Șase teze despre anxietate și motivele pentru care previne acțiunea militantă, precum și o strategie posibilă de a o depăși (Institute for Precarious Consciousness)


[INDEX şi Postări recente]

(Traducere de catre ciumafaiu)

1 – Fiecare faza a capitalismului are propria afectiune reactiva dominanta [2]

Fiecare faza a capitalismului e sustinuta de o afectiune specifica. Aceasta nu e o situatie statica. Prevalenta unei afectiuni dominante [3] dureaza doar pana cand strategiile de rezistenta sunt capabile sa demoleze aceasta afectiune sau/si sursele sale sociale sunt descifrate. Din aceasta cauza, capitalismul intra constant in criza si se recompune in jurul a noi afectiuni dominante.

Unul din aspectele fiecarei afectiuni dominante e ca e un secret public, ceva ce toata lumea stie dar nimeni nu recunoaste sau nu discuta. Atata vreme cat aceasta situatie e pastrata, afectiunea ramane eficienta, si strategiile impotriva ei vor intarzia sa apara.

Secretele publice sunt de obicei personalizate. Problema este facuta vizibila doar la nivel individual sau psihologic; cauzele sociale ale problemei sunt ascunse. Fiecare faza da vina pe victimele sistemului pentru suferinta cauzate de sistemul in sine. Iar logica sa de functionare e facuta sa para o problema locala si contingenta.

In era moderna [pana la aranjamentul postbelic], afectiunea dominanta a fost saracia. In secolul al 19-lea, conform naratiunii dominante, se spunea ca imbogatirea generala poate fi adusa doar de capitalism. Secretul public al acestui discurs era saracia clasei muncitoare. Revolutionarii au expus aceasta mizerie. Primele valuri ale miscarilor sociale din sec. 19 luptau impotriva saraciei. Prin tactici ca greve, lupte pentru salarii, organizari politice, ajutor reciproc, cooperative si fonduri de greva, puterea putea fi infranta si un minim social putea fi garantat. Unele din aceste strategii inca functioneaza atunci cand luptam impotriva saraciei.

Continuă lectura

Un ghid despre organizarea de demonstraţii publice


I. Ce este o demonstraţie publică?

II. Despre demonstraţii publice

III. De ce am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

IV. Când am vrea să organizăm o demonstraţie publică?

V. Cum să organizăm o demonstraţie publică

***

I. Ce este o demonstraţie publică?

Anumite imagini sunt printate pe creierele majorităţii oamenilor din România: sindicatul muncitoresc protestează în faţa unei fabrici aparâinând perioadei ante 1989, cu pancarte cerînd salarii decente şi drepturi ale muncitorului; activişti protestând împotriva unor decizii guvernamentale nefavorabile populaţiei; şi acuma mii de oameni pe străzi, în zeci de oraşe ale României şi din afara graniţelor, cerând dreptate.

Toate aceastea sunt exemple de demonstraţii publice, grupuri de oameni organizaţi pentru a se întruni într-un anume loc la o anumită ora, pentru a atrage atenţia asupra unei anumite probleme. Deşi de obicei vedem demonstraţiile ca şi ceva negativ—împotriva a “ceva”–, pot fi de asemenea pozitive, susţinând diferite alternative, unele iniţiative sau programe existente. De obicei au semnificaţia de a influenţa modul in care lucrurile sunt făcute, sau modul în care gândesc oamenii. Indiferent daca sunt îndreptate către politicieni, birocraţi, corporaţii, sau public, pot lua multe forme. De la marşuri mari care sunt în atenţia presei, la adunări mici de oameni care apelează la acţiune directă non-violentă, la teatru stradal în centrul oraşului, românii au folosit de mult timp demonstraţiile publice ca şi modalitate de a-şi demonstra scopurile celor care se afla la putere.

S-a întâmplat ceva negativ, precum o decizie guvernamentală sau un eveniment nefast la o fabrică, şi ne decidem că trebuie să acţionăm? Ce trebuie să facem pentru a strânge oamenii potriviţi în locul potrivit la momentul potrivit ? După demonstraţie, ce facem mai departe pentru a progresa în continuare ?

