Fără stăpâni (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul originar „No masters” şi tradus de către Alex.

*

Dacă ţi-a plăcut la şcoală, o să-ţi iubeşti locul de muncă. Abuzurile crude şi absurde de putere, autoritatea auto-satisfăcută prin care profesorii şi directorii au domnit peste tine, intimidarea şi ridiculizarea din partea colegilor nu sfârşesc odată cu absolvirea. Toate acestea sunt prezente în lumea adulţilor, doar că mai accentuate. Dacă credeai că înainte îţi lipsea libertatea, aşteaptă până trebuie să răspunzi în faţa şefilor de tură, managerilor, proprietarilor, creditorilor, taxatorilor, consiliilor orăşeneşti, comitetelor, curţilor de judecată şi poliţiei. Când ieşi din şcoală poate că scapi de jurisdicţia unor autorităţi, însă intri sub controlul unora şi mai dominatoare. Îţi face plăcere să fii controlat de alţii care nu te înţeleg sau nu le pasă de dorinţele şi nevoile tale? Rămâi cu ceva în urma ascultării de instrucţiuni din partea angajatorilor, de restricţiile chiriaşului, de legile magistraţilor, oameni care au o putere asupra ta pe care nu le-ai fi acordat-o de bună voie niciodată?

Cum de primesc ei toată puterea asta? Răspunsul stă în ierarhie.

Continuă lectura

Anarhismul ca şi teorie a organizării (Colin Ward)


Textul în limba engleză a fost preluat de AICI şi a fost tradus în limba română de către Borda Alexandru.

 *

Aţi putea crede că prin descrierea anarhismului ca teorie a organizării propun un paradox deliberat: poate consideraţi „anarhia” ca fiind, prin definiţie, opusul organizării. Totuşi, de fapt, „anarhia” înseamnă absenţa guvernării, absenţa autorităţii. Poate fi organizare socială fără autoritate, fără guvern(ământ)? Anarhiştii sunt de părere că poate exista şi susţin că perspectiva este chiar una dezirabilă. Ei afirmă că la baza problemelor noastre sociale stă principiul guvernământului. Până la urmă guvernele sunt cele care se pregătesc de război şi care îl duc, chiar dacă sunteţi obligaţi să luptaţi şi să plătiţi pentru ele; bombele de care vă temeţi nu sunt cele pe care caricaturiştii le atribuie anarhiştilor, ci bombele pe care guvernele le-au perfecţionat, pe cheltuiala voastră. Guvernele sunt cele care până la urmă fac şi instituie legile ce permit „celor avuţi” să păstreze controlul peste bunurile sociale în loc să le împartă cu „cei neavuţi”. Principiul autorităţii este cel ce asigură că oamenii vor lucra pentru altcineva pentru cea mai mare parte a vieţii, nu pentru că le-ar plăcea sau pentru că ar avea control asupra muncii lor, ci pentru că văd aceasta ca pe singurul mod de a subzista.

Continuă lectura

Strada. Piaţa. Parcul. Spaţiile verzi. (pe scurt, o reimaginare a spaţiului urban)


(acest eseu este primul – şi cumva introductiv- dintr-o lungă  serie de critici şi posibilităţi de reimaginare a unor spaţii care se găsesc într-un oraş – precum şi rolul acestora –, precum strada, piaţa, parcul, şcoala, universitatea, zonele verzi, etc.)

*

„Spaţiul. Ultima frontieră. Aceasta este povestea aventurilor umanităţii în interiorul oraşului.”, cum ar fi zis Jean-Luc Picard, din Star Trek.

Oraşul. Cea mai mare greşeală a umanităţii. Împreună cu fabrica, acesta joacă rol de indicator privind existenţa capitalismului.

Spaţialitatea. Un concept înţeles greşit. Iar acest eseu va deschide calea către regândirea câtorva din aceste spaţii.

Strada. Un spaţiu delimitat, care există special cu scopul de a permite vehiculelor şi oamenilor să circule. Cu cât este mai lin, mai neted, mai drept, mai bine făcut, cu atât se circulă mai repede. Sinonime (ca şi funcţionalitate): drumul, autostrada, bulevardul, străduţa, etc.

Dar ce se întâmplă mai precis pe străzi? Cine circulă mai precis pe ele? Şi de ce?

