Anarchists in the Bosnian Uprising (b. traven – CrimethInc)


The past two weeks have seen a fierce new protest movement in Bosnia, commencing with the destruction of government buildings and continuing with the establishment of popular assemblies. Unlike the recent conflicts in Ukraine, this movement has eschewed nationalistic strife to focus on class issues. In a region infamous for ethnic bloodshed, this offers a more promising direction for the Eastern European uprisings to come.

To gain more insight into the protests, we conducted two interviews. The first is with a participant in Mostar, Bosnia, who describes the events firsthand. The second is with a comrade in a nearby part of the Balkans, who explains the larger context of the movement, evaluating its potential to spread to other parts of the region and to challenge capitalism and the state.

  Continuă lectura

Noi, studenţii şi ea, educaţia


De două luni de zile, România a început să clocotească cu proteste. Totul a început pe 1 septembrie, o dată cu Roşia Montană, s-a mărit cu gazele de şist, şi se extinde, mai de curând aşa, cu sănătatea şi educaţia.

În acest text ne vom centra pe motivele pentru care lupta pentru educaţie trebuie să fie dusă de cât mai multă lume. Nu susţin absolutamente deloc că restul luptelor nu sunt importante. De aceea aş vrea să subliniez, de asemenea, faptul că toate acestea sunt interconectate între ele. Voi explica de ce, şi ne vom continua drumul pe tema educaţiei.

Roşia Montană şi lupta împotriva gazelor de şist sunt lupte atât ecologiste cât şi împotriva corupţiei la nivel de stat şi chiar anti-capitaliste (neasumate, desigur). Ambele cauze, lupte, sunt pentru o natură curată, nedeteriorată, intactă (apă şi aer curate, nepoluate), iar faptul că există dorinţa de a distruge este datorită faptului că există anumite persoane din sistemul politic şi economic care au anumite interese personale. Capital, mai precis. Bani.

Sănătatea şi educaţia sunt subfinanţate. În mod legal şi teoretic, ambele ar trebui să primească 6% din PIB-ul ţării, dar acestea primesc doar două treimi (Sănătatea 4 şi un pic, educaţia 3,6). Şi acest fapt este din cauza unui nivel înalt de corupţe şi disfuncţionalitate sistemică (şi faptul că statul are mai degrabă interesul în a băga bani în organele opresive – SRI, SIE, Poliţie, Armată, Jandarmerie, etc. – decât în aceste două sfere foarte importante ale societăţii, sănătatea şi educaţia).

Continuă lectura

Un ghid despre organizarea de demonstraţii publice


I. Ce este o demonstraţie publică?

II. Despre demonstraţii publice

III. De ce am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

IV. Când am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

V. Cum să organizăm o demonstraţie publică

***

I. Ce este o demonstraţie publică?

Anumite imagini sunt printate pe creierele majorităţii oamenilor din România: sindicatul muncitoresc protestează în faţa unei fabrici aparâinând perioadei ante 1989, cu pancarte cerînd salarii decente şi drepturi ale muncitorului; activişti protestând împotriva unor decizii guvernamentale nefavorabile populaţiei; şi acuma mii de oameni pe străzi, în zeci de oraşe ale României şi din afara graniţelor, cerând dreptate.

Toate aceastea sunt exemple de demonstraţii publice, grupuri de oameni organizaţi pentru a se întruni într-un anume loc la o anumită ora, pentru a atrage atenţia asupra unei anumite probleme. Deşi de obicei vedem demonstraţiile ca şi ceva negativ—împotriva a “ceva”–, pot fi de asemenea pozitive, susţinând diferite alternative, unele iniţiative sau programe existente. De obicei au semnificaţia de a influenţa modul in care lucrurile sunt făcute, sau modul în care gândesc oamenii. Indiferent daca sunt îndreptate către politicieni, birocraţi, corporaţii, sau public, pot lua multe forme. De la marşuri mari care sunt în atenţia presei, la adunări mici de oameni care apelează la acţiune directă non-violentă, la teatru stradal în centrul oraşului, românii au folosit de mult timp demonstraţiile publice ca şi modalitate de a-şi demonstra scopurile celor care se afla la putere.

S-a întâmplat ceva negativ, precum o decizie guvernamentală sau un eveniment nefast la o fabrică, şi ne decidem că trebuie să acţionăm? Ce trebuie să facem pentru a strânge oamenii potriviţi în locul potrivit la momentul potrivit ? După demonstraţie, ce facem mai departe pentru a progresa în continuare ?

