Cum mi-am petrecut concediul permanent (Crimethink)


[INDEX Postări recente ~ CrimethInc ~ anarhism]

Pentru mine, ca un membru al comunităţii hardcore, mai important decât ce mănânc, dacă iau sau nu droguri şi la concertele căror trupe merg, e să rămân neangajat. Să fac orice e nevoie ca să-mi păstrez timpul şi puterea de muncă pentru mine. Sunt mândru să spun că au trecut deja peste 3 ani de când nu am mai muncit pentru altcineva. Uite de ce şi cum.

Continuă lectura

Buruieni #3


Buruieni

Acesta este un numar special al Buruienilor. Am scanat si reprodus aici cateva articole despre miscarile radicale de stanga din spatiul roman din anii 2000. Toate articolele au aparut in revista Abolishing Borders from Below. Aceasta revista a fost un buletin informativ cu informatii in general anarhiste din europa de est. Din pacate, revista nu se gaseste pe internet. Ceea ce tineti in mana este o selectie facuta cu materiale din arhivele unor infoshop-uri. De aceea pe alocuri calitatea reproducerilor nu este grozava. Textele sunt de obicei scrise de catre persoane de la fata locului. Una din politicile ABB era sa incurajeze exprimarea libera, fara a tine cont prea mult de corectitudinea limbii engleze. Subscriem si noi la aceasta politica, caci ceea ce conteaza cel mai mult e ca oameni din diverse locuri si vremuri sa comunice intre ei. Am inclus luna si anul publicatiei in fiecare caz. Aceasta selectie nu se vrea o istorie recenta a miscarilor din spatiul romanesc. Cel mult, se doreste a aminti ca flacara revoltei a fost tinuta aprinsa timp de  peste zece ani de zile de persoane care au avut curajul sa ridice pumnul impotriva agresiunilor si

injustitiilor comise de stat si capital.

Respect si solidaritate!

Povestile lor fot fi inspiratie pentru noi astazi.

Veti citi povesti despre lupte impotriva razboiului, a granitelor si violentei, despre initiative de informare a publicului, despre antifascism, feminism si anti-rasism, despre colective din diverse orase si despre actiunile lor. Nu am incercat sa impunem o naratiune anume, sa dam explicatii sau contur articolelor de aici. De cele mai multe ori continutul lor se poate intelege de la sine, fara nici o interventie. Totodata, acestea nu sunt toate articolele despre ro ce au aparut in ABB in decursul anilor. Daca aveti alte numere din ABB in care apar materiale pe care nu le-am inclus aici, va rugam sa ne contactati, sau sa le multiplicati voi cum vreti. Lectura placuta! Asteptam orice reactii si sugestii la ciumafaiu@riseup.net

DOWNLOAD Buruieni #3

Un ghid despre organizarea de demonstraţii publice


I. Ce este o demonstraţie publică?

II. Despre demonstraţii publice

III. De ce am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

IV. Când am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

V. Cum să organizăm o demonstraţie publică

***

I. Ce este o demonstraţie publică?

Anumite imagini sunt printate pe creierele majorităţii oamenilor din România: sindicatul muncitoresc protestează în faţa unei fabrici aparâinând perioadei ante 1989, cu pancarte cerînd salarii decente şi drepturi ale muncitorului; activişti protestând împotriva unor decizii guvernamentale nefavorabile populaţiei; şi acuma mii de oameni pe străzi, în zeci de oraşe ale României şi din afara graniţelor, cerând dreptate.

Toate aceastea sunt exemple de demonstraţii publice, grupuri de oameni organizaţi pentru a se întruni într-un anume loc la o anumită ora, pentru a atrage atenţia asupra unei anumite probleme. Deşi de obicei vedem demonstraţiile ca şi ceva negativ—împotriva a “ceva”–, pot fi de asemenea pozitive, susţinând diferite alternative, unele iniţiative sau programe existente. De obicei au semnificaţia de a influenţa modul in care lucrurile sunt făcute, sau modul în care gândesc oamenii. Indiferent daca sunt îndreptate către politicieni, birocraţi, corporaţii, sau public, pot lua multe forme. De la marşuri mari care sunt în atenţia presei, la adunări mici de oameni care apelează la acţiune directă non-violentă, la teatru stradal în centrul oraşului, românii au folosit de mult timp demonstraţiile publice ca şi modalitate de a-şi demonstra scopurile celor care se afla la putere.

