Cum mi-am petrecut concediul permanent (Crimethink)


[INDEX Postări recente ~ CrimethInc ~ anarhism]

Pentru mine, ca un membru al comunităţii hardcore, mai important decât ce mănânc, dacă iau sau nu droguri şi la concertele căror trupe merg, e să rămân neangajat. Să fac orice e nevoie ca să-mi păstrez timpul şi puterea de muncă pentru mine. Sunt mândru să spun că au trecut deja peste 3 ani de când nu am mai muncit pentru altcineva. Uite de ce şi cum.

Continuă lectura

Reproducţia vieţii de zi cu zi (Fredy Perlman)


INDEX şi Postări recente

 „Scopul acestei comunități și a acestor indivizi, este reproducția acestor mijloace de producție specifice și acestor indivizi cu propriile lor caracteristici și cu structurile sociale și relațiile care îi determină și pe care le susțin activ.

„Ei toți îți spun, că în principiu competiția, monopolul etc considerate idei abstracte sunt singura temelie a vieții, dar în practică acestea lasă de dorit. Ei toți vor competiție fără efectele letale ale competiției. Ei toți vor imposibilul, cu alte cuvinte, condițiile existenței burgheze fără consecințele necesare acestor condiții. Nici unul dintre ei nu înțelege că forma de producție burgheză este istorică și tranzitorie, așa cum a fost forma feudală. Aceasta greșeală răsare din faptul că omul burghez este pentru ei singura temelie posibilă a fiecărei societăți; ei nu își pot imagina o societate în care omul a încetat să fie burghez.”

Continuă lectura

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

IV. Concluzie

Insurecţia a fost “o expresie clară a furiei proletariatului împotriva unei vieţi care este din ce în ce mai mult lipsită de valoare, supravegheată şi alienată”(79), un raspuns dat atacurilor constante asupra salariilor, înrautăţirii condiţiilor de muncă prin dizolvarea serviciilor de asigurări medicale sau sociale, creşterii şomajului şi precarităţii locului de muncă, promovării superficialităţii prin televiziune şi mall-uri, distrugerii sistematice a naturii, exploatării migranţilor şi brutalităţii Poliţiei.

În compoziţia socială a maselor de manifestanţi predomină studenţii, elevii de liceu şi tinerii cu locuri de muncă nesigure, dar şi muncitori care aparţin unor domenii diferite ( pornind de la domeniul educatiei pana la cel al construcţiilor sau turismului). Un alt rol important l-au avut migranţii albanezi din a doua generatie, precum şi ceilalţi migranţi (afghani, africani, pakistanezi). De asemenea, în această compoziţie pot fi amintiţi şi huliganii din galeriile de fotbal, dependenţii de droguri din Exarhia, şi chiar bătrâni care au avut de suferit de pe urma disponibilizărilor forţate.

Continuă lectura

III. “Fuck May 68! Fight now!” (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

(42)

În jurul orei 21, pe data de 6 decembrie 2008, o maşină de poliţie care patrula în cartierul Exarhia(43), din Atena, se opreşte aici pentru a rezolva o confruntare verbală cu un grup de persoane. Cei doi poliţisti, Epaminondas Korkoneas si Vassilis Saraliotis, coboară din maşină pentru a controla respectivul conflict. În raportul lor, aceştia au susţinut că maşina lor a fost atacată cu pietre şi sticle, ei fiind astfel nevoiţi să intervină.

Cu toate acestea, martorii susţin contrariul, că de fapt, poliţiştii au fost doar agresati verbal de un grup de copii. Ştirile din mass-media merg mai departe, vorbind despre un grup de “circa 50 de anarhişti mascaţi” – hooded anarchists – care aruncau cu “pietre şi cocktailuri molotov” in maşina de poliţie. Cert este că, după ce au coborat din maşina de poliţie, in mod deliberat sau nu, unul dintre ei, Epaminondas Korkoneas, a tras 3 focuri de armă care au condus la moartea lui Alexandros-Andreas (Alexis) Grigoropoulos, în varstă de 15 ani. În timp ce în raportul lor, poliţiştii susţin că glonţul care a străpuns inima lui Alexis a ricoşat dintr-o ţeavă a unei case din zonă, întrucat au fost forţaţi de împrejurări să folosească armele pentru a avertiza grupul de anarhişti, martorii si copiii care îl insoţeau pe Alexis în acel moment susţin că ofiţerul de poliţie a coborât din maşină, agresându-i verbal pe aceştia, şi, venind înspre ei, a scos pistolul şi a ţintit exact în direcţia lor, primul foc de armă fiind tras, în mod evident, pentru a ucide şi nu pentru a avertiza.

Continuă lectura

II. Neoinchiziția care vine (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

În zorii zilei de 11 Noiembrie 2008, în satul Tarnac din centrul Frantei, brigăzile franceze ale poliției anti-tero efectuează un raid asupra unei băcanii, considerate a fi sediul central al unei grupări anarhiste teroriste care organizează cu atenție acțiunile de distrugere a statului și a sistemului capitalist. “Cunoscuți ca Tarnac Nouă, 4 bărbați și 5 femei, cu vârste cuprinse între 22 și 34 de ani au fost investigați sub acuzația de terorism de extremă stangă, investigația incluzând mai multe raiduri ale poliției, în Noiembrie 2008, care au inclus și o fermă cu câteva capre, găini și legume. Printre cei arestați se regăsesc un comediant elvețian, un clarinetist cunoscut, o studentă asistentă medicală și Benjamin Rosoux, absolvent al Universității Edinburgh, care administra băcănia.”(10)

Un absolvent al facultății de sociologie, Julien Coupat, în vârstă de 34 de ani, provenit dintr-o suburbie a Parisului, a ales satul Tarnac(11), din dorința de a adopta un stil de viață non-consumerist și administra împreună cu ceilalți 8 tineri, băcănia, barul restaurant al băcăniei, un spațiu pentru cinema și o librărie. Aceștia se aflau deja sub supravegherea FBI dupa ce participaseră, cu câteva luni înainte, la o demonstrație împotriva unui centru de recrutare militară, de lângă New York. De asemenea, erau cunoscuți pentru participarea la diferite proteste de stradă din Statele Unite, Spania și Grecia.