În aceasta secţiune vă vom prezenta:

  • Multiplele ţinte posibile ale unei demonstraţii publice
  • Ce forme poate lua o demonstraţie
  • De ce şi când ar trebui să ne organizăm pentru a demonstra
  • Cum să organizăm o demonstraţie publică
  • Ce fel de continuare este necesară dupa terminarea unei demonstraţii

*** Continuă lectura

Reţetarul unei ocupări (pentru liceeni şi studenţi)


Aceasta este traducerea reţetarului de ocupare pe care l-au scris studenţii de la Facultatea de Umanism şi Ştiinţe Sociale din Zagreb. Traducerea a fost folosită ca punct de plecare teoretic în ocupaţiile din Cluj şi Bucureşti din martie 2013. De asemenea, varianta în engleză a jucat un rol important mişcărilor studenţeşti din Ungaria, Austria, Cehia şi din multe alte ţări (precum a jucat şi filmul Blokada, despre respetiva ocupaţie studenţească).

Este preluat de pe site-ul sepoate.net

Auto-organizarea la nivel local (un scurt ghid despre)


România, în acest moment, fierbe.

Şi fierbe de ani de zile, căci de ani de zile politicienii corupţi şi corporaţiile multi-naţionale fac fel şi fel de acţiuni împotriva oamenilor şi împotriva naturii, doar de dragul profitului. Profit care merge în mâna a câtorva oameni. Iar restul, adică noi, oamenii simpli de pretutindeni ne trezim că trăim într-o lume din ce în ce mai grea, mai rea, mai poluată, mai supravegheată, distrusă, jefuită…

Precum ziceam în textul „Fraţi şi surori din toate colţurile ţării, să ne unim!”, este timpul să ne organizăm la nivel local, să formăm grupuri şi colective active care-şi asumă rolul de a informa, proteja comunitatea din care fac parte şi de a reacţiona la orice nelegiuire a statului şi a capitalismului.

Dar cum facem asta? Cu certitudine există grupuri de prieteni care sunt deja interesaţi de diferite lupte care se duc la nivel naţional (lupta pentru Roşia Montană sau cea împotriva fracturării hidraulice a gazelor de şist) sau la nivel internaţional (împotriva Monsanto, sau de protejare a albinelor, a ţăranilor, etc.), şi acest fapt este unul bun şi de salutat.

E bine că suntem prieteni şi că susţinem luptele care ne privesc pe toţi, dar trebuie să trecem la o altă etapă: cea de a forma un grup solid de prieteni, un colectiv, care are din start scopul de a acţiona, reacţiona, lupta. Dintr-o luptă individuală trebuie să trecem la nivelul luptei de grup: în grup suntem mai puternici şi mai eficienţi.

 *

De ce să ne organizăm la nivel local şi să formăm grupuri şi/sau colective?

Suntem foarte mulţi oameni care participăm la diferite acţiuni de protest. Şi majoritatea ne simţim foarte bine în compania altor oameni care împart aceleaşi gânduri ca şi noi. Dar, după ce protestul se termină, majoritatea ne întoarcem la casele noastre, distribuim fel şi fel de articole pe Facebook, comentăm la diferite postări, citim bloguri, etc. – nu zic că nu este bine, dar nu este îndeajuns. În acest mod, nu putem să ne aşteptăm ca schimbarea să vină de la sine – sau din partea unor fraţi şi surori, prieteni de-ai noştri, care sunt activi zi de zi. Suntem zeci şi sute de individualităţi care luptăm pentru aceleaşi cauze, care aşa şi rămânem: zeci şi sute de individualităţi.

Formarea de grupuri şi colective în cartierele şi oraşele noastre sunt importante pentru a uni acele individualităţi. Doar uniţi în grupuri putem fi mai puternici şi mai eficienţi – şi putem ieşi din sfera virtualului, în cea a realului, a fizicului, unde, ca şi indivizi şi grup, organizăm fel şi fel de evenimente, proteste, informăm lumea.

Grupurile unesc puterile individuale a oamenilor. Iar un grup poate face mult mai multe lucruri decât un singur om. De asemenea, lupta pentru cauzele la care aderăm devine una de durată mai lungă, mai vizibilă, mai posibilă.

Opt lucruri pe care le poţi face pentru a fi activ/ă (CrimethInc)

*

Sunt câţiva paşi foarte uşori privind formarea unui grup sau colectiv activist local:

Continuă lectura

Ilegitimitatea violenţei, violenţa legitimităţii (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Ilegitimitatea Violenţei,

Violenţa Legitimităţii

Ce este violenţa? Cine ajunge să o definească? Îşi are vre-un loc în căutarea libertăţii? Aceste întrebări vechi de ani de zile s-au întors în faţa noastră în timpul mişcărilor Occupy. Dar această discuţie nu se poartă niciodată la un nivel de teren; în timp ce unii deligitimează violenţa, limbajul legitimităţii în sine pavează drumul folosirii acesteia de către autorităţi.