În aceasta secţiune vă vom prezenta:

  • Multiplele ţinte posibile ale unei demonstraţii publice
  • Ce forme poate lua o demonstraţie
  • De ce şi când ar trebui să ne organizăm pentru a demonstra
  • Cum să organizăm o demonstraţie publică
  • Ce fel de continuare este necesară dupa terminarea unei demonstraţii

*** Continuă lectura

Auto-organizarea la nivel local (un scurt ghid despre)


România, în acest moment, fierbe.

Şi fierbe de ani de zile, căci de ani de zile politicienii corupţi şi corporaţiile multi-naţionale fac fel şi fel de acţiuni împotriva oamenilor şi împotriva naturii, doar de dragul profitului. Profit care merge în mâna a câtorva oameni. Iar restul, adică noi, oamenii simpli de pretutindeni ne trezim că trăim într-o lume din ce în ce mai grea, mai rea, mai poluată, mai supravegheată, distrusă, jefuită…

Precum ziceam în textul „Fraţi şi surori din toate colţurile ţării, să ne unim!”, este timpul să ne organizăm la nivel local, să formăm grupuri şi colective active care-şi asumă rolul de a informa, proteja comunitatea din care fac parte şi de a reacţiona la orice nelegiuire a statului şi a capitalismului.

Dar cum facem asta? Cu certitudine există grupuri de prieteni care sunt deja interesaţi de diferite lupte care se duc la nivel naţional (lupta pentru Roşia Montană sau cea împotriva fracturării hidraulice a gazelor de şist) sau la nivel internaţional (împotriva Monsanto, sau de protejare a albinelor, a ţăranilor, etc.), şi acest fapt este unul bun şi de salutat.

E bine că suntem prieteni şi că susţinem luptele care ne privesc pe toţi, dar trebuie să trecem la o altă etapă: cea de a forma un grup solid de prieteni, un colectiv, care are din start scopul de a acţiona, reacţiona, lupta. Dintr-o luptă individuală trebuie să trecem la nivelul luptei de grup: în grup suntem mai puternici şi mai eficienţi.

 *

De ce să ne organizăm la nivel local şi să formăm grupuri şi/sau colective?

Suntem foarte mulţi oameni care participăm la diferite acţiuni de protest. Şi majoritatea ne simţim foarte bine în compania altor oameni care împart aceleaşi gânduri ca şi noi. Dar, după ce protestul se termină, majoritatea ne întoarcem la casele noastre, distribuim fel şi fel de articole pe Facebook, comentăm la diferite postări, citim bloguri, etc. – nu zic că nu este bine, dar nu este îndeajuns. În acest mod, nu putem să ne aşteptăm ca schimbarea să vină de la sine – sau din partea unor fraţi şi surori, prieteni de-ai noştri, care sunt activi zi de zi. Suntem zeci şi sute de individualităţi care luptăm pentru aceleaşi cauze, care aşa şi rămânem: zeci şi sute de individualităţi.

Formarea de grupuri şi colective în cartierele şi oraşele noastre sunt importante pentru a uni acele individualităţi. Doar uniţi în grupuri putem fi mai puternici şi mai eficienţi – şi putem ieşi din sfera virtualului, în cea a realului, a fizicului, unde, ca şi indivizi şi grup, organizăm fel şi fel de evenimente, proteste, informăm lumea.

Grupurile unesc puterile individuale a oamenilor. Iar un grup poate face mult mai multe lucruri decât un singur om. De asemenea, lupta pentru cauzele la care aderăm devine una de durată mai lungă, mai vizibilă, mai posibilă.

Opt lucruri pe care le poţi face pentru a fi activ/ă (CrimethInc)

*

Sunt câţiva paşi foarte uşori privind formarea unui grup sau colectiv activist local:

Continuă lectura

Rezistanbul şi coeziunea socială


Plenară parcul AbbasagaREZISTANBUL ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ

De peste 2 luni de zile, Istanbulul a devenit Rezistanbul. Ceea ce a început ca un protest împotriva distrugerii parcului Gezi din centrul oraşului, este acuma un protest răspândit de-alungul ţării, având un puternic caracter anti-guvernamental, la care participă oameni din toate păturile sociale şi din foarte multe grupuri sociale, religioase şi politice.

