Apatia politică ca simptom (eagainst.com)


[INDEX Postări recente ~ eagainst.com]

Apatia politică e un fenomen ce a preocupat (şi preocupă în continuare) mulţi intelectuali şi cercetători în ale socialului. E un simptom patologic al unei societăţi ce îşi pierde creativitatea şi care îşi formează bazele propriei decăderi. Dacă încercăm să dăm o definiţie apatiei politice, am spune că ea este starea în care oamenii încetează să mai funcţioneze ca animale politice active, în care nu se mai consideră capabili de a-şi asuma responsabilitatea pentru luarea deciziilor ce le determină vieţile, ignorând orice sens al autonomiei[1]. În schimb ei adoptă o poziţie pasivă caracterizată de un comportament de masă, conformitate, introversiune şi individualism excesiv, sau, după cum spune Cornelius Castoriadis (2001), ei preferă privatizarea în locul libertăţii.

Fenomenul apatiei politice nu poate fi explicat doar prin termeni economici sau politici, deoarece are în principal o bază psihologică. Cum reiese clar din rădăcina cuvântului, apatia e formată din privativul a- şi substantivul πάθος-pathos (pasiune). Cuvântul pathos, de la verbul πάσχω-pascho (a suferi), capătă o semnificaţie negativă în filosofie, indicând ataşamentul emoţional către un obiect, într-o asemenea măsură încât puterea raţiunii e pierdută (iar asta duce în mod natural către slăbiciune mentală şi dependenţă). Filozofiile pozitiviste şi metafizicile religioase consideră pasiunile ca defecte ce trebuie eliminate pentru a ne putea stăpâni. Dimpotrivă, în poezie, literatură sau artă, pasiunea e conectată cu entuziasm nemărginit, perseverenţă în atingerea ţelurilor înalte şi o dispoziţie mentală ce duce către transgresarea sinelui.

Continuă lectura

Un abecedar primitivist (John Moore)


[categorie: primitivism.  INDEX şi Postări recente]

(acest eseu a apărut pentru prima dată în Green Anarchist)

NOTA AUTORULUI: Aceasta nu este o declaraţie definitivă ci pur şi simplu o relatare personală, şi caută să explice în termeni generali ce se vrea a fi înţeles prin anarho-primitivism. Aceasta nu vrea să limiteze sau să excludă, ci să furnizeze o introducere generală în subiect. Îmi cer scuze pentru inexactităţi, interpretări greşite sau generalizări (inevitabile).

Ce este anarho-primitivismul ?

Anarho-primitivismul (a.k.a. primitivism radical, primitivism anti-autoritarian, mişcarea anti-civilizaţie, sau doar primitivism) este un termen stenografic pentru un curent radical ce critică totalitatea civilizaţiei dintr-o perspectivă anarhistă şi caută să iniţieze o transformare vastă a vieţii umane. Strict vorbind, nu există un asemenea lucru precum „o ideologie anarhoprimitivistă”. Fredy Perlman, o voce însemnată în acest curent a spus odată : „Singurul nume de –ist la care răspund, este cel de violoncelist”. Indivizii asociaţi acestui curent, nu doresc să fie aderenţii unei ideologii ci pur şi simplu oameni ce caută să devină indivizi liberi, în comunităţi libere aflate în armonie una cu cealaltă şi cu biosfera, şi pot prin urmare refuza să fie limitaţi de termenul „anarho-primitivist” sau orice altă etichetare ideologică. În cel mai bun caz, anarho-primitivismul este o etichetă convenabilă, folosită pentru a caracteriza diverşi indivizi cu un proiect comun: abolirea tuturor relaţiilor de putere – de exemplu, structuri de control, coerciţie, dominaţie şi exploatare – şi crearea unei forme de comunitate ce exclude toate relaţiile de acest fel.

  Continuă lectura

Apel către muncitori şi liderii lor sindicali (14 decembrie 1990 – Timişoara)


ScrisoareAcest document a fost salvati azi (11 martie 2013), de la distrugere; din arhivele S.C. Solventul S.A.

CONVENTIA ORGANIZATILOR STUDENTESTI
TIMISOARA

14 DECEMBRIE 1990

APEL

Catre muncitori si liderii lor sindicali,

Sa nu ne amagim! Toate grevele care se vor declara de acum inainte au un singur scop: demisia scaietilor puterii. Cind trei mii de muncitori cer demisia presedintelui si a guvernului si se solidarizeaza cu greva noastra incetind lucrul, liderii lor sindicali nu pot face altceva decit sa declare greva. Insa, fara intentia de a jigni pe nimeni, ne intrebam: este oare corect a se apela la pretexte in masura sa camufleze adevarul? Nu reprosam guvernantilor nostri tocmai aceasta politica a strutului?
Cei care au facut armata cunosc o vorba: ” cu cit te temi mai tare, cu atit mai repede te ajunge glontul”. Sa fim barbati si sa nu ne ascundem dupa degete. Ceea ce doresc cei pe care ii reprezentam este este DEMISIA! Si pentru ca muncitorii sint sindicatul inseamna ca sindicatul cere demisia. A te ascunde in spatele unui paravan de revendicari mai mult sau mai putin semnificative in acest moment de rascruce este a te adresa cu un zimbet de umilinta celui care te batjocoreste.
Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea IV


