Un abecedar primitivist (John Moore)


[categorie: primitivism.  INDEX şi Postări recente]

(acest eseu a apărut pentru prima dată în Green Anarchist)

NOTA AUTORULUI: Aceasta nu este o declaraţie definitivă ci pur şi simplu o relatare personală, şi caută să explice în termeni generali ce se vrea a fi înţeles prin anarho-primitivism. Aceasta nu vrea să limiteze sau să excludă, ci să furnizeze o introducere generală în subiect. Îmi cer scuze pentru inexactităţi, interpretări greşite sau generalizări (inevitabile).

Ce este anarho-primitivismul ?

Anarho-primitivismul (a.k.a. primitivism radical, primitivism anti-autoritarian, mişcarea anti-civilizaţie, sau doar primitivism) este un termen stenografic pentru un curent radical ce critică totalitatea civilizaţiei dintr-o perspectivă anarhistă şi caută să iniţieze o transformare vastă a vieţii umane. Strict vorbind, nu există un asemenea lucru precum „o ideologie anarhoprimitivistă”. Fredy Perlman, o voce însemnată în acest curent a spus odată : „Singurul nume de –ist la care răspund, este cel de violoncelist”. Indivizii asociaţi acestui curent, nu doresc să fie aderenţii unei ideologii ci pur şi simplu oameni ce caută să devină indivizi liberi, în comunităţi libere aflate în armonie una cu cealaltă şi cu biosfera, şi pot prin urmare refuza să fie limitaţi de termenul „anarho-primitivist” sau orice altă etichetare ideologică. În cel mai bun caz, anarho-primitivismul este o etichetă convenabilă, folosită pentru a caracteriza diverşi indivizi cu un proiect comun: abolirea tuturor relaţiilor de putere – de exemplu, structuri de control, coerciţie, dominaţie şi exploatare – şi crearea unei forme de comunitate ce exclude toate relaţiile de acest fel.

  Continuă lectura

Să terminăm cu economia iubirii (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

„Iubirea tuturor lucrurilor este frumuseţea integrală; ea nu cunoaşte ura sau posesivitatea…aşa că accceptă iubirea oriunde o vei găsi; ea este dificil de recunoscut pentru că nu roagă niciodată.”

 Austin Osman Spare

Iubirea sexuală, plăcerea erotică este sursa extazului fără limite, expresia infinitei divinităţi a trupurilor noastre. Ea este însăşi energia creativă a cosmosului. Când această energie curge nestăpânită prin noi, devenim îndrăgostiţi, şi dorim să împărtăşim plăcerea erotică cu intreg cosmosul. Însă numai rareori ajungem să experimentăm această energie fără limite. Datorită limitelor impuse de cultura mărfurilor, dragostea a devenit la rândul ei o marfă. S-a dezvoltat o economie a iubirii, şi această economie distruge cursul liber al plăcerii.

Continuă lectura

Despre natură şi faptul că „aparţine” cuiva


Această postare face parte din categoria primitivism. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Tot citesc sau aud faptul că nu ştiu care resurse naturale aparţin românilor sau Statului român sau altor popoare şi State, sau că buruienile românilor, grâne româneşti, peşti canadieni, vaci zambiene, porci chinezi, păsări israeliene şi mai ştiu eu ce. Dar, amuzant este faptul că aceste resurse, fie ele de ordin mineral, sau vegetal sau patru picioare şi sânge cald, nu aparţin unui anumit grup de oameni, şi, în nici un caz unui Stat sau corporaţie. În cel mai rău caz aparţin tuturor oamenilor de pe Pământul ăsta, şi zic în cel mai rău caz, pentru că în continuare ar însemna exploatarea acestor resurse – mare parte din ele fiind exploatate ca atare pe motiv de „trebuinţe” create de către capitalism şi consumerism, fiind cu adevărat redundante vieţii de zi cu zi a omului.

Această formă de „a deţine” ceva este o formă şi un exemplu minunat de „superioritate” umană, situaţie în care omul consideră că trebuie să deţină teren, resurse, alte vieţuitoare pentru a putea trăi şi a fi fericit. Este o formă patriarhală de exploatare şi posesiune, chiar sclavagism în unele situaţii (animalele din fermele industriale, ca de exemplu), care vrea să sublinieze cumva ideea de Om ca şi Creator şi Posesor, şi nu ideea de Om ca oricare altă Vieţuitoare de pe Pământ. Dar se întâmplă că nimic din ceea ce crează omul nu-i aparţine lui. Fiecare telefon, fiecare masă, fiecare furculiţă sau cablu sau monitor, chiar dacă ca şi idee, este o creaţie a omului, material vorbind, omul nu are nici un drept să zică că este a lui. Am putea spune, deci, că omul deţine idei, dar nu obiecte fizice. Ideile sunt rezultatul unor acţiuni cognitive care se întâmplă în interiorul creierului, bazat pe experienţele personale sau colective din afara individului – adică ce a învăţat, ce a văzut, ce a simţit, etc.

