Cum să organizezi o MASĂ CRITICĂ (de citit, preluat, distribuit, printat, pus în practică!)


INTRODUCERE

“Despre ce este vorba?” întrebau amuzaţi pietonii de pe Market Street în timp ce sute de biciclişti gălăgioşi şi plini de energie treceau pe lângă ei, zbierând şi sunându-şi clopoţelele. Există o largă varietate de răspunsuri: “E vorba despre interzicerea maşinilor”. “E despre a ne distra pe străzi”. “E vorba de un mod mai sociabil de viaţă”. “E vorba de afirmarea dreptului nostru la stradă”. “E vorba despre solidaritate”. Masa Critică este multe lucruri pentru foarte mulţi oameni, şi în timp ce multele concepte exprimate pot evoca amintiri de la protestele politice din trecut, Masa Critică este în primul rând o celebrare, nu un protest.

Masa Critică a început în septembrie 1992 în San Francisco, ca o modalitate de a aduce laolaltă aceste populaţii diferite, într-o revendicare festivă a spaţiului public. Ideea iniţială a fost concepută de către o persoană, care a propus ideea şi altor biciclişti. Proeminenta comunitate de biciclişti din San Francisco a fost înrolată, în primul rând, prin discuţii directe, de la om la om, în timp ce la navetişti s-a ajuns prin cineva care stătea în mijlocul districtului financiar, împărţind fluturaşi.

Începând mai degrabă sub un nume mai greu de ţinut minte – Cheagul Navetiştilor – călătoria a atras o mulţime iniţială de 60 de biciclişti, iar aceste numere s-au dublat în următoarele câteva luni. Masa Critică a continuat şi a crescut în San Francisco, atrăgând undeva la 700+ de la lună la lună, cu un apogeu de 1000+ în octombrie 1993, dar deja se răspândise şi în alte oraşe. Cu plimbări independente care apăreau peste tot în alte oraşe, Masa Critică a ajuns să aibă caracterul unei mişcări spontane la scară largă şi descentralizată!

În cele din urmă, Masa Critică e doar o adunătură de biciclişti care pedalează împreună, mergând dintr-un punct într-altul. (Cineva a inventat fraza descriptivă “coincidenţă organizată”.) Dar cel mai incredibil lucru este că, în încercarea acestei sarcini uşoare, apar aşa de multe întrebări importante şi interesante. De ce există aşa de puţine spaţii deschise în oraşele noastre unde oamenii să se poată relaxa şi interacţiona, liberi de neîncetatul cumpărat şi vândut al vieţii de zi cu zi? De ce sunt oamenii obligaţi să-şi organizeze vieţile în jurul posesiei unei maşini? Cum ar arăta un viitor alternativ?

Continuă lectura

Despre organizaţiile studenţeşti şi auto-organizarea studenţească


Studenţii au probleme serioase în cadrul Universităţii. Se fac schimbări majore la nivel administrativ, Universitatea în sine devine din ce în ce mai puţin democratică, educaţia este comodificată (este doar o marfă), nu se dau burse, Facultatea te educă să devii marfă pentru/pe piaţa muncii, nu un om a cărui capacităţi, dorinţe şi aptitudini sunt dezvoltate; banii merg în buzunarele unor persoane, în loc să meargă în educaţie, şi aşa mai departe. Probleme sunt multe. Şi rezolvări ar fi. Dar nimeni nu vrea, le este frică sau nu are funcţiunea de a începe dezbaterea aceasta, sau de a lua măsuri în privinţa unor posibile acţiuni.

Organizaţiile studenţeşti

Rolul organizaţiilor şi asociaţiilor studenţeşti este acela de a reprezenta şi apăra studenţimea. Dacă studenţii resimt o problemă, aceste structuri au obligaţia, funcţional vorbind, de a face ceva în privinţa asta. Doară din cauza asta au şi apărut. Bine bine, dar survine o problemă: acestea nu fac absolut nimica. Oare de ce?

