Avram Noam Chomsky s-a nascut la Philadelphia. Tatal sau, care a parasit Rusia in 1913 pentru a nu fi recrutat in armata tarista, era specialist in gramatica ebraica medievala la University of Pennsylvania, unde a studiat si Noam. Inca din timpul studentiei, Chomsky a intrat sub influenta lui Zellig Harris, un lingvist de seama al Universitatii. El a fost atras de Harris nu datorita operei lui lingvistice, ci datorita politicii sale radicale. Totusi, Chomsky a optat curand pentru un curs de lingvistica a lui Harris si a scris in cele din urma o teza de masterat in care a aplicat principiile structuraliste ale limbajului elaborate de Harris la o analiza a gramaticii ebraice.
Continuă lectura

Câţiva mari gânditori politici: Louis Althusser, Simone de Beauvior, Ernst Bloch (I)


Louis Althusser

Louis Althusser

Această postare face parte din categoria Biografii. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Louis Althusser (1918-1990)

Nu este nici o exagerare să se spună că ideile lui Althusser şi ale asociaţilor săi stabilesc agenda intelectualilor marxişti occidentali, ba chiar si a multor nemarxişti radicali, de la mijlocul anilor ’60 până spre sfârşitul anilor ’70. De asemenea, după cum se poate demonstra, mult din literatura „postmodernistă” şi „poststructuralistă” din decada ulterioară este moştenirea perseverenei deconstrucţii si reînnoiri a filosofiei marxiste de către Arthusser. Acest autor a fost creditat cu ridicarea filosofiei marxiste la un nou nivel de sofisticare şi cu o „destalinizare” efectivă prin aducerea ei într-o angajare creativă cu teoriile nemarxiste şi cu alte tradiţii ale gândirii moderne, în special psihanaliza, structuralismul şi lingvistica. Dar el a şi fost denunţat cu vehemenţă de detractorii săi pentru sterilitatea „teoreticismului” său, deoarece a golit interpretarea marxistă a istoriei de noţiunea de acţiune umană, şă pentru criptostalinismul politicii sale. Există semne recente ale unei reevaluări noi şi pozitive, dar spiritul partizan care a înconjurat opera lui Althusser a fost atât de intens, încât cu greu se poate ajunge la o aserţiune echilibrată.
Continuă lectura