Despre viața de student și cât de căcat e ea (Colectivul negru)


Preluat de pe mizeria.noblogs.org

Considerată în aspectele ei Economice,

Intelectuale, Psihologice, Sexuale şi în special

Politice, împreună cu o modestă propunere pentru

a scăpa de ea prin rezistență

de către membrii Colectivului negru

1.A face ceea ce e ruşinos şi mai de ruşine, făcându-l public

Putem afirma cu destulă siguranţă că studentul este în mod universal cea mai demnă de dispreţ creatură din România, în afară de poliţist, de politician şi de preot. Însă motivele pentru care el este dispreţuit sunt deseori motive false ce reflectă ideologia dominantă, pe când motivele pentru care este dispreţuit în mod just, dintr-un punct de vedere revoluţionar, rămân reprimate şi ascunse. Partizanii falsei opoziţii sunt conştienţi de aceste lipsuri – lipsuri ce ei înşişi le au – însă ei îşi maschează dispreţul printr-o admiraţie superioară faţă de studenţi. Intelectualii impotenţi întră în extaz când vine vorba de ”mişcarea studenţilor”, iar organizaţiile birocratice în declin (de la partidele aşa-numite ”de stânga” la organizaţiile studenţeşti) s-au întrecut cu gelozie în a-şi manifesta ”sprijinul moral şi material”. Vă vom arăta motivele din spatele acestei griji în ce priveşte studentul şi modul în care ele pornesc din realitatea dominantă a capitalismului omniprezent. Ne vom folosi acest text pentru a le denunţa unul câte unul: suprimarea alienării (depersonalizării) urmează cu necesitate aceeaşi cale ca şi alienarea.

Până acum analizele şi studiile privitoare la viaţa studentului au ignorat esenţialul. Nici una dintre ele nu trece mai departe de punctul de vedere al specializărilor academice (psihologie, sociologie, economie), şi astfel rămân în mod fundamental eronate. Fourier a expus de mult această ”miopie metodică” în a trata întrebări fundamentale fără a le corela cu societatea modernă ca un întreg. Totul este spus despre această societate în afară de ce este ea cu adevărat: o societate dominată de mărfuri şi de spectacole.

  Continuă lectura

Un abecedar primitivist (John Moore)


[categorie: primitivism.  INDEX şi Postări recente]

(acest eseu a apărut pentru prima dată în Green Anarchist)

NOTA AUTORULUI: Aceasta nu este o declaraţie definitivă ci pur şi simplu o relatare personală, şi caută să explice în termeni generali ce se vrea a fi înţeles prin anarho-primitivism. Aceasta nu vrea să limiteze sau să excludă, ci să furnizeze o introducere generală în subiect. Îmi cer scuze pentru inexactităţi, interpretări greşite sau generalizări (inevitabile).

Ce este anarho-primitivismul ?

Anarho-primitivismul (a.k.a. primitivism radical, primitivism anti-autoritarian, mişcarea anti-civilizaţie, sau doar primitivism) este un termen stenografic pentru un curent radical ce critică totalitatea civilizaţiei dintr-o perspectivă anarhistă şi caută să iniţieze o transformare vastă a vieţii umane. Strict vorbind, nu există un asemenea lucru precum „o ideologie anarhoprimitivistă”. Fredy Perlman, o voce însemnată în acest curent a spus odată : „Singurul nume de –ist la care răspund, este cel de violoncelist”. Indivizii asociaţi acestui curent, nu doresc să fie aderenţii unei ideologii ci pur şi simplu oameni ce caută să devină indivizi liberi, în comunităţi libere aflate în armonie una cu cealaltă şi cu biosfera, şi pot prin urmare refuza să fie limitaţi de termenul „anarho-primitivist” sau orice altă etichetare ideologică. În cel mai bun caz, anarho-primitivismul este o etichetă convenabilă, folosită pentru a caracteriza diverşi indivizi cu un proiect comun: abolirea tuturor relaţiilor de putere – de exemplu, structuri de control, coerciţie, dominaţie şi exploatare – şi crearea unei forme de comunitate ce exclude toate relaţiile de acest fel.

  Continuă lectura

Cum să nu fii anarhist? (Jose Chueca)


Categorii Jose Chueca şi Anarhism
INDEX şi Postări recente
______

Acest text este extras din broşura lui Jose Chueca, muncitor anarhist spaniol, editat în 1908 în Portugalia şi apărut în revista Letra Livre nr. 34.

