Declaraţia internaţionaliştilor legată de situaţia din Ucraina


STOP RĂZBOIULUI!

NICI O PICĂTURĂ DE SÂNGE PENTRU „NAȚIUNE”!

Lupta pentru putere între clanurile oligarhice din Ucraina amenință să se transforme într-un război internațional. Capitalismul rus intenționează să folosească redistribuirea autorităților de stat ucrainene în scopul de a pune în aplicare aspirațiile lor de lungă durată imperialiste și expansioniste în Crimeea şi estul Ucrainei, unde are interese puternice economice, financiare și politice.

Pe fondul următoarei runde a crizei economice care ameninţă Rusia, regimul actual de guvernare, folosindu-se de naţionalismul rusesc, încearcă să sustragă atenția de la problemele tot mai mari de ordin social și economic ale muncitorilor: salariile și pensiile mizerabile, distrugerea sistemului de ocrotire a sănătății, educației accesibile și alte servicii sociale. Cu retorica naţionalistă militantă şi agresivă este mai ușor de a finaliza formarea unui stat autoritar,  corporatist, bazat pe valori conservative și politici represive reacţionare.

Continuă lectura

Noi, studenţii şi ea, educaţia


De două luni de zile, România a început să clocotească cu proteste. Totul a început pe 1 septembrie, o dată cu Roşia Montană, s-a mărit cu gazele de şist, şi se extinde, mai de curând aşa, cu sănătatea şi educaţia.

În acest text ne vom centra pe motivele pentru care lupta pentru educaţie trebuie să fie dusă de cât mai multă lume. Nu susţin absolutamente deloc că restul luptelor nu sunt importante. De aceea aş vrea să subliniez, de asemenea, faptul că toate acestea sunt interconectate între ele. Voi explica de ce, şi ne vom continua drumul pe tema educaţiei.

Roşia Montană şi lupta împotriva gazelor de şist sunt lupte atât ecologiste cât şi împotriva corupţiei la nivel de stat şi chiar anti-capitaliste (neasumate, desigur). Ambele cauze, lupte, sunt pentru o natură curată, nedeteriorată, intactă (apă şi aer curate, nepoluate), iar faptul că există dorinţa de a distruge este datorită faptului că există anumite persoane din sistemul politic şi economic care au anumite interese personale. Capital, mai precis. Bani.

Sănătatea şi educaţia sunt subfinanţate. În mod legal şi teoretic, ambele ar trebui să primească 6% din PIB-ul ţării, dar acestea primesc doar două treimi (Sănătatea 4 şi un pic, educaţia 3,6). Şi acest fapt este din cauza unui nivel înalt de corupţe şi disfuncţionalitate sistemică (şi faptul că statul are mai degrabă interesul în a băga bani în organele opresive – SRI, SIE, Poliţie, Armată, Jandarmerie, etc. – decât în aceste două sfere foarte importante ale societăţii, sănătatea şi educaţia).

Continuă lectura

Noii anarhişti (David Graeber)


Această postare face parte din categoria David Graeber şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Noii anarhişti[1]

de David Graeber[2]

E greu să ne gândim la un alt moment în care distanţa dintre intelectuali şi activişti, dintre teoreticienii revoluţiei şi cei care o pun în practică, a fost atât de mare. Scriitorii care ani de-a rândul au publicat eseuri de tipul scrierilor de poziţionare pentru vaste mişcări populare, care de fapt nu există, par că sunt cuprişi de confuzie sau mai rău, de un dispreţ descalificant, acum când adevăratele revoluţii apar peste tot. Este în mod special scandalos cazul a ceea ce încă este, fără vreun anumit motiv întemeiat, denumită ca mişcarea “anti-globalizare”, o mişcare care a reuşit, în vreo doi sau trei ani, să transforme complet sensul posibilităţilor istorice pentru milioane de persoane din întreaga lume. Asta ar putea să fie rezultatul pur şi simplu al prostiei sau al încrederii în ceea ce s-ar putea regăsi în surse extrem de ostile cum e The New York Times; dar totuşi, aproape tot ce se scrie în mediile progresive pare că ratează esenţa – sau, cel puţin, rareori e atentă la ceea ce participanţii dintr-o mişcare chiar cred că e important în legatură cu aceasta.