Continuă lectura

Dragostea şi căsătoria (Emma Goldman)


Ideea populară despre căsătorie şi dragoste este că sunt sinonime, că au aceleaşi rădăcini şi acoperă aceleaşi nevoi umane. Dar ca majoritatea ideilor populare, şi aceasta se bazează pe superstiţie şi nupe realitate.

Căsătoria şi dragostea nu au nimic în comun, sunt la fel de depărtate ca şi polii pământului, de fapt sunt adversare. Nu există nici o îndoială că şi unele căsătorii au fost rezultatul iubirii.

Puţini oameni pot renunţa complet la o convenţie. Sunt foarte mulţi bărbaţi şi femei pentru care căsătoria nu este altceva decât o farsă, dar căreia i se supun în numele opiniei publice. În orice caz, în timp ce este adevărat că unele căsătorii sunt bazate pe dragoste şi că în unele cazuri dragostea continuă şi în timpul căsătoriei, susţin că asta nu se întâmplă, cu siguranţă, datorită căsătoriei.

Pe de altă parte, este total fals că dragostea rezultă din căsătorie. În rare ocazii se aude de un caz miraculos când un cuplu căsătorit se îndrăgosteşte după căsătorie; la o privire mai atentă se va vedea că este o simplă adaptare la inevitabil. Obişnuinţa unuia cu altul este departe de spontaneitatea, de intensitatea şi de frumuseţea dragostei fără de care intimitatea căsătoriei se dovedeşte degradantă atât pentru femei, cât şi pentru bărbat.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea IV


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PRIMA PARTE

A DOUA PARTE

A TREIA PARTE

Teatru de stradă

Această metodă de comunicare nu este folosită îndeajuns de către anarhişti. Să scri şi să repeţi piese ar putea să fie o practică de folos atunci când vrei să faci un grup să lucreze împreună. Abordarea juridică adecvată este de a aplica pentru permisiune de planificare (asiguraţi-vă că aveţi un nume cu o rezonanţă inofensivă). Pe de altă parte, “Armata lui Moş Crăciun” care a invadat departamentul de jucării din magazinele Amsterdam şi au dat jucării copiilor se complăceau, de asemenea, cu ajutorul teatrului de stradă, deşi într-o natură mai puţin legală. Un soi de eveniment semi-teatral făcut să pună oamenii să gândească este o alternativă bună în contrast cu demonstraţiile plicticoase şi vechi.

Adunări publice

La un moment dat, adunările anarhiste adunau peste treizeci-patruzeci de mii de oameni. Adunările publice au intrat în declin o dată cu evoluţia divertismentului de masă. Cincizeci este un număr destul de bun în zilele noastre. Alege o temă, sortează vorbitorii, rezervă o sală şi fă multă publicitate. Ar putea fi foarte mult efort depus, dar uneori produce membrii noi, sau, cel puţin, câţiva oameni interesaţi. Oamenii te vor lua mult mai în serios.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea III


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PRIMA PARTE

A DOUA PARTE

Schimbarea vieţii de zi cu zi

În cazul în care nu putem ajutam oamenii, incluzându-ne şi pe noi, ca să devenim mai puţin dominaţi de frică, anxietate şi insecuritate, nu există nici un motiv să credem că aceştia se vor comporta sensibil şi vor începe să construiască o societate liberă şi creativă. Ideile autoritariene şi ura fără rost bazată pe ţapi ispăşitori, precum oamenii de culoare sau homosexualii sunt parte a unei boli mentale a mass-mediei.

Din fericire, există forţe care operează în direcţia unei sănătăţi mentale mai bune, şi anarhiştii ar trebui să facă tot ce pot ca să asiste aceste forţe şi mişcări.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea II


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PARTEA ÎNTÂI

Anarhismul în acţiune

Dacă ai citit pamfletul până în acest punct, trebuie că ai deja o idee destul de rezonabilă privind cum este societatea anarhistă. Problema este cum se ajunge de aici, acolo.

În interiorul anarhismului există mai multe idei diferite dar legate între ele. Sunt sisteme întregi de gândire a teoriei politice anarhiste, având nume precum federalism, mutualism, individualism, sindicalism, anarho-comunism, anarha-feminism, situaţionism, şi aşa mai departe.

Argumentele dintre diferitele “mărci” ale anarhismului continuă să existe de multă lume, şi sunt prea dificile pentru a fi prezentate într-un pamflet introductiv.

Continuă lectura