Anarchists in the Bosnian Uprising (b. traven – CrimethInc)


The past two weeks have seen a fierce new protest movement in Bosnia, commencing with the destruction of government buildings and continuing with the establishment of popular assemblies. Unlike the recent conflicts in Ukraine, this movement has eschewed nationalistic strife to focus on class issues. In a region infamous for ethnic bloodshed, this offers a more promising direction for the Eastern European uprisings to come.

To gain more insight into the protests, we conducted two interviews. The first is with a participant in Mostar, Bosnia, who describes the events firsthand. The second is with a comrade in a nearby part of the Balkans, who explains the larger context of the movement, evaluating its potential to spread to other parts of the region and to challenge capitalism and the state.

  Continuă lectura

Noii anarhişti (David Graeber)


Această postare face parte din categoria David Graeber şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Noii anarhişti[1]

de David Graeber[2]

E greu să ne gândim la un alt moment în care distanţa dintre intelectuali şi activişti, dintre teoreticienii revoluţiei şi cei care o pun în practică, a fost atât de mare. Scriitorii care ani de-a rândul au publicat eseuri de tipul scrierilor de poziţionare pentru vaste mişcări populare, care de fapt nu există, par că sunt cuprişi de confuzie sau mai rău, de un dispreţ descalificant, acum când adevăratele revoluţii apar peste tot. Este în mod special scandalos cazul a ceea ce încă este, fără vreun anumit motiv întemeiat, denumită ca mişcarea “anti-globalizare”, o mişcare care a reuşit, în vreo doi sau trei ani, să transforme complet sensul posibilităţilor istorice pentru milioane de persoane din întreaga lume. Asta ar putea să fie rezultatul pur şi simplu al prostiei sau al încrederii în ceea ce s-ar putea regăsi în surse extrem de ostile cum e The New York Times; dar totuşi, aproape tot ce se scrie în mediile progresive pare că ratează esenţa – sau, cel puţin, rareori e atentă la ceea ce participanţii dintr-o mişcare chiar cred că e important în legatură cu aceasta.

Ca antropolog şi participant activ – în mod special la capătul mai radical, cel al acţiunii directe, al mişcării – aş putea să reuşesc să clarific câteva puncte frecvente de înţelegere greşită; însă veştile s-ar putea să nu fie apreciate. Mare parte din ezitare, bănuiesc, rezidă în rezerva celor imaginaţi vreun fel radicali de a accepta faptul că ei sunt de fapt liberali: interesaţi să extindă libertăţile individuale şi să urmarească justiţia socială, dar nu în aşa fel încât să pună realmente probleme instituţiilor conducătoare, cum sunt capitalul sau statul. Şi chiar mulţi dintre cei care ar vrea să vadă schimbarea revoluţionară s-ar putea să nu se simtă complet împăcaţi cu faptul că trebuie să accepte că cea mai mare parte din energia creativă dedicată politicii radicale provine acum din anarhism – o traditie în cea mai mare parte respinsă de ei până acum – şi faptul că a lua în serios această mişcare va însemna angajarea deferentă faţă de aceasta.

Continuă lectura

Concepţia lui Bakunin despre revoluţie şi organizarea revoluţionară


English: Mikhail Bakunin, russian Anarchist

Revoluţionarul liberal rus Alexander Herzen, prieten apropiat al lui Bakunin, a povestit odată despre el că, în timp ce călătorea de la Paris la Praga, a întâlnit o răscoală a ţăranilor germani, „care făceau vacarm în jurul castelului, neştiind ce să facă. Bakunin, dându-se jos din mijlocul său de transport şi nepierzând timp asupra motivului pentru care ţăranii se răsculaseră, i-a organizat şi i-a instruit aşa de bine astfel încât, până Bakunin s-a urcat înapoi pentru a-şi continua călătoria, castelul ardea din toate părţile”.

Bakunin a fost un gigant al mişcării revoluţionare europene din 1848 până la moartea sa în 1876. La o înălţime de peste 1,90 m şi o greutate de peste 100 kg a fost realmente un uriaş, dar şi demonul care a bântuit imaginaţia burgheză. Deşi este foarte des citat ca părintele anarhismului, astăzi ideile sale despre organizarea revoluţionară sunt foarte puţin înţelese de anarhişti şi marxişti. În loc, el este cel mai bine amintit datorită rolului pe care l-a avut în combaterea tendinţelor autoritare ale marxismului din Internaţionala I.