Ca antropolog şi participant activ – în mod special la capătul mai radical, cel al acţiunii directe, al mişcării – aş putea să reuşesc să clarific câteva puncte frecvente de înţelegere greşită; însă veştile s-ar putea să nu fie apreciate. Mare parte din ezitare, bănuiesc, rezidă în rezerva celor imaginaţi vreun fel radicali de a accepta faptul că ei sunt de fapt liberali: interesaţi să extindă libertăţile individuale şi să urmarească justiţia socială, dar nu în aşa fel încât să pună realmente probleme instituţiilor conducătoare, cum sunt capitalul sau statul. Şi chiar mulţi dintre cei care ar vrea să vadă schimbarea revoluţionară s-ar putea să nu se simtă complet împăcaţi cu faptul că trebuie să accepte că cea mai mare parte din energia creativă dedicată politicii radicale provine acum din anarhism – o traditie în cea mai mare parte respinsă de ei până acum – şi faptul că a lua în serios această mişcare va însemna angajarea deferentă faţă de aceasta.

Continuă lectura

The first week of protests in Romania: another message for international solidarity!


"Family Sunday" (click on image for source)
„Family Sunday” (click on image for source)

Greek version HERE

This is a message for immediate international distribution. Re-post and share!

*

If you don’t know exactly what’s happening right now in Romania, the motives, more precisely, read this short text, it could give you a clue or two: The two big struggles in Romania: a message for international solidarity!

*

It’s Monday, and an old man is cleaning in front of my block of flats. It’s quiet outside, as if yesterday was a very big party allover the city. And you could say it was, but not in that certain way.

Yesterday was Sunday, and this meant one whole week of protests in Romania and abroad. It all started because the Government proposed to the Parliament to vote for a law project that will permit the destruction of Roşia Montană, actually, the kick-off of the biggest open-pit mining project in Europe. What remains between a law project and reality is the decision of the Parliament.

But the people said NO. This NO was for gold mining with cyanide, this NO was for shale gas fraking, this NO was for many actions that could damage, for ever, the nature that still surrounds us.

In the first Sunday, the 1st of September, we were more than 15.000 in total, in all the cities that were protesting against gold mining and shale gas fracking. We were more than last year, in 2012, when, for more than 40 days, we protested against the Government. Two Governments fell, and the third, the present one, made more illegal and bad things to the people, than those before it. Including the Roşia Montană project, and shale gas fracking.

Continuă lectura

The two big struggles in Romania: a message for international solidarity!


This is a message for immediate international distribution. Re-post and share!

 *

Greek version can be found HERE

*

Sunday, the 1st of September, will mark the beginning of a new age in the struggles which are carried out in Romania. Protests will occur in more than 10 cities across the country (and more cities are deciding to participate at this nation-wide protest every day) against gold mining and shale gas fracking. The same thing will happen in many cities across Europe and even in North America.

For more than 15 years, there is a struggle against a Canadian gold mining corporation that wants to exploit gold and silver from the Apuseni mountains, in the western part of the country, which would represent the biggest open-pit mining project in Europe. The corporation wishes to erase the village of Roşia Montană and four mountain tops, only to be replaced by a lake full of cyanide. The estimations are that there will be used about 200.000 tons of cyanide, only to process 200 tons of gold and a couple hundred tons of silver! What will be next is a apocalypse, with extremely high chances of toxic catastrophy across Romania, Hungary, the Danube river and even the Black Sea.