Istoric vorbind, astfel de cadre organizaţionale au jucat nişte roluri foarte importante în diverse schimbări majore sociale şi educaţionale. Într-un fel sau altul, studenţii aveau în posesie unele din modurile de producţie (a schimbării sociale şi educaţionale). Cadrul era folosit spre a organiza acţiuni, a populariza problemele şi posibilele rezolvări, de a solidariza şi strânge masele solidare spre a acţiona. Dar toate acestea s-au schimbat. Acestea creau presiune, iar termenii erau decişi de către studenţi. Pentru că, precum în scrisoarea studenţilor timişoreni din 14 decembrie 1990, adresată muncitorilor: „A te ascunde în spatele unui paravan de revendicări mai mult sau mai puţin semnificative în acest moment de răscruce este a te adresa cu un zâmbet de umilinţă celui care te batjocoreşte. » (1)

Continuă lectura

Relatări de la prima ediţie a Pieţei Autonome Cluj


Am întârziat cu un articol despre prima ediţie a Pieţei Autonome Cluj, de acum, de duminică. Adică, am văzut că prietenii de la Trashsilvania Bandana Collective au scris deja unul – dar, cum se zice, niciodată nu este prea târziu.

Şi sună aşa: mâncarea s-a făcut până pe la 7-8 dimineaţa – trebuia să încep cu sfârşitul unui alt episod, şi anume „The Making Of…”. Chiar dacă au fost două grupuri destul de mari de oameni, aflate în două locaţii diferite, tot a ţinut foarte mult. Bine, nu se lucra de-odată, decât când era vorba de curăţat cartofi sau să-i tăiem. Fiindcă hrana a fost procurată fie prin donaţii sau cumpărate de la diverse pieţe agroalimentare, fie de acasă luate, a fost preponderent cartofi şi varză. Dar întotdeaun există loc pentru ambele, mai ales varză – yumm yumm…în orice caz, găteala a fost foarte frumoasă, am râs o grămadă, ne-am mai ars la degete, la un moment dat a început să zbiere alarma de incendiu din cauza căldurii din minuscula bucătărie şi ne-am speriat că vor veni Pompierii…

[…]

Am ajuns la Casa Tranzit puţin după ora 10, pregătind ceea ce va fi Piaţa Autonomă din Cluj. Am pus mesel aşa, am mai adus nişte scaune pe care le-am pus acolo, acolo şi acolo, am legat nişte sfori de ici până colo, hârtii mari pe jos, ca să se pună obiecte pe ele, un panou unde se vor face schimbul de servicii, de ce ştiu să fac, cu ce te pot ajuta, curăţată zăpada din faţa intrării, pus mâncarea pe „foc” şi aldele de acest gen. Deja pe la ora 11, faţa uşii casei a văzut câteva persoane care aşteptau să fie primite înăuntru. La ora 12 fix eram pregătiţi. Hai, poate era şi 5 minute. Cu mâncarea încălzită, fericiţi, chiar dacă majoritatea dintre noi erau/eram obosiţi…deschidem uşa.
Continuă lectura

Ce facem iarna asta? (pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban)


Un al treilea episod din seria pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban, cu iz de Sărbători, şi mai puţin urban.

Acestea sunt câteva recomandări ale Centrului de Cultură anarhistă. Vor fi câteva lucruri foarte uşor de făcut, care ar putea ajuta pe mulţi oameni să vadă lucrurile ceva mai diferit şi pe voi să înţelegeţi anumite principii naturale. Sunt patru şi sună aşa:

1. Brigada de deszăpezire. După cum se poate desluşi din nume, este vorba despre întocmirea unui grup de oameni voluntari, cu menirea de a curăţa străzile de zăpadă. De ce tocmai deszăpezire? Pentru că Statul nu o face, şi nu-i pasă. De ce noi, cetăţenii? Pentru că ne pasă de restul oamenilor, o putem face şi pentru că noi şi nu ne dorim ca rata de picioare şi mâini rupte să crească. Desigur, carosabilul pentru maşini este curat ca lacrima, destul ca Salvarea sau SMURD-ul să vină la faţa locului, dar mai bine ar fi să facem astfel încât şi medicii de pe Salvări şi noi, ceilalţi, să fim bine mersi, cu membrele întregi şi nevătămate, la un ceai cald la cafeneaua din colţ.