Anii petrecuţi de Marx în British Library pentru elaborarea „Capitalului” au fost pentru Bakunin anii pierduţi în închisori, înlănţuit de ziduri, anii în care şi-a pierdut dinţii datorită scorbutului. Nu era chiar mediul ideal pentru studiu sau scris! Şi în orice caz, el a admis în 1870 că: „Nu sunt un om de ştiinţă, nici filosof, nici măcar un scriitor profesionist. Am scris foarte puţin la viaţa mea şi doar în autoapărare”. De fapt, el a scris mii de scrisori, dar puţine articole sau broşuri. Cele mai multe disponibile azi sunt extrase din opera sa nepublicată.

Continuă lectura

Adunare Anarhistă Internaţională, St-Imier Elveţia, 8-12 August 2012


Ceva la care m-as duce si eu daca as avea ceva banuti in buzunar. Ehh, cine stie, poate-poate 🙂

_____

Între 8-12 august 2012, o adunare anarhistă internaţională va avea loc la St-Imier (Elveţia de Vest) pentru aniversarea a 140 de ani de la Prima Internaţională anti-autoritară care a fost organizată în St Imier în anul 1872. 

Declaraţia Comitetului de Organizare:

Toţi libertarii din diferitele mişcări anarhiste din întreaga lume, şi cei interesaţi sa afle mai multe despre anarhism, sunt invitaţi să se adune între 8-12 august 2012 la St-Imier în munţii Jura, Elveţia. Vom sărbătorii aniversarea a 140 ani de la primul congres din St-Imier, care a avut loc în 1872, atunci când Internaţionala Anarhistă din St-Imier a fost creată, după ce membrii anti-autoritari au fost expulzaţi din Prima Internaţională a lui Marx. De atunci, lumea sa schimbat în multe privinţe, cu diferite curente libertare evoluând în direcţii diverse, un aspect care va fi bine reprezentat la adunarea de la St-Imier. Desigur, timpul nu a diminuat modalităţile în care cei mai slabi din societate sunt asupriţi de cei puternici, iar adunarea va aborda în mod corespunzător multitudinea de metode pentru a rezista acestor forme de opresiune.

Federaţia Jura şi Congresul de la St-Imier 1872

În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor a fost fondată, urmat la scurt timp de secţiunile din La Chaux-de-Fonds, Le Locle, St-Imier şi alte regiuni din munţii Jura, Elveţia. Mulţi dintre membrii ai acestor secţiuni munceau acasă ca ceasornicari, ştiau să citească bine şi aveau un spirit independent. Când a ajuns  Bakunin în regiune la 1869, a avut loc o întâlnire a minţilor, care nu a fost fără consecinţe. Ca urmare a acestei convergenţe de idei, Federaţia Jura a devenit polul libertar al Primei Internaţionale, în contrast cu cel Marxist. Înfuriat de această opoziţie, Marx a făcut tot ce a putut pentru a elimina acest curent divergent. În 1872 a crezut că a realizat acest obiectiv. La Congresul de la Haga, Marx a reuşit să îşi adune susţinătorii şi cu ajutorul unor reprezentanţi al unor secţiuni non-existente a reuşit să obţină voturile pentru excluderea lui Bakunin şi James Guillaume, având nevoie doar de câteva voturi pentru a îi face acelaşi lucru lui Adhemar Schwitzguebel, delegat al Federaţiei Jura. Şocaţi de aceste măsuri, secţiunile care erau simpatizante ale curentului anti-autoritar, inclusiv Spania, Italia, Franţa, Belgia şi Statele Unite ale Americii, au organizat o conferinţă în St-Imier, unde au fost adoptate rezoluţii libertare. Internaţionala anti-autoritară a supravieţuit pana la sfârşitul secolului. 140 de ani de la Congresul de la St-Imier, exploatarea şi alienarea muncitorilor este în continuare la fel de brutală. Iluzia marxistă a disipat, în lumina dictaturilor comuniste. Capitalismul trăieşte din criză în criză. Crizele sociale, crizele politice, pe lângă actuala criză ecologică.