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PRIMA PARTE

A DOUA PARTE

A TREIA PARTE

Teatru de stradă

Această metodă de comunicare nu este folosită îndeajuns de către anarhişti. Să scri şi să repeţi piese ar putea să fie o practică de folos atunci când vrei să faci un grup să lucreze împreună. Abordarea juridică adecvată este de a aplica pentru permisiune de planificare (asiguraţi-vă că aveţi un nume cu o rezonanţă inofensivă). Pe de altă parte, “Armata lui Moş Crăciun” care a invadat departamentul de jucării din magazinele Amsterdam şi au dat jucării copiilor se complăceau, de asemenea, cu ajutorul teatrului de stradă, deşi într-o natură mai puţin legală. Un soi de eveniment semi-teatral făcut să pună oamenii să gândească este o alternativă bună în contrast cu demonstraţiile plicticoase şi vechi.

Adunări publice

La un moment dat, adunările anarhiste adunau peste treizeci-patruzeci de mii de oameni. Adunările publice au intrat în declin o dată cu evoluţia divertismentului de masă. Cincizeci este un număr destul de bun în zilele noastre. Alege o temă, sortează vorbitorii, rezervă o sală şi fă multă publicitate. Ar putea fi foarte mult efort depus, dar uneori produce membrii noi, sau, cel puţin, câţiva oameni interesaţi. Oamenii te vor lua mult mai în serios.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea III


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PRIMA PARTE

A DOUA PARTE

Schimbarea vieţii de zi cu zi

În cazul în care nu putem ajutam oamenii, incluzându-ne şi pe noi, ca să devenim mai puţin dominaţi de frică, anxietate şi insecuritate, nu există nici un motiv să credem că aceştia se vor comporta sensibil şi vor începe să construiască o societate liberă şi creativă. Ideile autoritariene şi ura fără rost bazată pe ţapi ispăşitori, precum oamenii de culoare sau homosexualii sunt parte a unei boli mentale a mass-mediei.

Din fericire, există forţe care operează în direcţia unei sănătăţi mentale mai bune, şi anarhiştii ar trebui să facă tot ce pot ca să asiste aceste forţe şi mişcări.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea II


Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

PARTEA ÎNTÂI

Anarhismul în acţiune

Dacă ai citit pamfletul până în acest punct, trebuie că ai deja o idee destul de rezonabilă privind cum este societatea anarhistă. Problema este cum se ajunge de aici, acolo.

În interiorul anarhismului există mai multe idei diferite dar legate între ele. Sunt sisteme întregi de gândire a teoriei politice anarhiste, având nume precum federalism, mutualism, individualism, sindicalism, anarho-comunism, anarha-feminism, situaţionism, şi aşa mai departe.

Argumentele dintre diferitele “mărci” ale anarhismului continuă să existe de multă lume, şi sunt prea dificile pentru a fi prezentate într-un pamflet introductiv.

Continuă lectura

Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre anarhie (dar ţi-a fost frică să întrebi) – Partea I


[de citit şi partea a DOUA, a TREIA şi a PATRA]

Un material scris de către: The Anarchist Media Group, din Cardiff, Marea Britanie.

Titlul original în engleză, “Everything you ever wanted to know about anarchy (but were afraid to ask)”, apărută în 1988

*

Introducere

Cu siguranţă se spun mai multe prostii despre anarhism decât despre oricare altă idee politică. De fapt, nu are nimica de a face cu crezul în haos, moarte şi distrugere. Anarhiştii nu cară de obicei bombe, nici nu subscriu la nici o virtute privind lovirea bătrânicilor.

Nu este nici un accident că această imagine sinistră a anarhistului nebun este aşa de acceptată. Statul, presa şi toate tipurile de autorităţi, folosesc orice mijloc aflat la îndemâna acestora pentru a prezenta anarhia ca fiind o stare inimaginabilă de carnagiu şi haos. Nu ne-am putea aştepta la nimic altceva de la aceşti obsedaţi ai puterii care nu ar avea nici o putere de acaparat dacă ar fi după noi. Ei trebuie să creadă că autoritatea şi obedienţa sunt esenţiale, astfel încât crimele lor să le fie justificabile. Televizorul, presa şi filmele, toate propovăduiesc obedienţa, şi atunci când anarhia este menţionată, este prezentată ca fiind o distrugere lipsită de raţiune.

Continuă lectura