Să terminăm cu economia iubirii (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

„Iubirea tuturor lucrurilor este frumuseţea integrală; ea nu cunoaşte ura sau posesivitatea…aşa că accceptă iubirea oriunde o vei găsi; ea este dificil de recunoscut pentru că nu roagă niciodată.”

 Austin Osman Spare

Iubirea sexuală, plăcerea erotică este sursa extazului fără limite, expresia infinitei divinităţi a trupurilor noastre. Ea este însăşi energia creativă a cosmosului. Când această energie curge nestăpânită prin noi, devenim îndrăgostiţi, şi dorim să împărtăşim plăcerea erotică cu intreg cosmosul. Însă numai rareori ajungem să experimentăm această energie fără limite. Datorită limitelor impuse de cultura mărfurilor, dragostea a devenit la rândul ei o marfă. S-a dezvoltat o economie a iubirii, şi această economie distruge cursul liber al plăcerii.

Continuă lectura

Patru forme de organizare anarhistă/anarhică explicate pe scurt


Această postare face parte din categoria Anarhism, Diverse şi primitivism. Apasă AICI, AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Am decis să scriu acest eseu pe motivul explicării diverselor ramuri ale anarhismului prin prisma modului în care se va concepe organizarea comunităţilor şi a societăţilor. Pentru a sublinia anumite lucruri, voi folosi din când în când ca punct de plecare o comunitate fictivă formată din 100 de indivizi.

I

Pentru a începe, voi prezenta în doar câteva cuvinte ideea pe care ne vom centra: anarhismul neagă orice formă de ierarhizare şi control al oamenilor pe motiv că aceasta consideră că umanitatea este destul de capabilă să se organizeze şi să se conducă singură – astfel promovându-se conceptul de voluntariat. Tot ceea ce faci, faci voluntar. Astfel putem susţine cu uşurinţă că modelul de organizare de tip anarhist, sau anarhic, este non-ierarhic şi se face pe baza unui consens general. Deci, putem include discursul democraţiei directe. Acest lucru îl putem observa oriunde ierarhia este exclusă din discuţie. În grupurile nonformale, grupuri de protestatari, mişcarea Occupy (din cauză că este destul de cunoscută), până şi la întâlnirile oamenilor de pe o scară de bloc privind diverse situaţii care au legătură directă cu ei (vopsim sau nu casa scării?). Desigur, pot aduce în discuţie şi squatturile (unele) deoarece văd că este un motiv de dezbatere în ultima vreme în România. Aici grupul de ocupanţi iau toate deciziile privind viitorul lor ca şi grup cât şi a rolului clădirii ocupate într-un mod direct şi pe bază de consens, având un moderator (sau nu). Aceasta este forma cea mai simplă de organizare a unui grup după câteva principii ale anarhismului/democraţiei directe, care, desigur, sunt principii care au fost observate în lumea pe care o considerăm ca fiind primitivă – triburile – şi din preistorie – antropologia fiind o ştiinţă care a ajutat şi încă ajută la definirea anarhismului fără să-şi dea seama (esigur, există şi antropologi anarhişti, oameni precum David Graeber).

Continuă lectura

Patriarhie, civilizaţie şi originile genului (John Zerzan)


Această postare face parte din categoria John Zerzan şi primitivism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Civilizaţia, fundamental vorbind, este istoria dominaţiei naturii şi a femeii. Patriarhia înseamnă dominaţia asupra femeilor şi a naturii. Sunt cele două instituţii sinonime la bază?

Filosofia a ignorat în mare parte acest domeniu vast al suferinţei care s-a desfăşurat de la începuturile diviziunii muncii. Hélène Cixous numeşte istoria filosofiei ca fiind “un lanţ de taţi”. Femeile sunt la fel de absente de la ea ca suferinţă, şi sunt cu siguranţă cele mai apropiate rude.

Camille Paglia, anti-feminist şi teoretician literar, meditează asupra civilizaţiei şi a femeii:

„Când văd o macara gigant trecând pe un camion-platformă, mă opresc în veneraţie şi respect, precum s-ar face la o slujbă religioasă. Ce putere de concepere: ce grandoare: aceste macarale ne leagă de Egiptul antic, unde  arhitectura monumentală a fost imaginată şi realizată pentru prima oară. Dacă civilizaţia ar fi fost lăsată în mâinile femeilor, încă am mai fi locuit în colibe de iarbă „[1].