Ce poziţie are mişcarea anarhistă în prezent?

Adunarea anarhistă de la St-Imier 2012 va fi o oportunitate de a analiza istoria mişcării anarhiste, ideile sale, realizările sale, speranţele sale, înfrângerile şi ce rămâne în prezent; luptele proprii şi acele acţiuni impartasite cu ceilalţi: anti-militarism, anti-rasism, anti-sexism, autonomie, autogestionare, educaţie, feminism, internaţionalism, non-violenţă etc. O serie de ateliere de lucru şi evenimente sunt deja planificate: cursuri istorice, conferinţe tematice , teatru, concerte, expoziţii, filme, un târg de carte, o staţie de radio, tabără libertară, o piaţă autogestionată cu produse ecologice, ateliere de lucru, restaurante etc. Acest eveniment internaţional doreşte să fie deschis, nu numai pentru întreaga mişcare anarhistă internaţională, dar de asemenea publicului larg, fără discriminare. Admitere liberă şi  stabilirea voluntară a preţurilor va fi utilizată ori de câte ori este posibil, în scopul de a permite cât mai multor persoane să participe la eveniment. Rasismul, sexismul, xenofobia, homofobia şi toate formele de violenţă şi discriminare nu vor fi tolerate. Bazat pe ceea ce a fost spus, orice persoană, ramură, sau organizaţie este binevenită să se implice şi să se alăture acestei iniţiative, sugerând expoziţii, dezbateri, lecturi, spectacole, ateliere de lucru etc. Căutăm voluntari!

http://www.anarchisme2012.ch

_____

sursa: IASR

Abolirea muncii (Bob Black)


Această postare face parte din categoria Bob Black. Apasă AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Nimeni nu ar trebui să muncească vreodată.

Munca este sursa aproape tuturor nenorocirilor din lume. Aproape orice rău poţi numi deriva din muncă sau din traiul într-o lume concepută pentru muncă. Pentru a nu mai suferi, trebuie să ne oprim din a mai munci.

Asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim din a mai face orice. Înseamna că trebuie să creem un nou mod de viaţă bazat pe joacă ; cu alte cuvinte, o revoluţie ludică. Prin „joacă” înţeleg de asemenea festivităţi, creativitate, convieţuire, comensalitate şi poate chiar şi arta. Există mai multe în joacă comparativ cu joaca unui copil, oricât de valoroasă ar fi aceasta. Fac un apel către o aventură colectivă de o bucurie generalizată şi de o exuberanţă interdependentă nestingherită. Joaca nu este pasivă. Fără îndoială că toţi avem nevoie de mai mult timp pentru trândăvie completă decât avem acum la dispoziţie, indiferent de venit sau ocupaţie, dar odată ce ne vom reveni din epuizarea indusă de slujba, aproape toţi vom vrea să acţionam.

  Continuă lectura

Cateva sfaturi celor de la Napoca News


[nu doresc a fi rautacios, ci doar critic la adresa unui articol semnat de Napoca News]

Iarasi, nu va dau link la articol, pentru ca este scurt, prost si-l voi include in intregime in articolul de fata.

Sa incepem. Titlul suna asa: „S-au înmulţit anarhiştii la protestele din Piaţa Unirii”. Suna de parca anarhistii sunt ceva rozatoare care si-au tras-o si, avand perioada de gestatie foarte scurta, au nascut pui de anarhisti. Asa as putea spune si eu „s-au inmultit aerele de superioritate a nationalistilor in Romania”. Nimic special pana acuma.

Bun.

„În a opta zi de proteste antiguvernamentale din Cluj-Napoca s-au înmulţit numărul anarhiştilor de la Antifa în Piaţa Unirii.” – hopa, avem o greseala aici! „s-au înmulţit numărul”! Oricat de „bine” suna pana in momentul in care am descoperit acea greseala, Napoca News si-a pierdut credibilitatea! Imi vorbeste mie, un cetatean care n-are habar despre anarhisti, dar totusi, cunosc cat de cat limba romana, si ma anunta ca „s-au inmultit numarul anarhistilor”, apoi scuza-ma, dar astia nu mai sunt jurnalisti de teapa inalta. In plus, stiu ca sunteti prieteni cu Noua Dreapta si asa mai departe, dar aia nu inseamna ca din start ii bagi pe anarhisti in Antifa. Antifa este ceva serios, aia se bat cu nationalistii si neo-nazistii si nu e musai sa fie toti anarhisti. Ati vazut cumva embleme Antifa? Chestii de genul? Dovediti ca acei anarhisti fac parte din Antifa! Dar…nu ati facut-o….asa ca din start va pica acest lucru.