Limbajul anarhist e acelaşi din toate timpurile. Principiile sale se menţin. Aici se află forţa sa de neînvins. Contra Statului de orice tip, mereu opresor şi inutil, contra militarismului, contra opresiuni economice capitaliste, pentru libertatea şi libera autodeterminare a popoarelor lumii.

I

Societatea actuală e un set de inechităţi. Autoritatea omului asupra omului şi exploatarea individului de către un alt individ sunt cele două nedreptăţi supreme, cele două mari crime împotriva umanităţii, mama tuturor inechităţilor. Autoritatea şi dreptul de posesiune sunt baza şi fundamentul organizării sociale existente. Şi Religia, josnica codoaşă a Statului şi al Capitalului, e opiumul blestemat care adoarme şi îndobitoceşte poporul, transformându-l blând şi resemnat prin sfaturile sale dulci, ce tind să îl îndepărteze de realităţiile vieţii, punându-le speranţa într-un paradis utopic din altă lume.

Continuă lectura

Nu corporaţia face legislaţia (Norbert Petrovici)


Situația de la Roșia Montana te obligă să te gândești la la cum funcționeaza lucrurile. Care e  schema mare? Durează de prea mult timp, sunt implicați prea mulți oameni. Duplicitatea guvernului Ponta este bulversantă, iar deznodamantul înca e departe de a fi clar, chiar dacă liderii de grupuri din parlament par sa se opună proiectului.  Din 1996 și pâna acum au trecut destul de mulți ani pentru a putea să găsești un singur responsabil, pentru a puteasă scapi usor cu o explicație de tipul: guvernul e de vină.

Situația arată cam așa: o corporatie straina pusă pe picioare de top oameni de afaceri și speculatori financiari, atât locali și cât și de talie globală, cu acțiuni listate la bursa din Toronto, se asociază o regia autonomă de minerit, cumpără presa, oameni de știință, guvernul și parlamentari, administrații publice locale și regionale, transformă legile și impune noi reguli admnistrative.

Toate acestea pot fi legate în multe feluri într-o poveste coerentă. În mare, până acum avem doua astfel de interpretari, aflate în concurență.

1. Prima explicație este aceea că  avem un „stat slab” căruia îi lipseste „capacitatea instituțională” și este condus de către „politicieni corupți” și o „birocrație supradimensionată”.  Situația de la Rosia Montană este efectul nefericit al corupției politicienilor noștrii, indiferent de partidul de proveniență. Nu avem un „stat de drept functional” și nici o „justitie independentă” care să îi sancționeze de îndată ce fac ilegalități.  Suntem în această situație pentru că suntem o „democratie tânără”, poate chiar una „originală”, pentru ca avem „o moștenire comunistă”. Toate acestea sunt rezultatul unui „capitalism de cumetrie”, care are toate tarele nomeclaturismului vechiului regim și suntem departe de a avea un „capitalism occidental” sănătos, specific țărilor „dezvoltate”.

Continuă lectura

Fără stăpâni (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Titlul originar „No masters” şi tradus de către Alex.

*

Dacă ţi-a plăcut la şcoală, o să-ţi iubeşti locul de muncă. Abuzurile crude şi absurde de putere, autoritatea auto-satisfăcută prin care profesorii şi directorii au domnit peste tine, intimidarea şi ridiculizarea din partea colegilor nu sfârşesc odată cu absolvirea. Toate acestea sunt prezente în lumea adulţilor, doar că mai accentuate. Dacă credeai că înainte îţi lipsea libertatea, aşteaptă până trebuie să răspunzi în faţa şefilor de tură, managerilor, proprietarilor, creditorilor, taxatorilor, consiliilor orăşeneşti, comitetelor, curţilor de judecată şi poliţiei. Când ieşi din şcoală poate că scapi de jurisdicţia unor autorităţi, însă intri sub controlul unora şi mai dominatoare. Îţi face plăcere să fii controlat de alţii care nu te înţeleg sau nu le pasă de dorinţele şi nevoile tale? Rămâi cu ceva în urma ascultării de instrucţiuni din partea angajatorilor, de restricţiile chiriaşului, de legile magistraţilor, oameni care au o putere asupra ta pe care nu le-ai fi acordat-o de bună voie niciodată?