În cele patru zile cât am stat nu poţi descoperi foarte multe lucruri. Fiind deja destul de la curent şi informat privind evenimentele din momentul primei zile de protest, când oamenii au mers şi au ocupat parcul Gezi, cu corturi, activităţi, şi într-o manieră non-violentă, ulterior fiind abuzaţi cu gaze lacrimogene şi violenţă din partea poliţiei

Am observat câteva lucruri care mi se par foarte interesante.

Nu voi vorbi despre evenimente, căci informaţii despre acestea se pot găsi pe internet cu uşurinţă. Mai degrabă voi încerca să mă folosesc de câtă sociologie ştiu ca să încerc să explic şi să prezint anumite situaţii.

DSCF4317Socializare şi coeziune socială

Din primul moment am observat cât de prietenoşi sunt oamenii, şi cât de dispuşi sunt să te ajute. În ciuda faptului că majoritatea ştiau chiar foarte puţină engleză, s-au străduit din răsputeri să-mi explice prin prisma limbajului semnelor unde trebuie să ajung să iau autobuzul către piaţa Taksim, unde găsesc diferite localuri, sau parcuri.

Unii au fost chiar în situaţia de a mă duce ei însuşi în locul dorit. Un tânăr m-a dus cu autobuzul până la staţia de unde trebuia să iau 45N către Taksim. Şoferul nu mi-a cerut nici un ban, iar, ulterior, când era să o iau pe un drum greşit, toate cele trei persoane din autobuz – tânărul, şoferul şi o doamnă mai în vârstă – îmi făceau semne că o iau în direcţia greşită, şi că trebuie să o iau în direcţia opusă.

Continuă lectura

Opt lucruri pe care le poţi face pentru a fi activ/ă (CrimethInc)


Această postare face parte din categoria CrimethInc şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Textul în original: „Eight things you can do to get active”

*

1.

Acordă atenţie locului unde şi modului cum îţi cheltui banii. Banii tăi se duc la a susţine companii cărora nu le pasă de tine? care distrug mediul înconjurător, ucid animale, îţi tratează prietenii care lucrează pentru ei ca pe un rahat? Incearcă cât pot ei de tare ca să-ţi vândă un produs care-ţi oferă cancer? Anunţurile lor sunt concepute spre a te manipula, să te facă să te simţi nesigur sau fac din produsele lor să pară că sunt mai mult decât în realitate? Nu ai nevoie să le dai la ticăloşii ăştia banii tăi! De altfel – cumperi multe lucruri de care nu ai nevoie? Sucuri şi hrană fast-food de la magazinele de cartier, ca de exemplu? Ajungi să cheltui o grămadă de bani de fiecare dată când vrei să te relaxezi şi să petreci momente frumoase? Există sute şi mii de lucruri pe care tu şi prietenii tăi puteţi să le faceţi şi sunt distractive, creative şi nu constă nimic (având discuţii intense, explorând părţile ascunse din oraşul tău, făcând muzică – în loc de a bea la baruri sau de a merge la filme sau la restaurante) precum există sute şi mii de moduri prin care poţi să te hrăneşti şi să trăieşti mult mai ieftin (Hrană Nu Bombe, producându-ţi propriul mobilier în loc de a-l cumpăra, trăind în case mare cu o grămadă de prieteni). O dată ce experimentezi un pic, vei descoperi cu certitudine că te bucuri de viaţă mult mai mult decât atunci când scoţi bani gheaţă pentru ea.

Continuă lectura

Sambata aceasta o vom petrece pe strazi (anti-ACTA – 11.02.2012)


Sambata aceasta se anunta cu proteste mari. De ce mari? Pentru ca in sfarsit o anumita categorie de oameni bine definita, caracteristica mai mult prin grupul social populat de catre tineri cu varste cuprinse intre 14 si 30 de ani, va iesi in strada. Aceste proteste nu se pot politiza de catre partide. Aici nu e „PD-L si USL, aceeasi mizerie!”. Aici e vorba de mai mult decat atat, e vorba de ACTA, ceva care daca va trece de Parlamentul European, ne va face pe fiecare in parte un potential terorist. Adica nu…vom deveni din start teroristi!