Sfatul nr. 1: Napoca News, si orice alta publicatie de genul, va rog frumos, nu mai angajati natangi cu diploma de 10 clase, sau fosti studenti care au 10 diplome de la Spiru Haret, din categoria „jurnalism si pateticism”. Este un sfat colocvial, intre prieteni, asa ca, va rog, sa nu-l luati in nume de rau. Chiar v-ar ajuta foarte mult!

„Sunt în număr de circa 7-8 persoane şi stau în spatele manifestanţilor.” – Invatati sa numarati. Erau mult mai multi! Si o sa zic imediat de ce ati numarat doar 7-8 persoane.
Continuă lectura

„Anarhiştii au fluturat steaguri funerare la protestul de la Cluj”


Asa suna titlul unui articol foarte sumar semnat de Stiri de Cluj, pe data de 18 ianuarie 2012. Nu va dau link direct la articol, pentru ca oricum, o sa citez ce e mai important de acolo. Sa incepem, deci:

„Unii protestatari din Cluj s-au pregatit de inmormantarea presedintelui Traian Basescusi a Guvernului Emil Boc.” – nu, acei protestatari nu s-au pregatit de nicio inmormantare. Daca e sa o luam altfel, consider ca toata tara s-a pregatit pentru inmormantarea celor doi domni, mai putin cei care ii sustin. Unii asteapta moartea dansilor intr-un mod ad litteram, altii intr-un mod metaforic. De la batraneii care au pancarte cu Traian Basescu aflat dupa gratii, pana la alte cateva mii de demonstranti care scandeaza „Jos Basescu!”, pot sustine ca multi doresc plecarea acestui domn presedinte. Dar nimeni nu s-a pregatit inca de inmormantarea celor doi. Nu am auzit sau vazut oameni care sa se apuce sa stranga bani pentru funeralii, pentru toate cele necesare, de pilda, baticuri, lumanari, tuica, preoti, coliva, masina, cosciug…si nici scandandu-se „Moarte lui X si Y”.

Bun. Sa continuam: „Un grup de anarhisti s-a alaturat protestului care a pornit din Piata Unirii si a continuat pe strazile Clujului. Imbracati in negru si cu fetele acoperite, acestia au arborat steaguri funerare, de doliu.”

1. Au fost foarte multi oameni imbracati in negru. Se intampla ca de la o varsta, datorita deformarii corpului omenesc, anumiti batrani sa poarte negru pentru a parea in continuare, bine. Alti oameni, probabil, nu aveau haine curate, de pilda, ceva mai colorat. Altii si-au zis sa se imbrace cu negru, ca oricum e mocirla prin unele parti ale Clujului, si, de ce si-ar murdari ei pantalonii preferati si albi? A fi imbracat in negru nu mi se pare ceva care sa atraga dupa sine o aratare ferma cu degetul. In plus, daca jurnalistul care a scris acel articol s-ar fi informat, cand protesteaza, acei anarhisti [in general] se imbraca in negru dintr-un motiv foarte clar: sunt 10, 30, 100, 209284593 de oameni, NU conteaza cine sunt, ci faptul ca sunt aici si ca au o problema. Asta este „etica” anarhista. Se merge pe principiul individualitatii fiecaruia, a libertatii personale, a dreptului la intimitate si la viata. In momentul in care tu si alte cateva sute de oameni, suferi de o problema comuna, ce conteaza mai mult, faptul ca te-ai imbraca frumos astazi, cu haine marca Zara sau Nike, sau problema in sine? Din cauza aceasta, anarhistii au eliminat aceste „distinctii” intre oameni,  incat situatia sa se centreze asupra problemei. Si nu, nimeni nu impune nimanui sa fie imbracat in negru. Este ceva larg acceptat si spontan. Desigur, exista si anarhisti care se imbraca foarte colorat si impart flori la oameni.
Continuă lectura