“Chiar dacă linii de poliţişti pe cai şi cu câini au săltat strada principală din afara staţiei de poliţie pentru a-i împinge pe protestatari înapoi, au fost locuri semnificante cu violenţă unde aceştia nu au putut ajunge.”

The New York Times, despre protestele din Anglia din August 2011

În timpul summitului FTAA din 2001, din oraşul Quebec, un ziar a prezentat faptul că violenţa a erupt atunci când protestatarii au început să arunce canistre de gas lacrimogen înapoi în liniile de poliţie. Când autorităţile percep a avea un monopol asupra legitimităţii de a folosi uz de forţă, “violenţa” este de dese ori folosită cu scopul de a denota folosirea ilegitimă a forţei – orice întrerupe sau scapă de sub controlul lor. Asta face din termen ca având o semnificaţie plutitoare, în timp ce este de asemenea înţeleasă ca fiind “un rău sau o ameninţare care violează consimţământul.”

Acest lucru este în continuare complicată de către modalităţile în care societatea noastră este bazată şi pătrunde prin rău sau o ameninţare care violează consimţământul. În acest sens, nu este violent să trăeşti pe teritorii colonizate, distrugând ecosisteme prin consumul nostru zilnic şi beneficiind din relaţiile economice care sunt forţate altora cu arma în mână? Nu este violent pentru paznicii înarmaţi să păstreze hrana şi teritoriul, cândva bunuri deţinute la comun, sau să stea la o parte în timp ce oamenii sunt lăsaţi fără casă? Este mai violent să arunci cu gaze lacrimogene înapoi în poliţie, sau să-i denunţi pe cei care le aruncă înapoi ca fiind “violenţi”, oferind poliţiei mână liberă în a face lucruri mult mai grave?

Continuă lectura

Tensiunea anarhistă (Alfredo M. Bonanno)


Această postare face parte din categoria Alfredo M. Bonanno. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Sunt mereu într-o oarecare măsură ruşinat când pregătesc un discurs, cel puţin la început. Iar această ruşine creşte în cazul a ceea ce numim în mod eronat conferinţe, sau după cum cineva încearcă modest să le camufleze, dezbateri-conferinţe. La urma urmei, e vorba de cineva care vine din altă parte, poate din altă generaţie, ca şi cum ar năvăli din trecut. Cineva care stă în această clasă pentru a ţine un discurs şi în mod ciudat, poate chiar periculos, seamănă cu cei care îţi macină creierii cu intenţii destul de diferite. Dacă ascultaţi cu atenţie veţi descoperi că, în spatele aparenţelor, există o diferenţă considerabilă în conceptele pe care urmează să le subliniez.

Primul dintre aceste concepte ia forma unei întrebări:

Ce este anarhismul? Poate părea ciudat că abordez o asemenea chestiune în această situaţie, din moment ce ştiu sigur că sunt mulţi anarhişti aici, pentru că îi cunosc personal. Şi pe lângă orice altceva, anarhiştii ar trebui măcar să ştie ce este anarhismul. Dar este necesar să luăm în mod repetat în discuţie întrebările de genul „Ce este anarhismul?”. Chiar şi în câteva cuvinte. De ce trebuie să facem asta? Asta nu se întâmplă în mod normal în alte expresii de viaţă, în alte activităţi sau gânduri ce se definesc cu o bază de a fi ceva sau altceva.

Aşa că anarhiştii continuă să-şi pună aceeaşi întrebare:

Ce este anarhismul? Ce înseamnă să fii anarhist? De ce? Pentru că nu este o definiţie care poate fi dată odată pentru totdeauna, pusă într-un seif şi considerată patrimoniu ce trebuie abordat încetul cu încetul. A fi anarhist nu înseamnă a ajunge la o certitudine; sau a spune o dată pentru totdeauna „Iată, de acum încolo deţin adevărul şi prin urmare, cel puţin din punctul de vedere al ideii, sunt o persoană privilegiată”. Oricine gândeşte astfel este anarhist doar cu numele. În schimb, anarhistul este cineva care se pune într-adevăr la îndoială, ca persoană, şi se întreabă: Ce este viaţa mea în funcţie de ceea ce fac şi în relaţie cu ceea ce gândesc? Ce legătură reuşesc să păstrez în fiecare zi în tot ceea ce fac, un mod de a fi anarhist continuu şi de a nu cade pradă înţelegerilor, de a nu face compromisuri zilnice, etc?

Continuă lectura