Continuă lectura

Patru forme de organizare anarhistă/anarhică explicate pe scurt


Această postare face parte din categoria Anarhism, Diverse şi primitivism. Apasă AICI, AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Am decis să scriu acest eseu pe motivul explicării diverselor ramuri ale anarhismului prin prisma modului în care se va concepe organizarea comunităţilor şi a societăţilor. Pentru a sublinia anumite lucruri, voi folosi din când în când ca punct de plecare o comunitate fictivă formată din 100 de indivizi.

I

Pentru a începe, voi prezenta în doar câteva cuvinte ideea pe care ne vom centra: anarhismul neagă orice formă de ierarhizare şi control al oamenilor pe motiv că aceasta consideră că umanitatea este destul de capabilă să se organizeze şi să se conducă singură – astfel promovându-se conceptul de voluntariat. Tot ceea ce faci, faci voluntar. Astfel putem susţine cu uşurinţă că modelul de organizare de tip anarhist, sau anarhic, este non-ierarhic şi se face pe baza unui consens general. Deci, putem include discursul democraţiei directe. Acest lucru îl putem observa oriunde ierarhia este exclusă din discuţie. În grupurile nonformale, grupuri de protestatari, mişcarea Occupy (din cauză că este destul de cunoscută), până şi la întâlnirile oamenilor de pe o scară de bloc privind diverse situaţii care au legătură directă cu ei (vopsim sau nu casa scării?). Desigur, pot aduce în discuţie şi squatturile (unele) deoarece văd că este un motiv de dezbatere în ultima vreme în România. Aici grupul de ocupanţi iau toate deciziile privind viitorul lor ca şi grup cât şi a rolului clădirii ocupate într-un mod direct şi pe bază de consens, având un moderator (sau nu). Aceasta este forma cea mai simplă de organizare a unui grup după câteva principii ale anarhismului/democraţiei directe, care, desigur, sunt principii care au fost observate în lumea pe care o considerăm ca fiind primitivă – triburile – şi din preistorie – antropologia fiind o ştiinţă care a ajutat şi încă ajută la definirea anarhismului fără să-şi dea seama (esigur, există şi antropologi anarhişti, oameni precum David Graeber).

Continuă lectura

Indwiloq – o fabulă eco-anarhistă (Rowan Tree Walking Wolf)


Această postare face parte din categoria Rowan Tree Walking Wolf şi primitivism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Într-un loc nu prea îndepărtat, acum nu multă vreme, o lume a luat naştere. Tânăra lume s-a trezit, a tras prima gură de aer, şi a căscat pentru mii şi mii de ani. Totul care a dat viaţă planetei s-a aplecat şi a şoptit în limba inceata si de neînţeles a Cosmosului. Totul a spus, „Te vom numi Indwiloq, chit că vei fi numit în multe feluri pe durata vieţii tale lungi.” Planeta abia născută a mimat „Indwiloq” şi s-a întins în timp ce Totul a continuat să se învârtă.

Mult timp a trecut, şi tânăra lume s-a învârtit pentru multe mii de milenii gândindu-se şi crescând şi dezvoltându-se şi schimbându-se. Planeta studia toate lucrurile pe care Cosmosul avea să-l inveţe şi a reflectat asupra acestor lucruri, şi a adăugat propria voce şi propriile gânduri Corului Întregii Vieţi.

După ce a gândit şi a crescut şi dezvoltat şi schimbat pentru o eternintate scurtă, a venit timpul când Indwiloq a atins maturitatea. Cu această maturitate nouă, Indwiloq s-a simţit pregătit să devină un Creator, un Dătător de Viaţă. Precum Totul îi dăduse Viaţă, Indwiloq s-a simţit obligat să dea mai departe marele Cadou si Mister care e Existenţa.

Şi aşa a fost că planeta acum-crescută Indwiloq s-a pierdut pe sine într-un vis ambulant, o căutare de a-şi imagina. În această stare pe jumătate trează şi pe jumătate adormită, lumea stârnită a chemat fiecare plantă şi animal, fiecare insectă şi ciupercă, fiecare bacterie şi virus pe care corpul ei îţ putea susţine. Visa ecosisteme întregi şi biomi şi locuitorii acestora, şi visa schimbări în sine pentru a alimenta existenţa acestei noi vieţi.

Cum noi forme de viaţă s-au trezit şi s-au ridicat şi s-au dedat existenţei, Indwiloq a ţoptit o multitudine de secrete ale Cosmosului – cunoştiinţele ţi înţelepciunea Totului – în minţile şi inimile copiilor lui. Toţi şi-au ascultat Mama-Tata, şi au contemplat asupra acestor secrete, şi au început să înveţe şi să crească şi să se dezvolte şi să se schimbe.