Multele “glorii” ale civilizaţiei şi dezinteresul femeilor în acestea. Pentru unii dintre noi „colibele de iarba”, nu reprezintă calea cea greşită, cea a opresiunii şi a distrugerii. În lumina civilizaţiei tehnologice care ne împinge spre moarte, de am mai trăi în colibe de iarbă!

Femeile şi natura sunt universal devalorizate de către paradigma dominantă, şi, cine nu vede unde a dus acest lucru? Ursula Le Guin ne oferă o variantă corectă şi sănătoasă pentru demiterea lui Paglia a amândoura:

„Omul civilizat spune: Eu sunt de Sinele, Eu sunt Stăpânul, tot restul este altceva – în afara, dedesupt, sub, aservit. Eu deţin, Eu folosesc, Eu explorez, Eu exploatez, Eu controlez. Ceea ce fac eu este ceea ce contează. Ceea ce contează este ceea ce vreau. Eu sunt ceea ce sunt, iar restul sunt femei şi sălbăticie, pe care eu să le folosesc cum consider de cuviinţă „[2].
Continuă lectura

Panerotismul: dansul vieţii (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

Haosul este un dans, un dans curgător al vieţii, iar acest dans este erotic. Civilizaţia urăşte haosul, şi deci îl urăşte şi pe Eros. Chiar şi în presupusul timp liber sexual, civilizaţia reprimă eroticul. Ea ne învaţă că orgasmele sunt evenimente ce au lor doar în anumite părţi ale corpulurilor noastre, şi doar prin manipularea corectă a acestor părţi. Îl înghesuie pe Eros în armura lui Marte, transformând dintr-o joacă inocentă şi voioasă într-o treabă competitivă, centrată în jurul realizărilor.

Însă chiar şi în mijlocul unei asemenea represiuni, Eros refuză să accepte această modelare. Forma sa voioasă şi dansantă crapă armura lui Marte din loc în loc. Orbiţi cum suntem de existenţa noastră civilizată, dansul vieţii ni se prelinge în conştiinţa noastră în moduri neînsemnate. Privim un apus de soare, stăm în mijlocul pădurii, urcăm un munte, auzim cântecul unei păsări, păşim desculţi pe o plajă, şi începem să simţim o anume exaltare, un sentiment de teamă respectuoasă şi de fericire. Este începutul unui orgasm al întregului corp, unul ce nu se limitează la aşa numitele, de către civilizaţie, „zone erogene”, însă civilizaţia nu îngăduie emoţiei sentimentului să se împlinească. Astfel, am realiza că orice nu este un produs al civilizaţiei este viu şi erotic.

Continuă lectura

Căutarea spiritualităţii: o bază pentru analiza radicală a religiei (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

Această cultură a mărfurilor, civilizată şi tehnologizată, în care trăim este un teren sterp. Pentru majoritatea oamenilor, viaţa este tristă şi goală în cea mai mare parte a timpului ei, lipsindu-i vibraţia, aventura, pasiunea şi extrazul. Nu este de mirare că mulţi oameni caută dincolo de domeniul existenţei lor normale de zi cu zi ceva mai profund. În această lumină trebuie să înţelegem căutarea pentru spiritualitate.

Bineînţeles, mulţi, dacă nu chiar majoritatea oamenilor religioşi nu caută nimic cu adevărat. Religia le oferă dogme, răspunsuri simple ce permit să nu mai gândească, să se simtă sau să acţioneze pentru ei însişi. Nu simt decât dezgust pentru spiritualitatea lor dogmatică, fără minte, şi nu o voi mai trata în continuare. Mi-aş dori mai degrabă să tratez căutarea sinceră a spiritualităţii.