Continuă lectura

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!” (Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune)


Categorii: [necunoscut] şi Anarhism.
INDEX şi Postări recente
______

Citeşte sau reciteşte:

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”

II. Neoinchiziția care vine

III. “Fuck May 68! Fight now!”

IV. Concluzie [şi] V. Bibliografie

_____

Anarhism contemporan şi noi forme de acţiune

Decembrie 2008

“Anarhistul se află într-o stare de legitimă apărare împotriva societăţii. De abia este născut şi deja este zdrobit sub greutatea legilor, care sunt făcute nu de el, nici pentru el, fără el, împotriva lui.”

La Bande a Bonnot

I. “Anarhismul a murit! Trăiască anarhia!”(1)

Utopie sau haos! Teroare generalizată! Societatea contemporană a stagnat în ceea ce priveşte critica anarhismului. Aceleaşi vechi, clasice, depăşite, deja devenite clişeice, atribute sunt în continuare asociate anarhiei. Televiziunea, singura capabilă să formeze cuvinte noi, idei noi – desigur, dacă se poate vorbi în acest caz de “capabilitate” şi de “idei” – este adevăratul expert al schimbării sociale, într-o era în care schimbarea socială nu presupune decât pervertirea unui vechi modus vivendi, promovarea modernităţii sub umbrela pseudo-postmodernismului, coruperea intelectului şi a intelectualului şi încercarea unei metamorfozări a capitalului în orice. Prin televiziune – unul din instrumentele de bază ale capitalismului – s-a “reuşit” depăşirea acestei stagnări a criticii anarhismului. Atributele comune care erau asociate anarhiei au fost păstrate în planul secund, în primul plan, aducându-se dezastrul natural, pandemia, virusul.

Vechii opozanţi ai libertarilor, gardienii etatismului – serviciile secrete(2), continuă să ofere cetăţeanului o imagine a anarhistului care se doreşte a fi cât mai completă, cât mai documentată, conform stilului lor caracteristic şi preocupărilor lor definitorii. În schimb, nu reuşesc decât să derapeze înspre ridicol, ba mai mult, înspre penibil.

Continuă lectura

Insurecţia care vine – partea V (Comitetul Invizibil)


Această postare face parte din categoria Comitetul Invizibil şi Anarhism. Apasă AICI şi AICI pentru a citi mai multe texte din aceste categorii.
De asemenea, vizitează şi categoria AUTORI sau mergi ACASĂ ca să vezi ultimele texte postate.
______

Citeşte sau reciteşte:

Prima parte / a doua parte / a treia parte / a patra parte / a cincea parte

_____

Al Şaptelea Cerc

„Noi construim un spaţiu civilizat aici”

Primul măcel global, care din 1914 până în 1918 a înlăturat o mare porţiune din proletariatul urban şi rural, a fost dus în numele libertăţii, democraţiei şi civilizaţiei. În ultimii 5 ani, aşa numitul „război asupra terorii” cu operaţiunile sale speciale şi asasinările sale plănuite, a fost dus în numele aceloraşi valori. Dar asemănarea se opreşte aici: la nivelul aparenţelor. Valoarea civilizaţiei nu mai este atât de evidentă încât să poată fi adusă nativilor fără adaosuri suplimentare. Libertatea nu mai este un nume scrijelit pe pereţi, deoarece astăzi este mereu urmat, ca de o umbră, de cuvântul „securitate”. Şi e bine ştiut faptul că democraţia poate fi dizolvată în edicte de „urgenţă” cât se poate de simple – spre exemplu, în reinstituirea oficială a torturii în SUA, sau în legea Perben II (23) din Franţa.

Într-un singur secol, libertatea, democraţia şi civilizaţia s-au întors la stadiul de ipoteze. De aici încolo, munca liderilor noştri va consta în modelarea condiţiilor materiale şi morale, precum şi a celor simbolice şi sociale, în care aceste ipoteze să poată fi mai mult sau mai puţin validate, în configurarea spaţiilor unde acestea par să funcţioneze. Toate mijloacele folosite în acest scop sunt acceptabile, chiar şi cele mai puţin democratice, cele mai necivilizate, cele mai represive. Acesta este un secol în care democraţia a prezidat regulat peste naşterea regimurilor fasciste, civilizaţia a rimat în mod constant – pe muzica lui Wagner sau a formaţiei Iron Maiden – cu exterminarea, şi în care, într-o zi din 1929, libertatea şi-a arătat cele două feţe: un bancher ce se aruncă de la fereastră şi o familie de muncitori care mor de foame. De atunci – să spunem, din 1945 – au fost considerate valide mijloace precum manipularea maselor, operaţiunile serviciilor secrete, restricţia libertăţilor publice şi suveranitatea completă a unei vaste arii de forţe poliţieneşti, în vederea asigurării democraţiei, libertăţii şi civilizaţiei. În stadiul final al acestei evoluţii, vedem primul primar socialist al Parisului aplicând ultimele detalii pacificării urbane cu un nou protocol al poliţiei pentru cartierele sărace, anunţat cu următoarele cuvinte alese cu grijă: „Construim un spaţiu civilizat aici”. Nu mai este nimic de spus, totul trebuie distrus.

Continuă lectura