Pentru nenumărate generaţii, totul a fost armonios între copiii lui Indwiloq. Şi-au incorporat înţelepciunea moştenită de la Mama-Tata lor, şi s-au învăţat să trăiască. Fiecare fiinţă îşi cunoştea nişa, ştia cum să înflorească în propiul mediu, ştia cum să interacţioneze cu toate celelalte forme de viaţă frumoase. Ştiau să comunice – unele prin mişcări, altele prin gânduri, unele prin cântece, altele prin cuvinte. Ştiau cum să ia puţin, dar nu prea mult, şi ştiau cum să dea înapoi. Ştiau cum sa trăiască, cum să dea mai departe darul şi misterul vieţii propriilor lor progenituri, şi cum să moară când era timpul să o facă.

Şi a fost aşa cum trebuia să fie pentru mulţi ani.
Continuă lectura

Patriarhie, civilizaţie şi originile genului (John Zerzan)


Această postare face parte din categoria John Zerzan şi primitivism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Civilizaţia, fundamental vorbind, este istoria dominaţiei naturii şi a femeii. Patriarhia înseamnă dominaţia asupra femeilor şi a naturii. Sunt cele două instituţii sinonime la bază?

Filosofia a ignorat în mare parte acest domeniu vast al suferinţei care s-a desfăşurat de la începuturile diviziunii muncii. Hélène Cixous numeşte istoria filosofiei ca fiind “un lanţ de taţi”. Femeile sunt la fel de absente de la ea ca suferinţă, şi sunt cu siguranţă cele mai apropiate rude.

Camille Paglia, anti-feminist şi teoretician literar, meditează asupra civilizaţiei şi a femeii:

„Când văd o macara gigant trecând pe un camion-platformă, mă opresc în veneraţie şi respect, precum s-ar face la o slujbă religioasă. Ce putere de concepere: ce grandoare: aceste macarale ne leagă de Egiptul antic, unde  arhitectura monumentală a fost imaginată şi realizată pentru prima oară. Dacă civilizaţia ar fi fost lăsată în mâinile femeilor, încă am mai fi locuit în colibe de iarbă „[1].

Multele “glorii” ale civilizaţiei şi dezinteresul femeilor în acestea. Pentru unii dintre noi „colibele de iarba”, nu reprezintă calea cea greşită, cea a opresiunii şi a distrugerii. În lumina civilizaţiei tehnologice care ne împinge spre moarte, de am mai trăi în colibe de iarbă!

Femeile şi natura sunt universal devalorizate de către paradigma dominantă, şi, cine nu vede unde a dus acest lucru? Ursula Le Guin ne oferă o variantă corectă şi sănătoasă pentru demiterea lui Paglia a amândoura:

„Omul civilizat spune: Eu sunt de Sinele, Eu sunt Stăpânul, tot restul este altceva – în afara, dedesupt, sub, aservit. Eu deţin, Eu folosesc, Eu explorez, Eu exploatez, Eu controlez. Ceea ce fac eu este ceea ce contează. Ceea ce contează este ceea ce vreau. Eu sunt ceea ce sunt, iar restul sunt femei şi sălbăticie, pe care eu să le folosesc cum consider de cuviinţă „[2].
Continuă lectura

Panerotismul: dansul vieţii (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

Haosul este un dans, un dans curgător al vieţii, iar acest dans este erotic. Civilizaţia urăşte haosul, şi deci îl urăşte şi pe Eros. Chiar şi în presupusul timp liber sexual, civilizaţia reprimă eroticul. Ea ne învaţă că orgasmele sunt evenimente ce au lor doar în anumite părţi ale corpulurilor noastre, şi doar prin manipularea corectă a acestor părţi. Îl înghesuie pe Eros în armura lui Marte, transformând dintr-o joacă inocentă şi voioasă într-o treabă competitivă, centrată în jurul realizărilor.

Însă chiar şi în mijlocul unei asemenea represiuni, Eros refuză să accepte această modelare. Forma sa voioasă şi dansantă crapă armura lui Marte din loc în loc. Orbiţi cum suntem de existenţa noastră civilizată, dansul vieţii ni se prelinge în conştiinţa noastră în moduri neînsemnate. Privim un apus de soare, stăm în mijlocul pădurii, urcăm un munte, auzim cântecul unei păsări, păşim desculţi pe o plajă, şi începem să simţim o anume exaltare, un sentiment de teamă respectuoasă şi de fericire. Este începutul unui orgasm al întregului corp, unul ce nu se limitează la aşa numitele, de către civilizaţie, „zone erogene”, însă civilizaţia nu îngăduie emoţiei sentimentului să se împlinească. Astfel, am realiza că orice nu este un produs al civilizaţiei este viu şi erotic.

Continuă lectura