Si, uimitor e faptul ca nu noi suntem teroristii, ci ei. Toate corporatiile care vor ca tot ce produc sa le aduca lor foloase, iar cel ce va folosi produsulor lor intr-un mod ilegal sa fie tras la raspundere, amendat, inchis pentru 5 ani, sa i se distruga laptop-ul, CD-ul, stick-ul si orice urma care ar putea indica faptul ca acest om a furat.

Corporatiile teroriste care vor sa ne ingradeasca libertatile atat pe plan virtual cat si pe plan real.

Ma rog, nu va mai tin de povesti. Daca nu siti deja ultimul episod de la Robotii Maimutelor Creatoare (Creative Monkeyz), singurul care-mi place si mi, acuma e momentul:
Continuă lectura

„Anarhiştii au fluturat steaguri funerare la protestul de la Cluj”


Asa suna titlul unui articol foarte sumar semnat de Stiri de Cluj, pe data de 18 ianuarie 2012. Nu va dau link direct la articol, pentru ca oricum, o sa citez ce e mai important de acolo. Sa incepem, deci:

„Unii protestatari din Cluj s-au pregatit de inmormantarea presedintelui Traian Basescusi a Guvernului Emil Boc.” – nu, acei protestatari nu s-au pregatit de nicio inmormantare. Daca e sa o luam altfel, consider ca toata tara s-a pregatit pentru inmormantarea celor doi domni, mai putin cei care ii sustin. Unii asteapta moartea dansilor intr-un mod ad litteram, altii intr-un mod metaforic. De la batraneii care au pancarte cu Traian Basescu aflat dupa gratii, pana la alte cateva mii de demonstranti care scandeaza „Jos Basescu!”, pot sustine ca multi doresc plecarea acestui domn presedinte. Dar nimeni nu s-a pregatit inca de inmormantarea celor doi. Nu am auzit sau vazut oameni care sa se apuce sa stranga bani pentru funeralii, pentru toate cele necesare, de pilda, baticuri, lumanari, tuica, preoti, coliva, masina, cosciug…si nici scandandu-se „Moarte lui X si Y”.

Bun. Sa continuam: „Un grup de anarhisti s-a alaturat protestului care a pornit din Piata Unirii si a continuat pe strazile Clujului. Imbracati in negru si cu fetele acoperite, acestia au arborat steaguri funerare, de doliu.”

1. Au fost foarte multi oameni imbracati in negru. Se intampla ca de la o varsta, datorita deformarii corpului omenesc, anumiti batrani sa poarte negru pentru a parea in continuare, bine. Alti oameni, probabil, nu aveau haine curate, de pilda, ceva mai colorat. Altii si-au zis sa se imbrace cu negru, ca oricum e mocirla prin unele parti ale Clujului, si, de ce si-ar murdari ei pantalonii preferati si albi? A fi imbracat in negru nu mi se pare ceva care sa atraga dupa sine o aratare ferma cu degetul. In plus, daca jurnalistul care a scris acel articol s-ar fi informat, cand protesteaza, acei anarhisti [in general] se imbraca in negru dintr-un motiv foarte clar: sunt 10, 30, 100, 209284593 de oameni, NU conteaza cine sunt, ci faptul ca sunt aici si ca au o problema. Asta este „etica” anarhista. Se merge pe principiul individualitatii fiecaruia, a libertatii personale, a dreptului la intimitate si la viata. In momentul in care tu si alte cateva sute de oameni, suferi de o problema comuna, ce conteaza mai mult, faptul ca te-ai imbraca frumos astazi, cu haine marca Zara sau Nike, sau problema in sine? Din cauza aceasta, anarhistii au eliminat aceste „distinctii” intre oameni,  incat situatia sa se centreze asupra problemei. Si nu, nimeni nu impune nimanui sa fie imbracat in negru. Este ceva larg acceptat si spontan. Desigur, exista si anarhisti care se imbraca foarte colorat si impart flori la oameni.
Continuă lectura