Am fost crescut ca un creştin fundamentalist, aşadar am o experienţă de primă mână a uneia dintre cele mai represive forme ale religiei. Puţini – cu toate că foarte puţini – fundamentalişti caută cu adevărat ceva mai mult. Eu am fost unul dintre aceştia. Mi-am pus întrebări, am cercetat, am căutat intensa profunzime a pasiunii pe care o promitea religia, dar pe care practicanţii săi rar o manifestau. M-am decis să studiez preoţia, nu pentru a deveni preot, ci pentru că speram să deţin o mai mare înţelegere a spiritualităţii. În timpul studiilor mele, am lăsat fundamentalismul în urmă, îmbrăţişând un misticism creştin ce îmbina aspecte ale religiei penticostale, ale anarho-pacifismului lui Tolstoi şi ale revoluţionismului mileniar non-violent.

Continuă lectura

Revoluţia Ferală [Introducere] (Alfredo M. Bonanno)


Această postare face parte din categoria Alfredo M. Bonanno şi primitivism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din această categorie.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Această carte spune mult mai multe decât ar părea la prima vedere. Dar este necesară o anumită dispoziţie din partea cititorului, mai mult o dorinţă de a înţelege decât doar a se informa.

De fapt, aici nu sunt doar „informaţii”, sunt „idei”, ceva ce rar apare în cultura (chiar şi cea „radicală”) americană, şi acest lucru este într-un fel deranjant. Câţi dintre noi suntem pregătiţi să luăm în considerare idei? Nu ştiu. Cei ce nu vor să-şi pună la îndoială certitudinile vor găsi confirmarea convingerilor lor sub altă formă în această carte, trecând peste cererea expresă a autorului de a privi realitatea cu alţi ochi.

Oricine poate petrece ani de zile „în sălbăticie”, susţine Feral, referindu-se la posibilitatea de a pătrunde într-o realitate în care „sălbăticia” reprezintă limita extremă. Acesta este momentul adevărului când ne dăm seama dacă suntem într-adevăr capabili să ne rupem legăturile cu societatea, cordonul ombilical care ne protejează şi ne domesticeşte. Acesta este motivul pentru care această carte este una revoluţionară: deoarece nu doar interpretează realitatea ci încearcă să ne introducă în realitate aşa cum autorul însuşi s-a aventurat, deși nu pentru un interval măsurabil de timp.

Continuă lectura

Ferocitatea insurgentă: violenţa jucăuşă a rebeliunii (Feral Faun)


Categorii: Feral Faun şi primitivism
INDEX şi Postări recente
______

„Noi nu doar vorbim despre violenţă: ea este o parte componentă din noi, este soarta noastră de zi cu zi…condiţiile în care suntem forţaţi să trăim.”

Os Cangaceiros

*

Controlul social este imposibil fără uzul violenţei. Societatea produce sisteme de violenţă raţionalizată pentru a socializa indivizii – pentru a-i transforma în resurse folositoare societăţii. În timp ce unele din aceste sisteme precum armata, poliţia şi sistemul penal pot fi încă văzute distinct datorită asprimii evidente a violenţei lor, în cea mai mare parte, aceste sisteme au devenit atât de inerconectate şi persuasive, încât acţionează precum o totalitate singulară – totalitate constând în societatea în care trăim.

Această violenţă sistematică există în principal sub forma unei ameninţări constante de fond- un terorism zilnic subtil, chiar plictisitor ce induce frica de a ieşi din rând. Indicaţiile şi ordinele venite de la „superiori” ce ne ameninţă cu pedepse sau sărăcie, brutele înarmate şi îmbrăcate în uniforme ce sunt aici pentru a „proteja şi servi”, bagajul de ştiri despre războaie, tortură şi criminali în serie şi găşti de cartier, toate ne afundă într-o atmosferă a violenţei sociale subtile de fond şi raţionalizată ce ne face să ne temem şi să ne suprimăm propriile noastre pasiuni violente.

În lumina violenţei sociale sistematice ce ne înconjoară, nu e de mirare că oamenii se păcălesc văzând toate tipurile de violenţă ca pe o entitate monolitică, singulară, în loc de noţiuni specifice şi moduri de a relaţiona. Sistemul de violenţă produs de societate devine într-adevăr un monolit ce se auto-perpetuează.
Continuă lectura