Nu corporaţia face legislaţia (Norbert Petrovici)

Situația de la Roșia Montana te obligă să te gândești la la cum funcționeaza lucrurile. Care e  schema mare? Durează de prea mult timp, sunt implicați prea mulți oameni. Duplicitatea guvernului Ponta este bulversantă, iar deznodamantul înca e departe de a fi clar, chiar dacă liderii de grupuri din parlament par sa se opună proiectului.  Din 1996 și pâna acum au trecut destul de mulți ani pentru a putea să găsești un singur responsabil, pentru a puteasă scapi usor cu o explicație de tipul: guvernul e de vină.

Situația arată cam așa: o corporatie straina pusă pe picioare de top oameni de afaceri și speculatori financiari, atât locali și cât și de talie globală, cu acțiuni listate la bursa din Toronto, se asociază o regia autonomă de minerit, cumpără presa, oameni de știință, guvernul și parlamentari, administrații publice locale și regionale, transformă legile și impune noi reguli admnistrative.

Toate acestea pot fi legate în multe feluri într-o poveste coerentă. În mare, până acum avem doua astfel de interpretari, aflate în concurență.

1. Prima explicație este aceea că  avem un „stat slab” căruia îi lipseste „capacitatea instituțională” și este condus de către „politicieni corupți” și o „birocrație supradimensionată”.  Situația de la Rosia Montană este efectul nefericit al corupției politicienilor noștrii, indiferent de partidul de proveniență. Nu avem un „stat de drept functional” și nici o „justitie independentă” care să îi sancționeze de îndată ce fac ilegalități.  Suntem în această situație pentru că suntem o „democratie tânără”, poate chiar una „originală”, pentru ca avem „o moștenire comunistă”. Toate acestea sunt rezultatul unui „capitalism de cumetrie”, care are toate tarele nomeclaturismului vechiului regim și suntem departe de a avea un „capitalism occidental” sănătos, specific țărilor „dezvoltate”.

2. A doua explicație spune același lucru, avem un “stat slab” si “politicieni corupti” și situația de la Roșia Montană este efectul indiscutabil al acestei situații. Însă, și aici e diferența mare, statul este slab pentru că este parte a unui sistem social mai mare, unul global, populat de corporații cu exces de capital și persoane incredibil de înstărite, iar acești jucatori sunt produși chiar de catre sistemul însuși. Ei au foarte multe resurse pe care le aruncă în negociere atunci când au un scop, iar acest lucru produce asimetrii importante de putere si capacitate. Guvernele naționale sau adminstrațiile locale sunt deseori dominate de către acestea. Corporațiile cresc și mai mari, astfel încât își consolidează pozitia de putere/bani prin monopoluri, extorcări, corupție, și modelarea legislațiilor locale în functie de propriile interese. RMGC este o firma speculativă tipic “occidentală” care cumpără comunicatori foarte buni, manageri locali excelenți și își inrolează angajați ca într-o armată.  Situația de la Rosia Montana este ce poate da mai bun “capitalismul occidental”.

Economia comuniștilor. Prima interpretare este construită de mult, de peste 20 de ani. Ea nu este  special manufacturată pentru Roșia Montană. Mai degrabă, este explicația generică pentru toate relele din România. Sunt mulți care au pus umărul a această poveste despre lume: cei din științele politice cu analizele lor despre democrația post-comunistă, ideologii intelectuali care țin mult la anti-comunist, o parte din noua clasa de mijloc corporatista. Ca de obicei, Vladimir Tismaneanu este cel care reușește să reformuleze perfect această schema de interpretare a lumii și pentru cazul Roșia Montană – poate și pentru că este unul dintre principalii naratori care au făurit acest fir epic de-a lungul ultimilor douazeci de ani:

„Societatea civila e framantata de Rosia Montana si de maidanezi, partidele politice la fel. In fapt, […] exista ceva mai rau, ori la fel de rau precum cianura chimica, e vorba de cianura morala, de turpitudinea devenita mod de existenta, de dispretul pentru cei pe care pretinzi ca-i reprezinti, de criza reprezentarii in genere, de distrugerea deliberata a increderii, de minciunile transformate in abecedar al vietii politice din Romania de azi”

Textul care se deschide cu acest citat se numește Anticomunism cu geometrie variabila: Despre cianura morala și este o diatribă la adresa marxismului rezidual și a nomenclaturismului criminal care infestează mințile politicienilor, mai exact ale urmașilor partidului comunist, cei de la PSD. Roșia Montana Gold Corporation ne arată că politica romanească, ce mai, societatea românească, este infestată de cianura morală pentru că nu am scăpat de tarele comunismului.