Cum de primesc ei toată puterea asta? Răspunsul stă în ierarhie.

Continuă lectura

Poezie şi anarhie. Suprarealismul (Jean Preposiet)


Această postare face parte din categoria Jean Preposiet şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Actul scriiturii rămâne una dintre ultimele forme de supravieţuire a libertăţii pure în interiorul Marelui Furnicar. Până şi cel mai încarcerat este liber să scrie un poem în celula sa, spunea Aragon.

Creaţia poetică şi literară implică puterea autorului de a fiinţa în modalitate imaginară, autentic element natural al libertăţii. Oricât de reacţionar ar fi, scriitorul va fi întotdeauna un poet al unei anumite libertăţi.

Să luăm exemplul lui Flaubert. Jean-Paul Sartre, fascinat toată viaţa de radicala neangajare a autorului Doamnei Bovary, a spus, fără doar şi poate, totul despre antidemocratul, anticomunardul, burghezul chivernisit, rentierul Flaubert. Cu toate acestea, cel care a scris: „Fac cât zece electori din Croisset”, care consideră sufragiul universal drept „ruşinea spiritului uman” şi care îşi respingea dezgustat epoca, ştia tot atât de bine să vorbească despre singura libertate care conta pentru el: aceea a artei de a scrie, care îi era religie şi mântuire: „Adevăratul poet este pentru mine un preot”. I se întâmplă chiar uneori să se exprime, dacă nu ca un libertar autentic, atunci cel puţin ca un adversar virulent al autorităţii. Într-una din scrisorile sale către Maupassant din 1879 găsim această epigramă muşcătoare:

Onorurile dezonorează.

Titlurile degradează.

Funcţiile tâmpesc. Scrieţi asta pe toate zidurile.

Continuă lectura

Anarhismul (Institutul pentru Studii Anarhiste)


Această postare face parte din categoria Institutul pentru Studii Anarhiste şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Prin spiritul anarhist eu mă refer la acel sentiment uman adânc, care ţinteşte la binele tuturora, libertate şi justiţie pentru toţi, solidaritate şi iubire între oameni; ceea ce nu este o caracteristică exclusivă a anarhiştilor auto-declaraţi, ci inspiră toţi oamenii care au o inimă generoasă şi o minte deschisă.

– Errico Malatesta, Umanita Nova,

13 aprilie 1922

La bază, anarhismul este într-adevăr un spirit – unul care strigă împotriva tuturor relelor din societatea actuală, şi totuşi proclamă cu curaj faptul că toate acestea ar putea fi bune în forme alternative de organizare socială. Sunt foarte multe moduri de a privi anarhismul, uneori moduri care sunt complementare, dar într-o coajă de nucă, sau poate fi definit ca fiind lupta către o „societate liberă cu indivizi liberi.” Această frază este amăgitor de simplă. Legat în cadrul acesteia este implicit atât o critică multidimensională cât şi o viziune reconstructivă expansivă, chiar dacă fragilă.

Aici, o reprezentare prescurtată a anarhismului va fi de ajutor: omniprezenta imagine a unui „A încercuit”. A-ul este un substituent pentru cuvântul grecesc antic anarkhia – combinând rădăcina an(a), „fără”, şi arkh(os), „conducător, autoritate” – însemnând absenţa autorităţii. Mai contemporan şi mai exact, aceasta reprezintă absenţa atât a dominaţiei (stăpânirea sau controlul asupra cuiva) şi a ierarhiei (relaţiile de putere de rang de dominare şi subordonare). Cercul ar putea fi considerat ca fiind un O, un substituent pentru „ordine”, sau, chiar mai bine, „organizaţie”, bazându-se pe definiţia definitivă a lui Pierre-Joseph Proudhon, din Ce este proprietatea? (1840): „în timp ce omul caută justiţia în egalitate, aşa şi societatea caută ordine în anarhie.” A-ul încercuit simbolizează anarhismul ca fiind un proiect dual: abolirea formelor de organizare socială bazate pe dominaţie şi ierarhie şi înlocuirea lor cu versiuni orizontale, sau de putere a tuturora şi în comun – din nou, o societate liberă cu indivizi liberi.

Continuă lectura