S-a întâmplat ceva negativ, precum o decizie guvernamentală sau un eveniment nefast la o fabrică, şi ne decidem că trebuie să acţionăm? Ce trebuie să facem pentru a strânge oamenii potriviţi în locul potrivit la momentul potrivit ? După demonstraţie, ce facem mai departe pentru a progresa în continuare ?

În aceasta secţiune vă vom prezenta:

  • Multiplele ţinte posibile ale unei demonstraţii publice
  • Ce forme poate lua o demonstraţie
  • De ce şi când ar trebui să ne organizăm pentru a demonstra
  • Cum să organizăm o demonstraţie publică
  • Ce fel de continuare este necesară dupa terminarea unei demonstraţii

*** Continuă lectura

Cum să organizezi o MASĂ CRITICĂ (de citit, preluat, distribuit, printat, pus în practică!)


INTRODUCERE

“Despre ce este vorba?” întrebau amuzaţi pietonii de pe Market Street în timp ce sute de biciclişti gălăgioşi şi plini de energie treceau pe lângă ei, zbierând şi sunându-şi clopoţelele. Există o largă varietate de răspunsuri: “E vorba despre interzicerea maşinilor”. “E despre a ne distra pe străzi”. “E vorba de un mod mai sociabil de viaţă”. “E vorba de afirmarea dreptului nostru la stradă”. “E vorba despre solidaritate”. Masa Critică este multe lucruri pentru foarte mulţi oameni, şi în timp ce multele concepte exprimate pot evoca amintiri de la protestele politice din trecut, Masa Critică este în primul rând o celebrare, nu un protest.

Masa Critică a început în septembrie 1992 în San Francisco, ca o modalitate de a aduce laolaltă aceste populaţii diferite, într-o revendicare festivă a spaţiului public. Ideea iniţială a fost concepută de către o persoană, care a propus ideea şi altor biciclişti. Proeminenta comunitate de biciclişti din San Francisco a fost înrolată, în primul rând, prin discuţii directe, de la om la om, în timp ce la navetişti s-a ajuns prin cineva care stătea în mijlocul districtului financiar, împărţind fluturaşi.

Începând mai degrabă sub un nume mai greu de ţinut minte – Cheagul Navetiştilor – călătoria a atras o mulţime iniţială de 60 de biciclişti, iar aceste numere s-au dublat în următoarele câteva luni. Masa Critică a continuat şi a crescut în San Francisco, atrăgând undeva la 700+ de la lună la lună, cu un apogeu de 1000+ în octombrie 1993, dar deja se răspândise şi în alte oraşe. Cu plimbări independente care apăreau peste tot în alte oraşe, Masa Critică a ajuns să aibă caracterul unei mişcări spontane la scară largă şi descentralizată!

În cele din urmă, Masa Critică e doar o adunătură de biciclişti care pedalează împreună, mergând dintr-un punct într-altul. (Cineva a inventat fraza descriptivă “coincidenţă organizată”.) Dar cel mai incredibil lucru este că, în încercarea acestei sarcini uşoare, apar aşa de multe întrebări importante şi interesante. De ce există aşa de puţine spaţii deschise în oraşele noastre unde oamenii să se poată relaxa şi interacţiona, liberi de neîncetatul cumpărat şi vândut al vieţii de zi cu zi? De ce sunt oamenii obligaţi să-şi organizeze vieţile în jurul posesiei unei maşini? Cum ar arăta un viitor alternativ?

Continuă lectura

Auto-organizarea la nivel local (un scurt ghid despre)


România, în acest moment, fierbe.

Şi fierbe de ani de zile, căci de ani de zile politicienii corupţi şi corporaţiile multi-naţionale fac fel şi fel de acţiuni împotriva oamenilor şi împotriva naturii, doar de dragul profitului. Profit care merge în mâna a câtorva oameni. Iar restul, adică noi, oamenii simpli de pretutindeni ne trezim că trăim într-o lume din ce în ce mai grea, mai rea, mai poluată, mai supravegheată, distrusă, jefuită…

Precum ziceam în textul „Fraţi şi surori din toate colţurile ţării, să ne unim!”, este timpul să ne organizăm la nivel local, să formăm grupuri şi colective active care-şi asumă rolul de a informa, proteja comunitatea din care fac parte şi de a reacţiona la orice nelegiuire a statului şi a capitalismului.