Capitalismul sănătos. A doua interpretare este construcție publică mai recentă. Ea pornește de la a condamna socialismul-real-existent și ororile sale, însă încearca să chiar intepreteze realitatea mai mare în care este plasat statul român, în care suntem plasați, pe bune, noi toți, fără să recurgă la explicația-universală: de vină sunt comuniștii! Nu poți fi parte a protestelor actuale dacă ignori faptul că aici avem o corporație, că avem un sistem global economico-politic, că nu e vorba de “piața liberă”, ci de logica monopolist-politică foarte normală pentru „capitalismul sănătos”, că avem un stat slab, a cărui slăbiciune este direct legată de capitalismul global.

Politicienii noștrii nu fac decât să se alieze cu aceste forțe globale, pentru că ei înșiși sunt capitaliști.  Unii dintre ei și-au folosit conexiunile din timpul comunismului, pozițiile de conducere a unor instituții ne-politice și banii puși de o parte. Dar ei nu mai sunt demult „comuniști”. Ei sunt capitaliști, așa cum au fost „întreprinzători” și în timpul socialismului. Ei nu sunt „corupți”, ci „antreprenoriali”, își urmăresc interesul, iar interesul lor se alinează cu cel al capitaliștilor, deseori cu al capitaliștilor străini.

Normalitate. Prima explicație are virtuțiile sale: blocheze posibilitatea de a atribui cauze care trec de contextele de abuz și permite să îi clasifici pe politicieni ca fiind corupți.  Oarecum, te liniștește. Dă explicații simple la mai multe lucruri deodata.

A doua interpretare este indexată ca fiind de „stânga”, un mare păcat până de curând în România (in mare măsură datorată exact primei narative). Poti sa refuzi a doua interpretare ca fiind de “stanga”. Însă tot trebuie să încerci să legi datele problemei din cazul Roșia Montana. Protestele sunt despre libertate de expresie și despre legalitate. Sunt pentru o presa liberă și pentru un guvern care respectă constituția. E despre dreptul la natură.

Dar, într-un fel, pe termen lung nu e suficient să iesim în stradă și să strigăm Nu corporația face legislația sau S-a dat șpagă barosană pentru Roșia Montană.  Iar apoi refuzăm să mai facem un pas și să ne gândim la conexiunile care leagă corporația  de politianul corupt, bursa din Toronto și afacerile girate de minister, presa corporatistă care tace si democratie, legislația care servește interesele celor cu bani și o criza ecologică-economică iminentă.

Mai trebuie sa facem un pas, și să nu ne fie frică, acum, după douazeci de ani, să spunem că aceasta e „normalitatea” capitalistă și nu o „anomalie românească”.

Poate aceste proteste vor fi școala noastră colectivă în care vom învăța să ne cerem demnitatea și în fața corporațiilor farmaceutice și medicale care ne privatizează sistemul de sănătate. Poate așa com reuși să ne opunem și corporațiilor care produc și distribuie energie. Poate ne vom lupta împotriva corporatiilor care vor sa extragă gazele de șist și să ne otrăvească apa, aerul și pământul, în timp ce ne fac o nație de sclavi. Poate în sfârșit a devine clar, corporația încearcă să facă legislația tot timpul, pentru că aceasta e normalitatea „capitalismul sănătos”.  Protestele și îndărjirea noastră de acum ne arată că nu e inevitabil să fim la mâna corporației și avem puterea colectivă să ne modelăm societatea în care trăim.