People are pressured to leave their homes, and those that remain and resist are going to be expropriated by the paramilitary private police of the company, of course in the name of the state and it’s so called „national interests”. Mass-media has been bought, the same happened to the Government. Three days ago, the Government has passed the law project that will permit this exploitation to occur. What remains between a wish and reality is the decision of the Parliament. And this thing happened even if, for 14 years, the Government admitted that there are many illegal things done by the corporation.

Continuă lectura

Fraţi şi surori din toate colţurile ţării, să ne unim!


Citeşte şi: Auto-organizarea la nivel local (un scurt ghid despre) – apărut ca urmare textului de faţă.

*

FânFest 2013 a fost o experienţă minunată pentru foarte mulţi dintre noi.

A fost un moment în care prieteni din toată ţara s-au întâlnit şi au discutat, au băut o bere, au dansat împreună, au făcut planuri pentru viitor.

Noi am organizat „Biblioteca în aer liber”. Şi când zic „noi” nu mă refer strict la cei care suntem la Centrul de Cultură anarhistă, ci la „noi” ca şi prieteni. Chiar dacă am fost doi care am organizat în sine biblioteca, am fost surprinşi şi fericiţi când prieteni de-ai noştri din alte localităţi au venit cu broşuri, stickere, cărţi, fel şi fel de materiale pe care le-au lăsat la bibliotecă, la comun, spre a fi citite de oricine dorea să facă asta.

Zeci şi zeci de oameni au venit să citească materialele care erau prezente la bibliotecă. Fie că din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Sibiu, Cluj sau alte oraşe din România, fie din străinătate: francezi, germani, nepalezi. A fost un spaţiu liber într-un sat eliberat. A fost un loc unde prietenia dăinuia şi dorinţa de a afla câte una alta. Şi este un spaţiu care trebuie să continue şi să se extindă.

Aşa că…

Continuă lectura

Rezistanbul şi coeziunea socială


Plenară parcul AbbasagaREZISTANBUL ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ

De peste 2 luni de zile, Istanbulul a devenit Rezistanbul. Ceea ce a început ca un protest împotriva distrugerii parcului Gezi din centrul oraşului, este acuma un protest răspândit de-alungul ţării, având un puternic caracter anti-guvernamental, la care participă oameni din toate păturile sociale şi din foarte multe grupuri sociale, religioase şi politice.

În cele patru zile cât am stat nu poţi descoperi foarte multe lucruri. Fiind deja destul de la curent şi informat privind evenimentele din momentul primei zile de protest, când oamenii au mers şi au ocupat parcul Gezi, cu corturi, activităţi, şi într-o manieră non-violentă, ulterior fiind abuzaţi cu gaze lacrimogene şi violenţă din partea poliţiei

Am observat câteva lucruri care mi se par foarte interesante.

Nu voi vorbi despre evenimente, căci informaţii despre acestea se pot găsi pe internet cu uşurinţă. Mai degrabă voi încerca să mă folosesc de câtă sociologie ştiu ca să încerc să explic şi să prezint anumite situaţii.

DSCF4317Socializare şi coeziune socială

Din primul moment am observat cât de prietenoşi sunt oamenii, şi cât de dispuşi sunt să te ajute. În ciuda faptului că majoritatea ştiau chiar foarte puţină engleză, s-au străduit din răsputeri să-mi explice prin prisma limbajului semnelor unde trebuie să ajung să iau autobuzul către piaţa Taksim, unde găsesc diferite localuri, sau parcuri.

Unii au fost chiar în situaţia de a mă duce ei însuşi în locul dorit. Un tânăr m-a dus cu autobuzul până la staţia de unde trebuia să iau 45N către Taksim. Şoferul nu mi-a cerut nici un ban, iar, ulterior, când era să o iau pe un drum greşit, toate cele trei persoane din autobuz – tânărul, şoferul şi o doamnă mai în vârstă – îmi făceau semne că o iau în direcţia greşită, şi că trebuie să o iau în direcţia opusă.

Continuă lectura