Dar cum facem asta? Cu certitudine există grupuri de prieteni care sunt deja interesaţi de diferite lupte care se duc la nivel naţional (lupta pentru Roşia Montană sau cea împotriva fracturării hidraulice a gazelor de şist) sau la nivel internaţional (împotriva Monsanto, sau de protejare a albinelor, a ţăranilor, etc.), şi acest fapt este unul bun şi de salutat.

E bine că suntem prieteni şi că susţinem luptele care ne privesc pe toţi, dar trebuie să trecem la o altă etapă: cea de a forma un grup solid de prieteni, un colectiv, care are din start scopul de a acţiona, reacţiona, lupta. Dintr-o luptă individuală trebuie să trecem la nivelul luptei de grup: în grup suntem mai puternici şi mai eficienţi.

 *

De ce să ne organizăm la nivel local şi să formăm grupuri şi/sau colective?

Suntem foarte mulţi oameni care participăm la diferite acţiuni de protest. Şi majoritatea ne simţim foarte bine în compania altor oameni care împart aceleaşi gânduri ca şi noi. Dar, după ce protestul se termină, majoritatea ne întoarcem la casele noastre, distribuim fel şi fel de articole pe Facebook, comentăm la diferite postări, citim bloguri, etc. – nu zic că nu este bine, dar nu este îndeajuns. În acest mod, nu putem să ne aşteptăm ca schimbarea să vină de la sine – sau din partea unor fraţi şi surori, prieteni de-ai noştri, care sunt activi zi de zi. Suntem zeci şi sute de individualităţi care luptăm pentru aceleaşi cauze, care aşa şi rămânem: zeci şi sute de individualităţi.

Formarea de grupuri şi colective în cartierele şi oraşele noastre sunt importante pentru a uni acele individualităţi. Doar uniţi în grupuri putem fi mai puternici şi mai eficienţi – şi putem ieşi din sfera virtualului, în cea a realului, a fizicului, unde, ca şi indivizi şi grup, organizăm fel şi fel de evenimente, proteste, informăm lumea.

Grupurile unesc puterile individuale a oamenilor. Iar un grup poate face mult mai multe lucruri decât un singur om. De asemenea, lupta pentru cauzele la care aderăm devine una de durată mai lungă, mai vizibilă, mai posibilă.

Opt lucruri pe care le poţi face pentru a fi activ/ă (CrimethInc)

*

Sunt câţiva paşi foarte uşori privind formarea unui grup sau colectiv activist local:

Continuă lectura

Buruieni #2


A apărut al doilea număr din zine-ul DIY BURUIENI. În numărul de față apar articole precum:

Fără granițe, fără națiuni!

Migranții invizibili din centrul de detenție de la Otopeni

Un nou apel la ocupare

Extrema dreaptă în teritoriul ocupat de statul român (ro)

Patru forme de organizare anarhistă/anarhică explicate

Strada: proprietatea copiilor sălbatici de altădată

Se poate citi accesând următorul link (pdf-ul are 40 de MB, de preferat ar fi să-l salvați – Click dreapta – Save as):

Buruieni #2

Doisprezece mituri privind acţiunea directă (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul original, „Twelve myths about direct action”

*

Acţiunea directă – adică orice acţiune care ocoleşte canalele politice instituţionalizate pentru a realiza obiectivele într-un mod direct – are o tradiţie lungă şi bogată în America de Nord, datând de pe vremea Tea Party-ului din Boston şi dincolo de. În ciuda acestui fapt, există multe neînţelegeri cu privire la aceasta, în parte, din cauza modurilor în care a fost denaturată de către mass-media corporatistă (n.a. – peste tot e la fel).

1. Acţiunea directă e terorism.

Terorismul există pentru a intimida, pentru a paraliza oamenii. Acţiunea directă, pe de altă parte, este destinată să inspire, să motiveze deci oamenii prin demonstrarea indivizilor că au puterea de a îndeplini obiectivele ei înşişi. In timp ce terorismul este domeniul unei clase specializate care caută să dobândească puterea pentru sine, acţiunea directă demonstrează posibilităţile de care alţii se pot folosi, împuternicind oamenii să-şi preia controlul propriilor vieţi. In cel mai bun caz, o anumită acţiune directă poate obstrucţiona activităţile unei corporaţii sau instituţie pe care activiştii o percep făcând o injustiţie, dar acest lucru este pur şi simplu o formă de nesupunere civică, nu terorism.

Continuă lectura