Continuă lectura

Piaţa Autonomă Cluj – Ediţia I


399236_10200267953211390_570666450_n

*

Duminică, 16 decembrie 2012, între orele 12:00 – 19:00, vă așteptăm la Casa Tranzit pentru prima ediție a Pieții Autonome Cluj, un eveniment în care toată lumea este invitată să își aducă surplusul de haine sau obiecte pentru a pune bazele unui nou tip de orânduire economică, una care să nu presupună banii și profitul, ci folosirea liberă a produselor bazată pe necesitatea individuală și pe solidaritate socială.

Astfel, vom schimba/oferi obiecte, haine sau cunoștințe, după cum vom schimba/oferi serviciile

prin intermediul cărora îi putem ajuta pe ceilalți. De asemenea, pentru oamenii nevoiași vom asigura o masă gătită după rețeta ”Hrană, nu Bombe”!, un eveniment internațional menit să atragă atenția asupra faptului că mâncarea este un drept al tuturor, indiferent de statutul social, și nu un privilegiu. Vom avea de asemenea ateliere în care putem învăța diverse lucruri utile – de la drepturi cetățenești până la croșetat sau cursuri introductive de fotografie.

Haideți să schimbăm modul în care consumăm și folosim obiectele. Nu uitați, prezența banilor NU este necesară și nici binevenită.
Evenimentul este susținut de Fundația Tranzit.

*

LINK LA EVENIMENTUL DE FACEBOOK: http://www.facebook.com/events/425712034164473/425786407490369

PAGINA PIEŢEI AUTONOME CLUJ: https://www.facebook.com/pages/Pia%C5%A3a-Autonom%C4%83-Cluj/318382688270261

Dezbaterile strada Kogălniceanu – deficit democratic


Stimați cetățeni ai Clujului,
Stimaţi membri ai Consiliului Local,
Stimate domnule Primar Emil Boc,
Stimaţi directori şi funcţionari din cadrul Primăriei Cluj-Napoca,

Salutăm inițiativa primăriei de a crea un grup de lucru, format din arhitecți și urbaniști, pentru a căuta soluții alternative la reamenajarea străzii Mihail Kogălniceanu. Urmărim cu interes sugestiile propuse de către acest grup și suntem încrezători că sugestiile vor încerca să răspundă complexităților urbane și nevoii reale de a crea noi parcări. Suntem încrezători că soluțiile alternative vor fi puse în discuție într-o dezbatere publică deschisă tuturor celor interesați în această problemă anunțată și organizată din timp de către Primărie.

Considerăm că acest caz, al parcării subterane de pe strada M. Kogălniceanu, este un exemplu foarte bun de la care putem porni pentru a pune în discuție și transforma aranjamentele instituționale de luare a deciziilor publice. Aranjamentele actuale permit ignorarea sistematică a vocii publice și doar presiunile și protestele din partea societății civile clujene au făcut ca Primăria Cluj să repună în discuție planul de reamenajare a străzii M. Kogălniceanu. Este surprinzător faptul că s-au nesocotit consultărille publice deja realizate în Camera de Sticlă a Primăriei Cluj-Napoca, că s-a ignorat vocea asociațiilor profesionale (cum ar fi Ordinul Arhitecților din România, filiala Transilvania și Registrul Urbaniștilor din România), precum și cea a societății civile – care au protestat în repetate rânduri împotriva reamenajării acestei străzi în cheia propusă de administrația publică.

Democrația nu este o instituție prin care Primăria Cluj-Napoca comunică decizii deja luate. Democrația nu înseamnă Relații cu Publicul profesioniste, realizate de pe poziții de forță, de către un purtător de cuvânt sau un birou specializat în informare. Democrația nu înseamnă că cetățenii orașului iau la cunoștință prin conferințe de presă că, o soluție contestată în mai multe rânduri, este totuși pusă în practică. Și mai ales, democrația nu înseamnă cheltuirea banului public sau a finanțărilor din fonduri nerambursabile prin decizia discreționară a unui număr foarte restrâns de persoane aflate pe poziții de conducere publică.
Continuă lectura